1,272 matches
-
târziu lui Rex Nume: Pachy Element: Necunoscut Prima apariție: episodul 14 Locul găsirii: Roma, Italia Mișcări folosite: Raza dinamică Aparține lui: Dr. Z, mai târziu lui Max Nume: Acro Element: Foc Prima apariție: episodul 15 Locul găsirii: Undeva în Arhipelagul Arctic Canadian Aparține lui: Zander, mai târziu lui Max Element: Iarbă Prima apariție: episodul 17 Locul găsirii: În timpul unui joc de fotbal, în Brazilia Mișcări folosite: Super impact Aparține lui: Ursula, mai târziu lui Zoe și Max Nume: Digo Element: Foc
Dinosaur King () [Corola-website/Science/316606_a_317935]
-
absolută a fost de -54 °C. Precipitațiile sunt destul de importante cantitativ, fiind mai abundente în principal primăvara și toamna. Un alt fenomen des întâlnit în arhipelag este ceața, chiar și vara. Flora și fauna Țării Franz Josef sunt influențate clima arctică; totuși condițiile climatice permit o biodiversitate destul de bine reprezentată. Printre cele mai importante specii care compun fauna insulelor se numără morsa, vulpea arctică și ursul polar. Cele mai comune păsări sunt "Fulmarus glacialis", pescărușul „Kittiwake” ("Rissa tridactyla") și alte specii
Arhipelagul Franz Josef () [Corola-website/Science/316629_a_317958]
-
întâlnit în arhipelag este ceața, chiar și vara. Flora și fauna Țării Franz Josef sunt influențate clima arctică; totuși condițiile climatice permit o biodiversitate destul de bine reprezentată. Printre cele mai importante specii care compun fauna insulelor se numără morsa, vulpea arctică și ursul polar. Cele mai comune păsări sunt "Fulmarus glacialis", pescărușul „Kittiwake” ("Rissa tridactyla") și alte specii de pescăruși. De asemenea, în apele teritoriale ale insulelor se poate întâlni balena albă. Pe Insula Hooker au fost găsiți și reni, ceea ce
Arhipelagul Franz Josef () [Corola-website/Science/316629_a_317958]
-
FARACUPRINS este cea mai vestică insulă din Arhipelagul Arctic Canadian și aparține administrativ de regiunea Inuvik din Teritoriile de Nordvest din Canada. Cu o suprafață de 70028 km ocupă locul 24 în lume și locul 5 în Canada. Spre est, ea este separată de insula Victoria prin strâmtoarea Prince
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
Râul Thomsen de pe insulă reprezintă cel mai nordic râu navigabil cu canoea din America de Nord. Insula se încrie în biomul de tip tundră, cu temperaturi foarte scăzute și floră săracă. Pe insulă nu cresc copaci, cea mai înaltă plantă fiind salcia arctică, "salix arctica", care de regulă nu depășește 10 cm înălțime. În aprilie 2006, pe insula Banks, lângă Sachs Harbour a fost găsit și împușcat primul hibrid de urs grizly și urs polar găsit în sălbăticie. Parcul Național Aulavik protejează cca.
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
de pe insulă reprezintă cel mai nordic râu navigabil cu canoea din America de Nord. Insula se încrie în biomul de tip tundră, cu temperaturi foarte scăzute și floră săracă. Pe insulă nu cresc copaci, cea mai înaltă plantă fiind salcia arctică, "salix arctica", care de regulă nu depășește 10 cm înălțime. În aprilie 2006, pe insula Banks, lângă Sachs Harbour a fost găsit și împușcat primul hibrid de urs grizly și urs polar găsit în sălbăticie. Parcul Național Aulavik protejează cca. 12274 km
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
regulă nu depășește 10 cm înălțime. În aprilie 2006, pe insula Banks, lângă Sachs Harbour a fost găsit și împușcat primul hibrid de urs grizly și urs polar găsit în sălbăticie. Parcul Național Aulavik protejează cca. 12274 km de câmpii arctice în partea de nord a insulei. Parcul cuprinde cea mai mare densitate de bou moscat din lume (cca. 68000 în 2001, precum și cea mai însemnată populație de caribu Peary. 43 de specii de păsări trec anual prin parc, deși dintre
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
este o insulă în Arhipelagul Arctic Canadian și aparține administrativ de regiunea Qikiqtaaluk a provinciei Nunavut din Canada. Cu o suprafață de 43178 km ocupă locul 31 în lume și locul 7 în Canada. Insula se învecinează la nord cu Oceanul Arctic, la est strâmtorile Eureka și
Insula Axel Heiberg () [Corola-website/Science/316708_a_318037]
-
o înălțime de 2210 m deasupra nivelului mării. Pe insulă există vestigii arheologice care indică faptul că în trecut a fost locuită de inuiți, dar în prezent ea nu are locuitori permanenți. Pe insulă se află o stațiune de cercetări arctice operată de Universitatea McGill din Montreal, Canada. Insula a fost descoperită în anul 1900 de către expediția condusă de Otto Sverdrup și numită de acesta în onoarea lui Axel Heiberg, om de afaceri norvegian care a contribuit la finanțarea expediției sale
Insula Axel Heiberg () [Corola-website/Science/316708_a_318037]
-
a fost cartografiat de doi geologi canadieni, N.J. McMillan și R.C. McCulloch. Începând cu 1959, un grup de cercetători de la Universitatea McGill au studiat fiordul Expedition din zona centrală a insulei, și în 1960 au fondat o stațiune de cercetări arctice acolo. Stațiunea, care poate găzdui până la 12 persoane, este folosită în prezent doar pentru studii specifice pe timpul verii. Un element de interes îl constituie și pădurea fosilă ce datează din Eocen și a fost descoperită pe insulă în anul 1985
Insula Axel Heiberg () [Corola-website/Science/316708_a_318037]
-
este o insulă nelocuită permanent din Arhipelagul Arctic Canadian, aparținând administrativ de regiunea Qikiqtaaluk a teritoriului Nunavut din Canada. Cu o suprafață de 11067 km , ocupă locul 71 în lume și locul 17 în Canada.. Insula se află lângă capătul nord-estic al insulei Baffin, fiind separată de aceasta
Insula Bylot () [Corola-website/Science/316758_a_318087]
-
segment al canalului Parry. Cea mai mare parte a insulei Bylot este acoperită de munți, câmpuri de gheață și ghețari. Munții de pe insulă fac parte din lanțul de munți Byam Martin de pe insula Baffin, la rândul lor parte a Cordilierei Arctice. Cel mai înalt punct de pe insulă este vârful Angilaaq, cu o înălțime de 1944 m deasupra nivelului mării. În colțul de sud-vest al insulei există o câmpie de cca. 1600 km cu vegetație de tundră. Pe insula Bylot cade anual
Insula Bylot () [Corola-website/Science/316758_a_318087]
-
Hay și Cape Graham Moore, care ulterior au fost unite și apoi incluse în parcul național. Insula este numită după exploratorul englez Robert Bylot care la începutul secolului al XVII-lea a participat la o serie de expediții în zona arctică.
Insula Bylot () [Corola-website/Science/316758_a_318087]
-
("Qikiqtaq" în inuktitut) este o insulă din Arhipelagul Arctic Canadian, aparținând administrativ de regiunea Kitikmeot a teritoriului Nunavut din Canada. Cu o suprafață de 13111 km , ocupă locul 61 în lume și locul 15 în Canada. În 2006, pe insulă trăiau 1064 persoane, concentrate în singura așezare umană permanentă
Insula King William () [Corola-website/Science/316748_a_318077]
-
(sau insula Prințul Patrick) este o insulă nelocuită permanent din Arhipelagul Arctic Canadian, aparținând administrativ de Teritoriile de Nordvest din Canada. Cu o suprafață de 15848 km , ocupă locul 55 în lume și locul 14 în Canada.. Insula este cea mai vestică din grupul Insulelor Reginei Elizabeth, la vest întinzându-se Oceanul
Insula Prince Patrick () [Corola-website/Science/316740_a_318069]
-
Oceanul la nord de zona centrală a insulei Honshū aparține de regiunea pacifică de nord, unde pot fi întâlniți urși-de-mare, lei-de-mare, etc. Insula Hokkaidō, care în mare parte are coastă spre Marea Ohotsk, este vizitată uneori de animale indigene regiunilor arctice, precum morse. În insulele Honshū, Shikoku, Kyūshū și Hokkaidō,două grupuri de animale predomină: cele din pădurile cu frunze căzătoare din Coreea și China, precum enotul, căprioare shika, "Aix galericulata" (o rață sălbatică), "Theclinae" (un fluture); sau din pădurile conifere
Fauna Japoniei () [Corola-website/Science/316779_a_318108]
-
este o insulă nelocuită din Arhipelagul Arctic Canadian, situată în imediata vecinătate a insulei Victoria și aparținând administrativ de regiunea Kitikmeot a teritoriului Nunavut din Canada. Cu o suprafață de 4463 km ocupă locul 128 în lume și locul 27 în Canada. Insula este mărginită la nord
Insula Stefansson () [Corola-website/Science/316763_a_318092]
-
este o insulă din Arhipelagul Arctic Canadian ce aparține administrativ de teritoriul Nunavut al Canadei (regiunea Qikiqtaaluk). Cu o suprafață de 55247 km , este a doua ca mărime în grupul Insulelor Reginei Elisabeta, a șasea din Canada, a 27-a din lume, dar și cea mai
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
și cel mai înalt punct al insulei. Restul suprafeței insulei este un platou cu altitudini de 300-500 m. Pe insula Devon se află mai multe lanțuri muntoase precum Munții Treuter, Munții Haddington sau Munții Cunningham, care fac parte din Cordiliera Arctică. Pe insula se gaseste de asemenea craterul Haughton, cu un diametru de cca. 20 km, format acum cca. 23 milioane de ani prin impactul unui meteorit cu diametrul de aproximativ 2 km . Pământul, ce conține nivele relativ reduse de substanțe
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
ale NAȘĂ sau ale altor organizații de cercetare, cum ar fi Proiectul Haughton-Mars în cadrul căruia, începând din 1997, în zona craterului sunt efectuate anual o serie de experimente. Un alt proiect științific centrat în această zonă este Flashline MARȘ (Marș Arctic Research Station) al Marș Society, proiect care a început în 2001 și se află în prezent (2009) în cel de-al șaptelea sezon de studii . Datorită latitudinii sale ridicate și a înălțimilor mari de pe insulă, pe insula există doar mici
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
Datorită latitudinii sale ridicate și a înălțimilor mari de pe insulă, pe insula există doar mici turme de boi moscați, păsări și mamifere mici. Fauna este concentrată în Câmpia Truelove, care are un microclimat mai blând și are și o vegetație arctică relativ bogată. Pe insula Devon, ca și pe alte insule din această zonă, se întâlnesc însă colonii microbiologice specifice, numite hipoliți. . Insula a fost descoperită în 1616 de către William Baffin. William Edward Parry a numit-o întâi insula Devon de
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
încorporat în gheață și dându-i o culoare închisă caracteristică, ducând însă și la formarea a numeroase polinii. Datorită ghețurilor, adâncimii reduse și diferențelor mari între maree, zona bazinului Foxe este în general evitată de navele în drum spre zona arctică. . Coastele sudice sunt stâncoase și mai înalte, în timp ce zonele nordice sunt mai joase. Pe malul vestic al bazinului Foxe există două așezări umane: Igloolik (cu 1538 locuitori în 2006) pe o insulă din apropierea peninsulei Melville și Hall Beach (numită în
Bazinul Foxe () [Corola-website/Science/316802_a_318131]
-
sau belugă ("Delphinapterus leucas") este o specie de delfin răspândită în Oceanul Arctic și marile adicente. Era vânata pentru grăsime, piele și carne. trăiește în apele arctice și sub-arctice, de-a lungul coastelor din Canada, Alaska, Groenlanda, Norvegia și Rusia. Aproximativ 500 de exemplare se găsesc în apele fluviului Saint Lawrence. Habitatul delfinului alb include canale, golfuri și stratul superficial al marilor arctice, care este încălzit de
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
carne. trăiește în apele arctice și sub-arctice, de-a lungul coastelor din Canada, Alaska, Groenlanda, Norvegia și Rusia. Aproximativ 500 de exemplare se găsesc în apele fluviului Saint Lawrence. Habitatul delfinului alb include canale, golfuri și stratul superficial al marilor arctice, care este încălzit de soare. În timpul verii pot fi găsite, de asemenea, la gurile de rău, unde se hranesc, socializează și se reproduc. Aceste ape au, de obicei, 8 - 10C. Numele de "delfinul alb" vine de la culoarea pe care o
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
Cariotipul este format din 44 cromozomi (2n). "Megaptera novaeangliae" este o specie cosmopolită întâlnită în întreg oceanul planetar și parțial în mările semiînchise (separate de ocean prin insule sau peninsule), de la cele tropicale până la cele situate la latitudini mari, cu excepția Arcticii și Antarctidei. În ciuda arealului de răspândire întins, populația balenelor cu cocoașă este pretutindeni rarefiată. Limita nordică a arealului se află la 65° lat. N (conform altor surse — 75° lat. N). Odinioară, balenele pătrundeau și în apele mărilor Mediterană și Baltică
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]