1,697 matches
-
desfăcu capacul, Îl clăti cu grijă, Îl mai clăti o dată, Îl umplu cu apă și apoi se Întinse jos după un recipient de sticlă plin cu cafea. Cu mișcări devenite ritmice de-a lungul deceniilor de repetiție, umplu vasul, aprinse aragazul și așeză vasul deasupra flăcării. Încăperea era neschimbată de când fusese acolo ultima dată. Flori galbene de plastic stăteau În fața statuii de ipsos a Fecioarei Maria; mileuri ovale, dreptunghiulare și rotunde acopereau toate suprafețele; peste ele stăteau șiruri de fotografii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Zăcu În pat o jumătate de oră, cheltuind și răscheltuind banii, apoi fu În cele din urmă alungat de acolo de dorința unei cafele. Fredonă tot drumul până la bucătărie și scoase cel mai mare vas, Îl umplu, Îl puse pe aragaz și așeză lângă el o oală cu lapte, apoi, cât timp se Încălzeau, se duse la baie. Când ieși de acolo, cu dinții periați și fața radiind de șocul apei reci, cafeaua făcea bulbuci, umplând casa cu aroma ei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe unul dintre scaunele Maria Antoaneta de sub candelabru. Hugo se gândea că severitatea aspectului asistentei nu făcea decât să accentueze opulența ridicolă a camerei. Bucătăriile trebuiau să fie niște spații funcționale. A lor arăta ca un salon de bal cu aragaz. O valiză maro destul de mare, evident plină cu haine, se odihnea pe podea, lângă asistenta Harris. Nu, a răspuns ea scurt. Nu mi-e frig. —Ei, e foarte bine că sunteți aici, a zis Amanda plină de energie, tropăind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
special, detesta felul în care arăta bucătăria în urma eforturilor ei: ca o explozie într-o fabrică de supă. În chiuvetă se adunau mormane întărite de mâncare, iar pe podea și pe masă se întindeau tot felul de alte pete. Pe aragaz se înghesuiau o mulțime de tigăi cu bucățele lipite de dovlecei și morcovi. Era un chin. Trebuiau să existe modalități mai simple prin care Rosa să-și primească vitaminele și mineralele. — Sigur că există, a spus imediat Jake. Nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avea nevoie decât de-un sos. Sigur că nu avea nici un fel de sos. Hugo n-a găsit decât o cutie de sardine, o cutie de mazăre și un pachet de frunze de dafin. În dulapul cel mai apropiat de aragaz mai erau vreo două borcane cu mâncare de-a lui Theo. Perspectivele nu erau deloc roz. Era limpede că trebuia să existe o rețetă minunată și delicioasă care să folosească frunze de dafin, mazăre și sardine, numai că Hugo n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și murmurând ceva liniștitor. Theo s-a oprit instantaneu din plâns. Alice s-a decis să se facă utilă până la întoarcerea lui Hugo. A adunat mormanul de farfurii de pe covor și le-a dus în bucătărie, unde, pe masa de lângă aragaz, a văzut borcanul gol de mâncare pentru copii și cratița pătată cu roșu. Femeia s-a holbat nevenindu-i să creadă. Oare era posibil ca Hugo să fi amestecat... Tocmai atunci, undeva, deasupra ei, a explodat o serie de lătrături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
niște numere de la câteva companii de taxi pe meniul de la Taj Mahal. —Eu dau telefon, cât tu te ocupi de Theo și de, ăăă, câine, i-a propus Alice venind în spatele lui. Panicat, Hugo s-a năpustit către masa de lângă aragaz ca să ascundă dovada reprezentată de borcanul cu mâncare pentru copii. Alice i-a pus o mână pe braț. Stai liniștit. L-am văzut deja. Nu contează. Umilit, Hugo i-a întins meniul în tăcere și s-a repezit pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
La dracu`, gândesc prea mult! Bucătăria îl aștepta, primitoare. Sparse trei ouă și le aruncă în tigaie. Uleiul sfârâia provocator, iar scriitorul puse pe farfuria întinsă câțiva castraveți murați, apoi turnă apă în ibric și aprinse încă un ochi al aragazului. Mirosul de prăjeală îi făcu nările să vibreze, se simți cuprins de o foame teribilă, ca și cum nu ar mai fi mâncat nimic de o perioadă lungă de timp, însă prepară meticulous ouăle, luând uleiul încins cu o linguriță și împrăștiindu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ibric fierbea, deja, puse două lingurițe și jumătate de cafea, apoi luă ouăle cu o paletă și le așeză pe farfurie, alături de castraveți. Când se întoarse, avu doar timp să observe revărsarea maronie care se întindea ca o plagă pe aragaz. Nu era pentru prima oară când dădea cafeaua în foc, Lucia bombănea mereu, frecând aragazul, considera că a fi femeie implică tot felul de responsabilități umilitoare, pe când bărbații se scarpină în fund și sunt tot timpul nemulțumiți de viața lejeră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
paletă și le așeză pe farfurie, alături de castraveți. Când se întoarse, avu doar timp să observe revărsarea maronie care se întindea ca o plagă pe aragaz. Nu era pentru prima oară când dădea cafeaua în foc, Lucia bombănea mereu, frecând aragazul, considera că a fi femeie implică tot felul de responsabilități umilitoare, pe când bărbații se scarpină în fund și sunt tot timpul nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru caimacul irosit, nicidecum pentru viitoarele crize ale
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scoate din viață cu picioarele înainte... - Ce-ați mai văzut? - Nimic, domnule detectiv, pe cuvântul meu de cetățean onorabil (bukake, bukake, nu m-aș mira să ai vreo gonflabilă prin șifonier...) că nu am mai văzut nimic. Fluiera ceaiul pe aragaz și m-am dus să opresc flacăra. Pe urmă l-am turnat în ceașcă, nu mai aveam zahăr cubic și am mers în debara, cu chiu cu vai am mai găsit o pungă, zilele astea trebuie să ajung ne-a-pă-rat la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aprinse focul, puse ibricul (un ibric roșu aprins, violent) sub robinet, în chiuvetă, îl umplu cu apă, apoi îl așeză deasupra ochiului. Reveni în sufragerie exact în momentul în care flacăra se stinse. De ce s-a stins flacăra ochiului unui aragaz, fără să fie vreun geam deschis și fără ca gazele să fie oprite din cauza unei nedorite avarii? Nu are importanță. Chiar nu are. Faptul în sine este important. Doamna cu Coasa/Gazul este importantă. Bucuria ei nevăzută de nimeni este importantă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de a pleca, alături de cineva, la o lungă, nesfârșită plimbare. Nu una dus-întors, ci doar dus... Vecinul se așeză pe canapea, luă telecomanda și deschise televizorul. Un ochi indiscret (dar de unde?) ar fi văzut cu surprindere cum celelalte butoane ale aragazului încep să se rotească încet (ca într-un film de groază, nu?), iar o ureche (indiscretă) ar fi auzit șuieratul ca de șarpe al gazelor. Vecinul moțăia, deja, iar la un moment dat îi căzu telecomanda din mână. Televizorul se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Aproape în fiecare noapte o visează că îl strigă. In somnul greu care îl cuprinse avu un vis... ...Se facea că, amândoi erau în bucătărie, el si Vasilica. Un strigăt îl făcu să tresară... Vasilica căzuse cu pieptul gol pe aragazul aprins. Arsura era groaznică. ”-Ia, să văd... ia, să văd ce s-a întâmplat, Fata..!” se zori Iorgu să vadă ce-i. -Nu-i nimic, nu-i nimic... o să treacă..!” căuta ea să ascundă rana, ca să nu-l îngrijoreze. ”-Pune, Fata
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
foarte încărcată de activitate plină de tensiune, Eugen s-a trezit odihnit și bine dispus. A deschis larg fereastra de la sufrageria spațioasă, apoi a mers la bucătărie, unde și-a preparat ceai și cafea, lăsându-le în vasele lor pe aragaz, după ce a stins flăcările. S-a întors în sufragerie, a așternut un pled pe covorul mare din mijlocul încăperii în care tronau două fotolii mari, comode, o vitrină cu bibelouri simple, dar elegante, un televizor mare cu plasmă și o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a apropiat prima dată de mine am crezut că mi se va așeza pe umăr sau pe creștet. Dar nu, întîi a preferat să exploreze cu atenție și bucătăria, să se așeze pe dulapul cu vase și apoi pe marginea aragazului. Curiosul nu s-a grăbit, a așteptat multă vreme să vadă dacă aveam de gînd să mă trezesc, să mă mișc, eventual să plec de acolo... Curiosul nu s-a atins din prima clipă nici de măr, a preferat să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pietrele de la noi din cartier. Bă, unde întorci ochii numai gîndaci!... Gândaci pe clanța de la ușă, gândaci în jurul preșului pe care te ștergi, la intrare, gândaci pe dușumea, prin dulăpioare, cufundați în niște copăi balii, de spălat rufe, clocotind pe aragaze, și gândaci pe pereți. Cel puțin ăștia de pe pereți par cei mai înverșunați, rânduiți cum sânt ca la expoziție, în șiruri lungi de bătălie și purtând fiecare agățat de gât câte un cartonaș, cât eticheta de bere, în care e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nevestele clienților, nu m-arunc să mă pici... Dacă-ți zic adevărul, să se facă așa cine o să mă sifoneze lui Bubu?! Bine, atunci îți zic!... Ori voi, ăștia, din Mozambic, n-ați auzit nici de Neta?... Ochiurile plitelor și aragazelor din gospodăriile pe lângă care treceau se aprindeau și se stingeau singure. Câinii și pisicile simțeau cum li se coboară o pâclă pe cap, se trăgeau după muchiile unor căscioare desfigurate, de a căror lemnărie, umplută ici-colo cu chirpici de pământ
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tu pe nimeni să te spele pe spate, să nu vezi tu alături de tine, în cadă, două picioare strunjite să înfrumusețeze cartierul, două șolduri croite să-i scoată pe sufocații - ce se și visau morți de vreo oră - dintre ochiurile aragazelor lor și să facă din ei oameni responsabili, îmbujorați și gata să încingă o horă! Multe lucruri mă așteptam să mi se-ntîmple în această dimineață, nu însă să mă urecheze și telefonul. D-asta și intrasem sub duș, cu speranța
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un mare avantaj atunci când tema cercetării impune culegerea unor informații mărunte, dar foarte numeroase, cum ar fi cele ce privesc modul de trai al persoanei chestionate. Astfel, intrând în casa cuiva, multe din întrebările dezagrabile de genul „aveți televizor (radio, aragaz etc.)?” devin inutile sau pot fi puse într-o manieră mult mai puțin brutală decât în alte situații. De pildă, aflându-ne în sufragerie șiobservând că persoana are televizor, acest fapt ne permite nu doar să sărim peste întrebarea respectivă
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros, cu ciorapi flaușați, îndesați în papuci îmblăniți, amesteca fiertura pe aragaz. Petrache veni din spate și o sărută pe tâmplă. Ea îi aruncă o privire fugară, dar nu se opri din treabă. — Ți-am adus parizer... puse Petrache pachetul pe masă. — A întrebat Stănică de mine ? — Ți-a trimis bomboane. Zice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo ? — Nu vreau să fac deranj... spuse el, în timp ce se lăsa dus spre ușa bucătăriei. — O să stăm aici, hotărî ea. În felul ăsta o să putem vorbi cât pregătesc masa. Dumneata așază-te acolo, în capul mesei, iar eu aici, aproape de aragaz și de chiuvetă. Ce vrei să bei ? — Am adus eu, se repezi bărbatul, bucuros că și-a amintit. Scoase din sacoșă o sticlă astupată cu un cocean de porumb. — E țuică de-a noastră... adăugă repede, în fața gestului ei de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
începu maică-sa încă unul dintre dialogurile ei imaginare. Că nu vii mâine-seară la masă ? Să nu începi iar cu chestii de-astea ! Să văd ce zic și băieții... încercă Jenică, privind pieziș la oala cu ciorbă de linte de pe aragaz. Mai stăm de vorbă și noi... Mâine chiar avem de vorbit... — M-ai înnebunit cu băieții ăștia ! bodogăni maică-sa, zdrăngănind farfuriile în chiuvetă. Una-două, băieții ! Niște țafandaci fără căpătâi. Se întoarse către fiu-său, care ședea cu capul strâns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și capotul. Privi în jur, neștiind ce să mai zică. — Și eu, repetă, care credeam că s-a întors... — Într-un fel, spuse Jenică, fără să se clintească, s-a întors... Femeia își mai făcu de lucru câteva clipe, curăță aragazul și puse farfuriile la uscat, apoi își șterse mâinile ude de capot și hotărî : — Mergem în sufragerie, începe serialul. Ce-am mai plâns data trecută, nu ? Atunci când fata îi dă un ban la colț de stradă, fără să știe că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și bine făcu, căci mucul de țigară ateriză cu precizie chiar pe urmele sale. — Mă bucur, aruncă el peste umăr, fără a mai lua în seamă hârâielile bărbatului, că sunteți bine. La primul etaj, dădu în casa scării peste un aragaz unde uleiurile din tigăi sfârâiau de sănătate. Ușile celor două apartamente stăteau larg deschise, mirosul de ulei încins era, oricum, mai vioi și mai vesel decât duhorile de corabie scufundată venind din subsoluri și decât cele de igrasie care colcăiau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]