1,630 matches
-
băga pe el în groapă. Într-o zi frumoasă de vară îmi făcui legăturica, o pusei în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare-mpărătesc. Mergeam astfel printre câmpi cu holde... Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui... eu îmi pusesem pălăria-n vârful capului, astfel încît fruntea rămânea liberă și goală, și flueram alene un cântec monoton și numai lucii și mari picături de sudoare îmi curgeau de pe frunte de-a lungul obrazului. Zi de vară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca eram siguri de orce urmărire, eu luai un hârleț de-a umăr și plecai mereu la vale până-n locul unde murise Ioan. Dușmanii cercetase pe - acolo, însă corpul acoperit [cu] mormanul de frunze și pietre nu-l zărise. In arșița zilei am început să-i sap groapa. Fruntea și pieptul îmi ardea cumplit și cu toate astea picătură de sudoare nu curgea de pe mine. Săpam turbat, ca și când aș fi avut să îngrop o comoară. Când fu destul de adâncă, dezgropai corpul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-ntunecată, trebuie s-o crezi până ce ești încă liber de a te desface de mine... până ce nu e prea târziu... căci nu voi să te-nșel asupra viitorului tău... te vei usca sub suflarea mea ca o floare desrădăcinată în arșița soarelui de vară... Trebuie s-o știi... îți trebuiesc angeli? Voi ști să seduc angeli pentru tine... numai să nu te dezguste... Un zâmbet de nespusă și sântă fericire trecu pe buzele lui... Ea făcu o mină de scârbă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de aici”. Pe indicator mai scria că, pentru a umple pompa, era nevoie de toată apa din vas. Pete al nostru era Într-o mare Încurcătură. Pe de o parte, ar fi putut să bea apa și să-și astâmpere arșița. Totuși, dacă o făcea, cel care ar fi venit În urma lui nu ar mai fi putut să-și potolească setea. Pe de altă parte, dacă ar fi turnat lichidul În pompa aceea veche și ruginită și nu ar fi reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
dintre paginile de referință ale operei lui Voronca și, fără Îndoială, din Întreaga poezie românească. Nouă „temă cu variațiuni”, ea cumulează „proustian” o spectaculoasă serie asociativă, definitorie pentru fervoarea estompată elegiac a acestui poem al laudei cvasiliturgice a lucrurilor: CEAI arșiță cu buruieni și coacăze răcoare În căldură binecuvîntare de rubin voia și Împărăția ta facă-se culoarea ta e a cărnii trecute În spin ................................................. CEAI care desfeți limba și măruntaiele CEAI care micșorezi bolnavilor suferința ierburi sălbatice din noi răutatea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
securizant ca lunca. Imensitatea, pustietatea Bărăganului deprimă pe poet: „Pe cea cîmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, În fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure, nici rîu răcoritor, Nimic nu-nveselește pe bietul călător. Pustietatea goală sub arșița de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorîtă, cu negrul ei pămînt, Cu-a sale mari vîrtejuri de colb ce zboară În vînt. De mii de ani În sînu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sîrmoasă și, deasupra tuturor, o cumpănă de fîntînă ca gîtul unui struț, semn al unei precare fertilizări (umanizări) a pustiului. O. poetică, Încă modestă, se prefigurează aici: o poetică a carbonizării, o reverie a pustietății: „focul verii”, „pustietatea goală sub arșița de soare”, „iarba mohorîtă”, „mari vîrtej de colb”. PÎnă și singurătatea se mineralizează: „mută, sterilă, nepătrunsă”, ea zace ascunsă de mii de ani În pămînt. Este o singurătate geologică, pietrificată. După ce lasă imaginației materiale inițiativa În prima parte a poemului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dispoziție locuința pentru adunări și se strădui să-l facă pe Tommaso să înțeleagă cum stăteau lucrurile cu adevărat: -Spaniolilor nu le pasă nici cât negru sub unghie de viața și bunăstarea noastră; fie că plouă sau ninge, fie că arșița crapă stâncile, ei așteaptă grâul și vinul nostru, uleiul și carnea noastră. Suntem un pământ sub ocupație, nu avem drepturi și o să avem tot mai puține. Nu sunt de-ajuns furcile și târnăcoapele, e nevoie de puști, bombarde și mult
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
autodemascări halucinante să provocăm alte arestări ori demascări ale celor gata întemnițați. Iar pe de alta, ca să păstrăm trauma asta pe viață, ca un lut moale, pe care calci cu talpa zimțată pe vreme de ploaie, iar apoi, când dă arșița, urmele rămân încremenite, cu marginile încrețite. Atunci ai putea întreba de ce ne mai era frică, dacă frica de moarte ni se luase de pe vremea când o vedeam, mai degrabă, ca pe o izbăvire. Ce poate fi mai rău de atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o împinse într-o parte, parcă în silă. Abia atunci, urmărindu-i privirile mute, îl văzu pe Coltuc. Golea se apropie de el. Prin nădragii descheiați, mădularul i se bălăngănea, moale și umed, ca limba unui ogar pe vreme de arșiță. — Ce te uiți, mă ? șuieră Golea, apucându-l de păr. Coltuc se clătină, dar tocmai mâna care-i snopuia părul îl propti să nu cadă. — Lasă-l în pace ! strigă Melania, fără să se poată ridica. Să nu te atingi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și blăni de brad, cu ferestre în chenar de granit, pereți văruiți. N-am să pun nimic în ele, G. Călinescu decât câte un divan acoperit cu cit, ca în casele boierești. Toată Africa de Nord consacră calciul plin de candoare sorbind arșița soarelui. Fantome albe și umbre negre! Dan Bogdan aprobă teoria lui Ioanide, capabil de entuziasm calm sub durata fanteziei altora, și, cu toate că nu se pricepea în arhitectură, nici n-avea vreo vocație artistică, atrase atenția că și în Grecia albul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cactus uscat, dar în schimb o cârpă fără sete și singură de tot, o cârpă de șters care singură nu știe că o cârpă există ca să șteargă. JÜRGEN (zelos): Fotzi are dreptate. Oamenii simpli au întotdeauna dreptate. O pustietate... o arșiță, care nu dovedește nimic decât pe ea însăși, o impotență, care nu-i nici sănătoasă dar nici nesănătoasă... o țară, care nu vrea să dovedească nimic, nu una austriacă, nici germană, nici austriaco-germană... HASI: Spune lucrurilor pe nume, Schweindi, chiar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de mlaștină iute pentru picioare solul de sub noi devine prost suntem cântați și cântăm cu picioarele noastre pământul PIANISTA (se oprește la impresar și îi urlă în ureche): Fluturii deci din curul peisajului deci muzica artistică deci muzica ca și arșița maselor dominația artei e un unguent comunicativ o masă, o parte indiferentă care vorbește cu sine care își gătește singură în propria bucătărie slinoasă COMPOZITORUL (se oprește la cântăreață și îi declamă cochet la ureche): Dar să te albești se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să spunem, deci: PIANISTA: Și acum, am ajuns singură în noaptea fără nuntă, pentru multe genereații care se grăbesc și care sunt săturate dinainte. Salata de roșii a fost amestecată, așă că chestia se întâmplă mai degrabă în vară, pe arșiță, după caz fructe naționale care cresc pe la noi, după caz nu din seră și așa mai departe... CÂNTĂREAȚA (se întoarce, dar imediat le arată din nou spatele): Cee? Ce fel de nuntă? Unde poate aici să existe ceva fără nuntă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sămânța, cel mai tare, de moartea ta. Ha, încă un mort proaspăt, m-am gândit eu atunci. Ha, încă o mortăciune de copil de creștin plodit aiurea. Și mă-ta iar s-a deșărtat ca o bubă de puroi sub arșiță. Ha și ha și ha. MARIEDEL: Iar se poate vedea clar, ca o carte poștală, cât de nostim tata iar. Că ușurează viața de viață cu glumele lui din popor. MAMA LUI MARIEDL: Tata a spart prin urmare, ceea ce-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bine ca noi să atribuim cauza vreunui proces de deshidratare sau de Încălzire a aerului? Într-adevăr, eu chiar i-am auzit pe unii zicând că focul arde mult mai bine iarna deoarece frigul Îl contractă și Îl condensează, În vreme ce arșița Îi slăbește forța, făcându-l să-și piardă consistența și vigoarea. Iar când un foc arde direct sub razele soarelui, activitatea sa este și mai redusă; aprinde cu mare greutate lemnul (D) și Îl mistuie mult mai domol. Totuși, după
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
când zăpada se topește și ploi din belșug umezesc pământul, plantele se trezesc pentru un nou ciclu de viață și câmpurile înverzesc. Viața lor e scurtă, căci scurtă e și primăvara. Repede, soarele începe să ardă și, în iunie, sub arșiță, câmpurile încep să se închidă la culoare, devenind roșcate, cenușii. Plantele care rezistă sunt scorțoase, înzestrate cu ghimpi și tot felul de mijloace de rezistență la secetă, dar și împotriva animalelor ierbivore. Valurile aurii ale cerealelor și câmpurile întinse de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o cofă așezată cu gura în jos, în care, în timp ce se stingeau frigările înroșite în foc, se descânta astfel: „Cum se stâng,/ Cum se potolesc,/ Cum se liniștesc frigările în apă/ Așa să se potolească, să se liniștească/ Arșița și durerea și arsurile și usturimile lui Ion/ Și ceasul cel rău/ Și pocitura și lichitura și diochitura/ De fete mari , de vădane, de nebuni,/ De zăncite , de despletite, de zălude, de breahude./ Să iasă de la inima lui Ion/ De sub
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu ou proaspăt și zahăr, must de pădurețe, mujdei de usturoi, zeamă din rădăcini de hrean, sirop de ridichi negre (scobite, În care se pune zahăr sau miere de albine) sau sirop din rădăcini de pătlagină. ANTITERMICE Pentru scăderea temperaturii (arșiței, fierbințelii), se folosesc: Ceai din coajă de salcie, de flori de soc, trifoiște, de flori de tei, de mușețel, de mentă. Băi cu fierturi din frunze de nuc, năjiță, dârmoz, muștar, salcie. Cataplasme cu oțet din vin fiert, cu care
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
urmare a căldurii mari, din curent, din oboseala ochilor, din plâns repetat, de la transpirația abundentă care curge În ochi, din "peri răi", dintr-o pară de foc sau de la țesălatul cailor. Afecțiunea se manifestă prin Înroșirea ochilor, lăcrimare puternică, mâncărime, "arșiță În lumina ochilor", junghiuri la tâmple și Înțepături În privire. Comprese cu apă rece, cu ceai de mușețel, de albăstrele, de dedițel, isop, lumânărică, nalbă mare, sita zânelor și sulfină, cu rouă adunată de pe spini "voinici" ori cu lapte de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
și să se spele cu ea. Pentru omul legat (impotență): să caute scai voinicesc de care face măciuci sus și pe ei În jos țin apă În foi (frunze), să fiarbă și să bea. BOLI ȘI LEACURI POPULARE: FĂRĂ DESCÂNTARE! Arșiță, firbințeală (temperatură): se face bolnavului o baie, fierbând În apă cu dârmoz, frunze de nuc și năjiță sau numai cu frunze de nuc. Bătătură : se scot de la o ceapă pielițele subțiri, iar partea cărnoasă se coace la foc mic, se
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Farcin: cârtiță. Alcoolism: beție. VII. Boli de piele Polihidroză: asudarea mâinilor, asudarea picioarelor. Urticarie: blândă, spuzeală. Acnee: coșuri, funigei, zgăbunțe. Eczemă: bube dulci, zgaibe dulci. Impetigo: pecingine, cur de găină, rofii, spurcat, lișai. Zona Zoster. Herpes Zoster: foc viu. Herpes: arșiță, spuzeală. Furunculi: furnicei, bube, buboaie, zgaibe, imă, copturi, apostime. Scabie: râie, fudulie, boierie, răpănaș, corosta. Erizipel: brâncă, orbalț, roșață, foc viu, bubă neagră. Antrax. Pustulă malignă: dalac, cărbune, bășică rea, bubă rea, bubă neagră, armurar, talan, vrăjmașa, spurcat, pripit. Phtiriază
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
să aflu, unei nefericite și accidentale suprapuneri a două „evenimente culturale”, ci surprindea pe viu, de astă dată pentru un public mai numeros, o secvență din existența de zi cu zi a acestei biblioteci... August, 1998 În această vară cu arșiță ca la ecuator și cu ploi diluviene, echipa de la Contrafort a citit și a scris, ca de obicei, dar a și privit și discutat fotbal, mult fotbal, ca tot românul. Trupa lui Iordănescu, norocosul antrenor al selecționatei României (cine își
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nu se poate mai exact politica de stat a Republicii Moldova. O politică sezonieră, practicată de niște angajați cu un trecut tulbure, pe care stăpânul îi sperie (șantajează) din când în când, fluturându-le în față dosarele grele de păcate. Vară. Arșiță ca în Caragiale, dar nu suntem pe strada Sapienței, ci în curtea cu un havuz în paragină a unei instituții. O instituție culturală abandonată de stat și nedescoperită încă de sponsori. Câte un românaș, toropit de căldură, mai înjură, dar
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pornit, mai greu. - Nene, așteaptă, mi se pare că a mișcat. Mihu înfipse coada biciului în puținul fân rămas pe fundul căruței, se dădu jos și porni spre rambleul acela ciudat călcând cu atenție peste pământul scorojit și crăpat de arșiță. Nu se înșelase. Un geamăt omenesc stins, pluti o clipă prin aerul încins făcându-l să se înfioare. Mai alergă câțiva pași apoi se lăsă într-un genunchi lângă fetița cu buzele uscate și ochii închiși ce căutase umbra aproape
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]