1,217 matches
-
o răscruce a religiei, culturii, comerțului și politicii. Regiunea a fost locuită în cursul mileniilor mai ales de către popoare de limbi semite, mai întâi canaaneni, amoriți și alte câteva seminții înrudite, apoi evreii, numiți și israeliți sau iudei, ulterior și arabii. Un timp, în antichitate a fost prezent în zona de țărm și un popor de limbă probabil indo-europeană, filistenii, ulterior în perioada elenistică și romană s-a adăugat și o populație elenă. Palestina a fost dominată de numeroase state, inclusiv
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
de-al doilea război mondial și a Holocaustului, precum si a intensificării confruntării între arabi și evrei in Palestina, guvernul britanic și-a anunțat dorința de a încheia mandatul. Ca urmare, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a votat pentru împărțirea teritoriului. Arabii au respins planul de împărțire al Națiunilor Unite și a început imediat, cu ajutorul statelor arabe vecine, un război, în momentul în care Statul Israel a fost declarat în 1948. În 1948, în timpul războiului arabo-israelian, Israel a capturat și încorporat majoritatea
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
Războaielor Balcanice. Mahmud Șevket Pașa a fost asasinat pe 11 iunie 1913, iar în funcția de mare vizir a fost ales Said Halim Pașa. După Războaiele Balcanice, Imperiul Otoman a devenit un imperiu cu două mari națiuni principale; turcii și arabii. În noile condiții, proporția parlamentarilor din provinciile arabe a crescut de la 23% în 1908 la 27%, iar proporția arabilor în CUP a crescut de la 39% la 67% în aceeași perioadă. Trebuie subliniat că în această nouă structură etnică a imperiului
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
Bibliei, fiind numele ebraic al orașului Neapolis/Nablus). În 1166 - 1171 călătorul evreu Beniamin din Tudela a descris patru porți, din care Poarta lui Avraham pare sa fie . Denumiri alternative creștine din vechime au fost Porta Benjamin și Porta Stephani. Arabii folosesc până astăzi denumirea de Bab al Amud (Poarta coloanei) iar creștinii, apoi și autoritățile otomane, au preferat numele de Poarta Damascului (în turcă Șam Kapısı). Denumirea Poarta Ștefan sau Porta Stephani a fost folosită de creștini mai multe sute
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
(în ebraică:גיחון, denumirea ulterioară în arabă نبع أم الدّرج Ayn Umm-Daradj sau نبع أم الدرجNab'a Umm-Daradj = Izvorul Mama Treptelor, sau pentru arabii creștini Ayn Sit Maryam - Izvorul Fecioarei Maria ,în franceză Fontaine de la Vierge, în engleză Virgin's Fountain - Făntâna Fecioarei este un izvor natural care tâșnește în valea râului Kidron, la o înălțime de 636 m deasupra nivelului mării. În vechime
Ghihon () [Corola-website/Science/323268_a_324597]
-
Și împăratul le-a zis:Luați cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneți pe fiul mei Solomon, călare pe catârul meu, și pogorâți-l la Ghihon. Acolo...să-l ungă împărat peste Israel».I Regi,1,33> Denumirea data de arabii musulmani - Umm Daradj - Mama treptelor, se datorează, probabil, treptelor care duc către izvor. Trei sisteme principale de apă au fost construite în cursul veacurilor pentru a aduce apa de la izvorul Ghihonului până în orașul Ierusalim. aducând apă de la izvor pe dedesubtul
Ghihon () [Corola-website/Science/323268_a_324597]
-
Shirazi, un prinț persan din Shiraz, fondează în Kliwa, actuala Tanzanie, Sultanatul Kliwa, a cărui autoritate se va întinde pe întreaga coastă swahili, incluzând și Kenya. Conducerea persana va construi moschei elaborate și introduce moneda de cupru. Din această perioadă arabii se stabilesc pe coasta și fondează mai multe orașe state independente, cele mai importante rămânând Malindi, Mombasa, dar și Zanzibar. Ei introduc aici islamul. Mombasa devine un port major ale cărui rute comerciale duceau din Arabia, Persia și până în India
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
vasele sub comanda lui Don Francisco de Almeida cuceresc Kliwa. Construcția fortului Jesus în Mombasa în 1953 a venit să întărească hegemonia portugheză în zonă, dar influența lor va scădea odată incursiunile englezilor, olandezilor și arabilor oman în sec. XVII. Arabii oman reprezintă cea mai mare amenințare la adresa portughezilor ei, asediind fortărețele acestora, atacând deschis navele lor ca într-un final să îi scoată din Kenya și Tanzania în 1730. La acea vreme portughezii își pierduseră oricum interesul pentru ruta maritimă
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
de variolă. În același timp, moartea lui Mbatian, marele lor 'laibon', dezbină grupul și durează ceva până tânărul său fiu reușește să-i reconcilieze. Oricum, problemele lor coincid cu venirea europenilor, care, într-un final vor deține controlul asupra regiunii. Arabii din Oman colonizează coastele Kenyei și Tanzaniei aducând fostele, cândva independente, orașe-state sub un control și o dominație mai strânse decât pe vremea portughezilor. Ca și predecesorii lor, omanezii au fost capabili doar de controlul asupra zonei de coastă, nu
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
și India au recunoscut și sprijinit Califatul Otoman. În ciuda puterilor foarte mari conferite de dubla calitate, de sultan și calif, autoritatea lor religioasă nu era recunoscută de sultanul din Maroc, mahdiții egipteano-sudanezi, senussi libanezi, wahhabi ții din Peninsula Arabică și arabii din Hedjaz, Palestina, păstrătorii locurilor sfinte musulmane Mecca, Medina și Ierusalim. Ultim a urmă oficială a imperiului, califatul, a fost abolită în mod oficial din punct de vedere constituțional pe 3 marite 1924. Odată cu abolirea Califatului Otoman de către Marea Adunare
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
că de la el ar mai fi rămas în picioare doar temelia. Dar Coranul spune că Avraam și fiul săi Ismail au pus temelia Kaabei (Sura Al-Baqara : 127). În perioada preislamica la Kaaba se găseau 360 de idoli în care credeau arabii politeiști. Cel mai mare și mai puternic dintre acești idoli era Hubal, un zeu de origine nabateană ce era considerat a fi protector al caravanelor. În timpul profetului Mohamed, Kaaba a intrat sub controlul musulmanilor și toate statuile de idoli distruse
Kaaba () [Corola-website/Science/325586_a_326915]
-
corespunzând aproximativ provinciei cu același nume din Arabia Saudită), unul dintre principalele focare ale creștinismului nestorian în Peninsula Arabică. În 632, Mahomed a încheiat cu ei un tratat de protecție ("ahd ad-dhimma"), însă odată ce statul islamic a devenit un puternic imperiu, arabii musulmani au simțit nevoia să reducă drepturile nadjaranienilor, care și așa erau umilitoare, și asta s-a întâmplat prin așa-numitele "prescripții ale lui Omar", al cărui model va fi reprodus mai jos, pentru evaluarea exactă a naturii statutului de
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
din denumirea arabă "Haayt el-Mabka" sau pe scurt "Al Mabka", „Locul plângerii”. Aceasta provenea de la practica evreilor de a veni la zid si de a plânge distrugerea Templului. În timpul anilor 1920, odată cu creșterea tensiunilor arabo-evreiești legate de drepturile asupra zidului, arabii au început să se refere la zid cu termenul „al-Buraq” sau "Al Buraq al Sharif" (Nobilul Buraq). Acest termen se baza pe tradiția după care zidul ar fi fost locul unde Mohamed și-a legat armăsarul sau animalul fantastic înaripat
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
ascuns ofițerul britanic responsabil. Comisarul Keith-Roach, a afirmat că paravanul reprezenta o violare a statu quo ului și a informat comunitatea evreiască că îndepărtarea lui a fost efectuată din ordinul său, după ce a primit o reclamație din partea Înaltului Consiliu Musulman. Arabii suspectau ca evreii vor să-si extindă drepturile la Zidul Plângerii, să transforme ulița din fața lui într-o veritabilă sinagogă, și apoi să pună stăpânire și pe tot Muntele Templului de deasupra Zidului, inclusiv Moscheea Al Aqsa. Zidul Plângerii era
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
la Zidul Plângerii. Totuși, în următorii 19 ani, în ciuda mai multor cereri din partea oficialilor israelieni și a grupurilor evreiești de la Națiunile Unite și alte organisme internaționale care doreau aplicarea acordului de armistițiu, Iordania a refuzat să respecte acest articol. Nici arabii israelieni și nici evreii israelieni nu au putut vizita locurile sfinte din teritoriile iordaniene. O excepție a fost făcută pentru creștini, care puteau participa la ceremonia de Crăciun din Betleem. Unele surse pretind că evreii puteau vizita zidul dacă ar
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Magreb și Cornul Africii. În Evul Mediu, islamul se răspândește în regiune, Timbutku devenind un centru major de cultură musulmană. Tot în această perioadă apar diverse state și formațiuni politice pe continent. Începând cu secolul al XV-lea, europenii și arabii iau sclavi din diferite regiuni ale Africii pentru a-i duce peste mării luând astfel naștere comerțul cu sclavi africani. Colonizarea europeană se transformă rapid în ceea ce vă devenii la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX Bătălia pentru Africa
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
importante sunt khoisan din zona deșertului Namib și swahili, o limbă modernă născută pe coasta de est din simbioza limbilor africane cu arabă. O clasificare cronologică ar împărți Africa în Africa precolonială și Africa coloniala și postcolonială. În secolul VI, arabii au ocupat nordul Africii, fiind interesați de obținerea unor contacte cu Africa sub-sahariană pentru a cumpăra aur, sclavi și fildeș. Ghana era un centru al comerțului cu aur, condus de berberi care dominau transportul cu cămile prin Sahara și cumpărau
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
menținea hrană uscată, absorbind apă și prevenind bacterile. Caravanele traversau Deșertul Sahara și înfruntau căldură arida, lipsa apei și furtunile de nisip pentru a transporta sarea în orașele din Mâli, ca Koumbi, Saleh, Djenne sau Tombouctou. Căpeteniile locale cooperau cu arabii și aveau avantaje comparativ cu rivalii lor, aceștia putând să-și extindă teritoriile și să perceapă dârî moderare. Aceștia mai primeau arme și bunuri de prestigiu ce le confereau putere. S-au format astfel imperiile sahariene Ghana, Mâli și Songhai
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
perceapă dârî moderare. Aceștia mai primeau arme și bunuri de prestigiu ce le confereau putere. S-au format astfel imperiile sahariene Ghana, Mâli și Songhai. Constituirea că imperiu al Ghanei a avut loc după instalarea arabilor în Africa de Nord și după ce arabii au descoperit că pot găsi resurse de metale prețioase și sclavi. Astfel, căpeteniile din Ghana, Mâli și Songhai au realizat că au avantaje de pe urma cooperării cu negustorii arabi. Căpeteniile le garantau securitatea drumurilor trans-sahariene, cu condiția să efectueze tranzacțiile numai
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
o biserică, ea a ființat acolo doar pentru scurtă vreme, sau că ignorarea locului de către acei pelerini se datora necesității ideologice de a nu contrazice prorocia distrugerii amintită din Evanghelie. După ce în anul 638 au cucerit Palestina din mâinile bizantinilor, arabii musulmani au început să zideasca pe Muntele Templului moschei și alte edificii legate de islam. Pe partea de sud a Muntelui a fost ridicată Moscheea Al Aqsa mai întâi ca o construcție în lemn. Data precisă a construcției nu este
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
1187 al Ierusalimului de către Salah ad-Din, au fost redeschise moscheea și sanctuarul Cupolei Stâncii. Însă, dat fiind locul marginal pe care îl deținea Ierusalimul în acea vreme în cadrul lumii musulmane, a scăzut și interesul pentru Muntele Templului. În epoca mamelucă arabii au construit mai multe arcuri de supradenivelare pe povârnișurile muntelui, în partea dinafară a Zidului de apus. Aceste arcuri au devenit suportul unor noi construcții în sectorul dintre strada Al Wad (în ebraică Hagay, a Albiei) și Muntele Templului, ceea ce
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
sa "The Revolt: The Story of the Irgun". În acel volum, Begin a scris că fără "victoria" de la Deir Yassin n-ar fi putut există un stat numit Israel. "Haganah a executat atacuri victorioase pe alte fronturi (...). Cuprinși de groază, arabii fugeau, strigând: 'Deir Yassin'! Partea adversă în această chestiune istorică neagă masacrul
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
Italia în încercarea de a abate trupele arabe aflate în stare de permanentă neliniște, și astfel în 827 a început cucerirea Siciliei aflate în stăpânirea bizantinilor, sub conducerea incomodului jurist Asad ibn al-Furat. Deși inițial au fost respinși de către bizantini, arabii au reușit să cucerească Palermo în 831. Luptele pentru putere din sudul Italiei au furnizat noi oportunități de cucerire și jaf. Astfel, un apel al ducelui Andrei al II-lea de Neapole le-a permis să stabilească un cap de
Ziyadat Allah I () [Corola-website/Science/324631_a_325960]
-
o rezistență substanțială din partea bizantinilor. Prima cucerire mai durabilă a fost lansată în anul 740: în acel an, principele musulman Habib, care participase la atacul din 728, a reușit să captureze Siracusa. Tocmai când se pregăteau să cucerească întreaga insulă, arabii au fost nevoiți să revină în Tunisia din cauza unei răscoale a berberilor. Un nou atac, declanșat în 752 nu a reușit decât să conducă la jefuirea aceluiași oraș. În 826 Eufemius, comandantul flotei bizantine din Sicilia, a silit o călugăriță
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
cazuri în care anumite facțiuni din cadrul familiei domnitoare a kalibizilor se aliau fie cu Imperiul Bizantin, fie cu dinastia zirizilor. Din vremea emirului Hasan as-Samsam (1040-1053), stăpânirea asupra insulei s-a fragmentat în mai multe mici fiefuri. Pe plan intern, arabii au inițiat reforme funciare care, la rândul lor, au sporit productivitatea și au încurajat creșterea micii proprietăți, fapt care și-a lăsat amprenta asupra devoltării ulterioare a Siciliei. Arabii au îmbunătățit sistemele de irigații și au introdus în Sicilia portocalul
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]