2,333 matches
-
strecură printr-o crăpătură Îngustă, bătătorită de copiii din lagăr. Urcă scara și se așeză pe treapta de ciment care forma primul rînd de balcoane. Cu manualul sprijinit pe genunchi, savură pe Îndelete cel de-al doilea cartof. Sub el, arcada avanscenei fusese bombardată și transformată Îmtr-o grămadă de moloz și grinzi de fier, iar peisajul expus acum vederii semăna cu o panoramă pe un ecran de cinema. Spre nord erau casele din concesiunea franceză, fațadele lor reflectîndu-se În cîmpurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de săptămână. Cu o cupă în mână salutam în dreapta și în stânga. Supus ca un apostol. Lângă masa cu aperitive, Elsa vorbea cu Manlio și cu soția lui, își mișca mâinile și părul, zâmbea. Buzele ei splendide se deschideau repetat pe arcada superioară a dinților, ușor pronunțată, conștiente de puterea strânsă în acel mic defect. Rochia de satin, roșu-închis ca și rujul, îi mângâia tresăririle sânilor tari, atunci când râdea. La petreceri ne despărțeam întotdeauna, ne plăcea să o facem. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trase. Era o zi foarte friguroasă și fără soare. M-am refugiat în biserica cartierului. Era aproape pustie la ora aceea intermediară, dar se simțeau încă urmele credincioșilor care o umpluseră probabil la slujba de dimineață. M-am îndreptat pe sub arcade, prin partea laterală, spre locul în care se afla ieslea sfântă. Câteva figuri de ghips aproape de mărime naturală. Fecioara într-o mantie cu lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
debandada. Am grăbit pasul ca să o pot urma pe Lisa, care-și pusese cei mai joși pantofi pentru această ocazie. Planificarea i-a intrat în sânge. Începu să plouă. Desigur că începu să plouă. Am dat colțul și am văzut arcadele galbene primitoare ale unui McDonalds. Am atins-o ușor pe Lisa pe braț și i-am zis: —Să intrăm și să așteptăm să se oprească ploaia. Să bem un ceai sau ceva. Nu pot să beau ceai! se răsti Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sensation qu’elle appelait.“ Henry auzise țipătul acela de mai multe ori, prin pereții subțiri ai camerelor ieftine de hotel, din spatele ușilor dormitoarelor În timp ce străbătea cu lumânarea coridoare Întunecate din marile conace de la țară, de prin umbrele care umpleau noaptea arcadele podurilor din Paris, fără a avea o imagine mentală clară a ceea ce Însemnau ele. Acum știa. Maupassant se pricepea să scrie, indiferent cât de impur i-ar fi fost subiectul. Henry citi paginile cu mare atenție, dar fără excitație fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
recuperă pălăria și paltonul de la garderobă și abia când ajunse pe trotuarul din Haymarket reuși să se scuture de zgomotul succesului. Traversă strada și porni În goană pe Charles II Street, neluând seama la femeile care Îl Îmbiau Încet din arcadele umbrite ale ușilor sau Își ondulau șoldurile și Își săltau fustele când trecea pe lângă ele, sub câte un felinar. Ce text cinic și ieftin! Soțul ideal un mincinos și un ipocrit, pe care soția mărginită trebuia să Îl ierte numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi atrase atenția În mod special imaginea În creion și acuarelă a unei clădiri vechi și ciudate, recent executată și agățată pe peretele salonului. Clădirea era de cărămidă, cu detalii din piatră, și avea o fereastră mare și frumoasă, În arcadă, la primul etaj, dar o ușă umilă de lemn la parter, una pe care o găseai mai degrabă la un grajd sau hambar. E fermecător! spuse el. Ce clădire e asta? — E Camera Grădinii de la Lamb House, din Rye, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
său, care Îl ignorau. Vai de slăbiciunile omului! Nici măcar broasca-țestoasă, care adastă meditând sub cupola sa din baga, nu este fără cusur. Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și cerșetori care-și râdeau de-un nefericit ce zăcea pe caldarâm, mort de foame și de frig. Mila lui Tai An s-a umflat, făcându-se de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
blonde la fel de Înaltă ca mine, cu sîni, care-a leșinat În sala de disecție. Primul lucru care m-a atras În viață a fost corul, Însă-n el n-am cîntat decît În școala generală, cînd mi-am spart și arcada, În liceu nu m-au mai primit la tenori cu arcada spartă, dar m-am Împrietenit cu profesorul de limba română, era poet, avea nasul rupt, Între noi s-a stabilit o comuniune de oameni cu defecte fizionomice, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sala de disecție. Primul lucru care m-a atras În viață a fost corul, Însă-n el n-am cîntat decît În școala generală, cînd mi-am spart și arcada, În liceu nu m-au mai primit la tenori cu arcada spartă, dar m-am Împrietenit cu profesorul de limba română, era poet, avea nasul rupt, Între noi s-a stabilit o comuniune de oameni cu defecte fizionomice, și el m-a sfătuit să nu dau admiterea la filologie c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și, În compensație, o formulă interioară de avalanșă. Îmi plac lucrurile care nu pot fi tratate decît scurt. Rapid. Prin knock-out. Mi-ar fi plăcut să fiu boxer. Încă mai visez să zdrobesc mutra cuiva, Încercînd pînă atunci să sparg arcade prin croșee verbale. Lucrurile esențiale, arcadele nu au nevoie de arabescuri În patru volume. Exceptînd, desigur, o categorie privilegiată de public, iubitorii răpirilor din serai pe lînă, pe muzică cultă la țambal, majoritari, veseli, longevivi. Prefer totuși munca unui artizan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de avalanșă. Îmi plac lucrurile care nu pot fi tratate decît scurt. Rapid. Prin knock-out. Mi-ar fi plăcut să fiu boxer. Încă mai visez să zdrobesc mutra cuiva, Încercînd pînă atunci să sparg arcade prin croșee verbale. Lucrurile esențiale, arcadele nu au nevoie de arabescuri În patru volume. Exceptînd, desigur, o categorie privilegiată de public, iubitorii răpirilor din serai pe lînă, pe muzică cultă la țambal, majoritari, veseli, longevivi. Prefer totuși munca unui artizan, a unui ceasornicar elvețian, a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
destul de repede: o jumătate de zi pentru fiecare dintre bourii enormi din sala „Taurilor” și două ore și jumătate pentru scena din „Puț”. Artistul a trăit În urmă cu 17 000 de ani Înainte de Cristos, avea fruntea Îngustă, mentonul dezvoltat, arcadele proeminente. Era un magdalenian. Aparținînd rasei Homo sapiens fossilis. Pictura originală nu mai poate fi admirată pentru că datorită degradării pereților grota s-a Închis. Ceea ce se poate vizita este Lascaux II, o copie fidelă deschisă din ’83. Despre cîine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu el pînă la Belgrad și coborîți În gara Dunav, seara, pe la ora zece și-un sfert. În gară, e bine să mîncați lîngă o fîntînică. Apoi mîncați bătaie de la băștinași. După ce-i lăsați să vă spargă nasul, buza și arcada, ajungeți la miliție (ei tot așa-i spun). Pe urmă la spital. E un spital frumos. Se numește Clinica Centrală. Aici veți fi brodat cu fire de argint sau catgut de două asistente medicale vesele, de origine sîrbă, Milla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
amurgul. Roddy și Phoebe stăteau pe terasa care dădea spre iazul Cavendish și beau un Chateau-Lafite din 1970, scos atunci din pivniță. Făcuseră repede turul casei, pe parcursul căruia Roddy își expusese cam plictisit cunoștințele în materie de coloane ionice și arcade de răchită, iar Phoebe se străduise politicoasă să admire motivele romboidale ale cărămizilor, cheile de boltă, colțurile ornamentate și timpanele sculptate. Acum părea că lui Roddy îi era gândul la altceva. În timp ce Phoebe privea cele două șiruri paralele de lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se face astfel: folosindu-se degetul arătător se înlătură din cavitatea bucală corpii străini și se asigură permeabilitatea orificiului glotic; - propulsia mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic se realizează prin împingerea mandibulei spre înainte, în așa fel încât arcada dentară inferioară să ajungă să depășească în înălțime pe cea superioară, asigurându-se astfel eliberarea orificiului glotic; Respirația artificială se poate realiza prin două procedee diferite și anume: a) metode interne se bazează pe insuflația aerului direct în căile respiratorii
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
Firma familiei nu era foarte mare. Era specializată În trabucuri, pipe de măceș cioplite de mână și un sortiment propriu de țigări Virginia (o altă aromă care s-a pierdut). Firma deținea două sau trei prăvălii, inclusiv cea din Piccadilly Arcade, cu o clientelă distinsă, deși nu foarte stabilă. Din diverse motive - fără Îndoială nu pentru că tata nu s-ar fi zbătut -, cam prin anii ’30 firmei a Început să-i meargă din ce În ce mai prost, iar cel de-al Doilea Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
late, șerpuiește subțire prin defileu, jalonată ici-acolo de trunchiurile rupte ale copacilor acolo unde militarii germani încercaseră să facă mai mult spațiu pentru autovehiculele lor. La capătul trecătorii, un colț de stâncă prelung, acoperit cu vegetație pitică, formează o arcadă naturală din piatră, ca o poartă uriașă ce sugruma ieșirea. Exact acolo își amplasase Karel Hrozny, comandantul grupului de partizani, aruncătorul de grenade. Un loc numai bun ca în cazul unei ambuscade să distrugi vehiculul din frunte și astfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cumva în semicerc, Karel cercetează metru cu metru terenul cu ajutorul unui binoclu. Nu zărește nimic ce ar putea să-l îngrijoreze. Peste tot unde se uită doar munți înalți, parcă de netrecut, pante abrupte, văgăuni înșelătoare. Revine cu binoclul la arcada uriașă. Nimic nu dă de bănuit că acolo așteaptă oameni înarmați, cu ochii țintă pe obiectiv. Înainte de război fusese un asiduu cercetător al limbilor vechi, dar acum spiritul lui universitar rămase pierdut undeva în ceața timpului. Tocmai de aceea urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sau de minorat estetic, ca de pildă Teodor Scorțescu, ale cărui urme s-au pierdut undeva în Argentina (scriitorul lipsește din dicționarul lui Florin Manolescu). Nu sunt de neglijat nici nume ca N. I. Herescu, Lucian Boz, Nicu Caranica, L. M. Arcade, Th. Cazaban, D. C. Amzăr, C-tin Amăriuței. De numele unora dintre cei mai importanți scriitori din acest prim val se leagă crearea unor instituții vitale pentru supraviețuirea culturală a exilului: reviste, edituri, fundații, institute de cercetare, cenacluri și colaborarea
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
care... așa sânt oamenii, le merge gândul aiurea...). Individul însuși îți amintea o combinație stranie între hienă și porc născută din imaginația unui Wells, din Insula doctorului Moreau: nas și gură într-adevăr porcine, de râmat, ochi de hienă sub arcade de pitecantrop. "Asta, dacă i s-ar da voie, spusese Ion Micu despre el, ne-ar omorî pe toți cu ciomagul în piața orașului." Cică ar fi amenințat chiar pe cineva care îndrăsnise să-i spună că, din punct de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mi se părea cam neghiob în prelungirea lui exagerată și să-i întreb, dar intră Matilda si ne invită la masă... XIII Sufrageria noastră era alături de hol, de care era despărțită nu de uși sau de glasvanduri, ci de două arcade pe două coloane, ceea ce dădea apartamentului o oarecare somptuozitate și mai ales mult aer în casă. Cele trei odăi ale copilăriei și adolescenței mele erau mai mici luate împreună, decât holul casei Matildei. În sufragerie, un geam cu vitralii care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
casei Matildei. În sufragerie, un geam cu vitralii care dădea în curte, rămânea veșnic închis. Culorile lui, albastru viu și roșu intens, ingenios combinate, împreună cu cele două coloane, te trimiteau în evul mediu, senzație care se destrăma dacă îl deschideai. Arcadele se meschinizau, apartamentul devenea un simplu spațiu ale cărui perdele groase de la ferestre îți aminteau de ceva văzut și la alții, în orice caz ceva cu care te obișnuiai repede și nu-ți mai spunea nimic, în afară de confortul de a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și cum sângele nu mai apăru mă gândii cu ce să dau să nu se mai vadă dârele, căci se vedeau acum mai rău în spirale frumos trase, ca o pictură suprarealistă pe fața unui borfaș, de sus de la colțul arcadei, până jos sub falcă. Iată deci ce-am crezut că e și ce-a ieșit, gândii. Hm! Și în ultimele două luni, dar ce zic eu două luni, chiar astăzi, în oficiu, băuserăm împreună un pahar și ne sărutaserăm ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de urină, direct pe cărămida solidă a cunoașterii. Bălțile musteau, alimentate de nevoile oamenilor, într-un du-te-vino calm și perpetuu: petele nu apucau să se usuce, că apăreau altele noi, stropite generos de vizitatori. Arsura se întindea pe coloane și arcade, pârjolind liniștit arhitectura neoromană. Grupuri de Nero și Caligula în zdrențe sau la costum, cu diplomatul odihnit între picioare, lichefiau zidurile, ca niște pompieri cu jetul de flăcări îndreptat spre un pericol imediat. Căldura emana din zeci de-aruncătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]