2,792 matches
-
Era asemănat cu marii oameni ai lumii, numit „principe al geniilor și geniu al principilor”, un fel de nec plus ultra, adică neîntrecut în mediul unde trăia. Opera lui era considerată, în termenii lui Horațiu, un monument „mai trainic decât arama”. Bolnav de diabet, C. se stinge din viață la moșia sa, Dmitrovka. A fost înmormântat la Moscova în biserica familie. În 1935, osemintele i-au fost aduse în țară și reînhumate în biserica Trei Ierarhi din Iași. Opera lui C.
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
acces. Dincolo de datele și anecdotele legendei noastre familiale, vedeam ivindu-se viața în deplina ei frumusețe dureroasă. Seara, ne-am alăturat bunicii în balconașul apartamentului ei. Împodobit cu flori, balconul părea atârnat deasupra aburului cald din stepă. Un soare de aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost lumină, bunica a cârpit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vadă mama zăcând mereu pe un pat țărănesc înalt, după o perdea. Când Albertine se scula, în ochii ei, deși erau deschiși, colcăiau umbrele negre ale viselor. Nici nu mai încerca să-i zâmbească fetei sale. Cu un polonic de aramă, lua apă dintr-o găleată, bea îndelung și pleca. Charlotte știa deja că de mult supraviețuiau doar datorită sclipirii câtorva bijuterii din sipetul cu incrustații de sidef... Îi plăcea izba aceea, departe de cartierele elegante din Boiarsk. Mizeria lor era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Intri în ea ușor, dar de aici nu mai ieși niciodată... Apa caldă părea ceva nou, necunoscut. Charlotte întindea mâinile spre firicelul pe care mama ei i-l turna încet pe umeri și pe spate, dintr-o găleată mică de aramă. În întunericul odăii luminate doar de flacăra scăzută a unei așchii de lemn aprinse, picăturile calde aduceau cu rășina de pin. Îi gâdilau nespus de plăcut trupul, pe care Charlotte îl freca cu un bulgăre de lut albastru. Săpunul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor nocturne, tatăl meu și cu prietenii lui, pe soldații fără mâini și fără picioare, trunchiurile acelea vii, ai căror ochi adunau în ei toată deznădejdea din lume. Da, erau niște samovare: cu capetele pulpelor asemenea picioarelor acelui recipient de aramă și cu cioturile umerilor aidoma toartelor lui. Musafirii noștri vorbeau despre ei cu o ciudată fanfaronadă amestecată cu batjocură și amărăciune. Acel „samovar” ironic și crud însemna că războiul era departe, uitat de unii, lipsit de interes pentru ceilalți, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ultimii” figura în el. Erau ultimii care înfruntau dușmanul, chiar ultimii care mai puteau mânui armele. Acestea erau, de altfel, foarte rudimentare: câteva sulițe, securi, săbii vechi. Curios, le-am privit vu atenție veșmintele, încălțările grosolane cu catarame mari de aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sindromul pseudobulbar, de o biochimie a lui (efectele protoxidului de azot, “gaz ilariant” chiar și ale alcoolului în doze moderate). Putem considera râsul tonic dar și toxic, bine cunoscut fiind dictonul “rindendo castigat mores”. “Unii oameni, atunci când râd își dau arama pe față și într-o clipă descoperi ce zace în sufletul lor. Chiar și un râs inteligent poate fi uneori respingător. Râsul presupune întâi și întâi bunătate, dar de cele mai multe ori oamenii râd cu răutate. Un râs sincer și plin
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
să știu, stăpâne, că Bodei, C-o singură a mânii trăsură de condei A mânii aceștia, putea să fie-n locu-mi! Pe-un negru muc de pană să fie pus norocu-mi? Acuma însă mucul puternic de condei Prin mîna-mi de aramă va trece mai întîi Și eu știu scrie, Doamne, știu slovele să-nnod Frumos în nume mândru în... [Io, ] Sas Voievod. Pe mâna mea acuma e dat Bogdan... e colo, Nimica nu mai este al tău de-acum încolo. [DRAGUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și tot, când cu țărâna pe ea [au] coperit-o, Părea că lumea-i neagră și inima-mi se rupe Și în pământ alături doream să mă astupe; Când clopotul veciei plîngea-n a lui aramă Eu, rătăcit la minte, strigam: "Unde ești mamă? " Priveam în fundul gropii și lacrămi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu, Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân În lume-atît de singur și-atîta de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n locu-mi! Pe-un negru muc de pană fu așezat norocu-mi Și-un vârf așa subțire, să-l scoți din piatră seacă. Vrei bani? Ia din cămara domnească câți vrei. Pleacă. Mărite Iuga, unul puternic de condei Pin mîna-mi de aramă va trece mai întăi. Și eu știu scrie, Doamne, știu slovele să-nnod, Frumos să scriu un nume: pe Mihnea Voievod. {EminescuOpVIII 137} Dar cine-i Mihnea oare, se-ntreabă toți - se miră. Nu știți voi cine-i Mihnea? Povestea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
au venit timpi ca nepoții lor să nu-și aibă unde-ngropa casele lor cele bătrâne, unde-nălța altar Dumnezeului lor. A venit timpi unde, zdrențuiți și săraci, fură cununați cu fier ars în foc și întronați în tronuri de aramă arse în foc... A venit timpul unde nu mai cunoșteai inime regale sub zdreanța cerșitorului, unde Dumnezeu își închidea și-și întorcea fața, căci nepoții regilor, flămânzi și criminali, plăteau pe rug mândria lor și rodeau de foame brațele lor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu să vezi în sufletul meu! Ce pustiu, ce negru, ce rece! 2257 [2Cînd cimitirul doarme și crucile veghează Când pintre ele buhe tipînd poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca pintre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă cu aripe răcori, Când intri înăuntru și în iconostas Vezi că abia conture și umbre a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
când moarta nebunie Înfige ochii-i palizi în mintea ta pustie. ]2 2254 Când cimitirul doarme și crucile veghează Când cobii pintre ele țipând poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... Biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă cu aripe răcori. Când intri în năuntru și în iconostas Vezi că abia conture și umbre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stâncă. Eu mă duc La insula aceea scăldate-n ape sânte Unde din arbori negri cânt sfinți cu glasuri blânde Și unde luna blândă varsă gândiri de aur Pe lumea liniștită. Cum spaima-nfige-n taur A ei gheară de-aramă astfel și moartea tristă A pus mâna pe-un nume în defăimata-i listă {EminescuOpVIII 176} Și-acel nume, ce-avut-a un seamăn pe pământ, E numele meu. Astăzi mă simt mai slab, dar sânt Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă duc La insula aceea scăldată-n ape sânte Unde din arbori negri cânt sfinți cu glasuri blânde ]2 Și unde luna-i soare, vărsând gândiri de aur Pe lumea liniștită. Cum spaima-nfige-n taur A ei gheară d-aramă astfel și moartea tristă A pus mâna pe-un nume în defăimata-i listă Și-acel nume, ce-avut-a un seamăn pe pământ, E numele meu. Astăzi mă simt mai slab, mai sfânt. Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fruntea ninsă Și-ntr-un cerc de aur prinsă. Era noapte, era lună, El cu capii împreună Sta la masă-n voie bună. Și în curtea adunărei Îmi fierbea ca-n sânul mărei Oastea multă, oastea țărei. Miazănoaptea-n tuci de-aramă De-al ei zbor da lumei seamă Când din scaunu-i de fală Ștefan marele se scoală Și, în mână cupa plină, El boierilor închină; Și boierii se scula Și el astfel li zicea: Dragi boieri, viața-i grădină Înflorită în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nici mult nu cred încă să mai trăiască, Doamne. În miezul nopții astăzi s-auzi un cântec jalnic: Călugării treziți-s din negrele chilii, Biserica o văd ei că toată-i luminată, Iar vechiul clopot Buga, sună cu glas de-aramă, Părea cumcă la slujbă călugării îi cheamă. Ei pleacă, merg cu toții și intră-n sfântul chivot, Nici o lumină n-arde, dar parcă e-un apus De soare [---] *, mijeală de lumină. De-odată piere-acest senin în întunerec, Cu spaimă văd că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
diafan, cu inimă de foc - dar inimele lor, care frământă tremurând soartea a câte unui om ți-ar fi descris un amor de om, și amorul meu e ca Dumnezeirea, fără de tine; ți-aș fi trimis-o pe luna d-aramă ce fuge prin nouri de fier, dar luna jumătate n-ar putea să-ți spuie întreg sufletul meu; ți-ași trimite-o pe soare, ce dă lumină și căldură la lumile ce-l încongiur, dar ar trebui să sece lumile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochii-ți vineți licărește înțelepciunea - Moarte. - (Icoana moarte - în loc de Icoana morții). 8 2254 Cine e dar? Cine e dar? Sau să muște țărâna din urmele tale - căci urmele-ți înveninate ar învenina pământul. C. [ GLASUL LUI MIRON-ȘTEFAN] 2257 luna d-aramă, ce fuge prin nouri de fier 2 2257 Luna regină, ce vizitează palatele-i de fier. 3 2257 Nourii - insule de fier, de aur, d-argint în albastrul ocean al aerului. 4 2258 Aș rumpe pămîntu-n două. 5 2258 Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În avanscenă, de-a lung, e un trunchi răsturnat și putred care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visători. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală) MUREȘANU Se zbate miazănoaptea în inima de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Ci prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare Precum se fur speranțe în inime amare. Când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inima-ți se-ndură, Dar pentru-a mea națiune al tău ochi e de piatră Și sufletu-ți e vitreg și inima maratră. Nu vezi că-s zeci de secoli de când ea se sfaramă Sub cnuta plumbuită, sub legea de aramă Ce-oprește pentru mintea-i a minții tale raze, Lumina ta de aur, lumina ce-nviază? O! toată țara asta ai dat altor popoare, Încât altar să-ți facă poporul tău loc n-are. Arând un câmp de pietre cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-a curmezișul un trunchi răsturnat, putred, pe care M[ureșanu] șade visători. De tot în fund codri și munți. Clopotul sună dogit 12 ore. Miezul nopții. În vremea asta se scoală M[ureșanu]). [MUREȘANU] Tresare miazănoaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. Lin stelele se-nhamă La carul lunei blonde. Prin vămile veciei Nici vremea nu le trece cu visele mândriei, Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies Prin aerul de noapte puternic, rece, des, [Tresare miazănoaptea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
piatră. Lin stelele se-nhamă La carul lunei blonde. Prin vămile veciei Nici vremea nu le trece cu visele mândriei, Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies Prin aerul de noapte puternic, rece, des, [Tresare miazănoaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. ]Și prin a lumei vamă Nici viii nu mai intră, nici morții nu mai ies, {EminescuOpVIII 266} Vrăjește frunza-n codri în întuneric des; A lunei adormite pătrund razele rare, În temnița din pieptu-mi trezind simțiri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
SIRENA IZVORUL CHIPUL CĂLUGĂRUL] [SCENA I] (Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muchie de deal o biserică veche c-un turn piatră. Noapte, lună. Orologiul bisericei bate miezul nopții ) M[UREȘANU] În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miazănoaptea... iar prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies - Și somnul, frate-al morții, cu ochii plini d-eres Prin regia gîndirei nenființate trece, Și moaie n lac de visuri aripa lui cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E îngerul ce-apare... sub chipul de regină, Ca să domnească lumea ca ziua cea senină, Ca roza cea vergină ce doarme și visează Pîn'n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. Nu știai că destinul, în vocea-i de aramă, În fruntea unui popol, ca să domnești, te cheamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideea sântă a Daciei unite: De unde sună marea pin stâncile cernite Pîn-unde Tisa mână
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]