4,072 matches
-
în iarna unui tandru gând;Clipele din ierni demult înghețate,Nea de vechi regrete topite-n sărutCa buzele de fragă, dulci și minunate,Ce-au topit iubirea, ori mi s-a părut...Emilian Oniciuc (Lican)-04.01.2014... XIX. NOAPTE ARGINTIE, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Noapte argintie Emilian Oniciuc- 20.12.2016 Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară, Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci, Aducând din depărtare într- o nestemată seară
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
topite-n sărutCa buzele de fragă, dulci și minunate,Ce-au topit iubirea, ori mi s-a părut...Emilian Oniciuc (Lican)-04.01.2014... XIX. NOAPTE ARGINTIE, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Noapte argintie Emilian Oniciuc- 20.12.2016 Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară, Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci, Aducând din depărtare într- o nestemată seară În divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
iubitul tău visai Și mă trezeai cu ale tale șoapte, În zori iubirea-ți mi-o mărturiseai”. ,, În păru-ți de-abanos strălucitor, O rază trimiteam să ți-l mângâie, Apoi te învățam cuvinte de amor, Scriindu-le pe bolta argintie”. Dar m-ai uitat și cu iubitul tău, O altă stea strălucitoare ați ales, Ca să vă fie al dragostei ecou, Iar eu în noapte, vă priveam ades”. Însă de tine eu m-am îndepărtat, Lăsându-te lângă cireșul înflorit, O
MICUȚA STEA UITATĂ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371462_a_372791]
-
cineva și persoana tocmai a sunat la ușă. Te simți bine cu dezamăgirea ei atunci când închizi telefonul”. (...) „Atunci vei călători frumos și civilizat în cutiuța ta de tablă, vei fi o sardină de lux, o sardină singulară sub capota neapărat argintie. Sau, în orice caz, vei împărți cutia cu o sardină blondă-platinat, obligatoriu cu țâțe mari și naturale, pe care ea le va dezveli lasciv în fața ta pe o stradă lăturalnică, apoi îți va lua mâna și o va duce hotărâtă
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
cu descrieri de natură. Aceasta e mereu în comuniune cu oamenii: Stau apoi întinși la soare pe o lăture până ce boii termină otava. Vremea umblă și ea în rostul oamenilor (Vâltoarea). Aceștia răsuflă în ritmul naturii: Apa clipocește cu reflexe argintii, în locurile neacoperite de anini luna s-a strecurat pe fundul apei, luminoasă, legată de cea de pe cer, greierii se întrec în alinarea serii cu țârâituri lungi, și în jur parcă tremură liniștea. Numai Dumnezeu mai ține cu bietul plugar
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
frâng în oglinzi de apă! * Pădurea e tot de argint. Vântul lin prin ea doinește. Că-ți duce doru-n asfințit, când Toamna o desfrunzește! * Plopii, fără soț rămas-au. Lacu-i străjuit de codrii. Luna, din lumină îi dau pădurii, raze argintii. * Numai Tu, străin și rece privești din bolta cerească! Să vezi, viața cum le trece în menire pământească! * Romantici din generații, sărută crucea-ți la mormânt. În vers te cântă confrații, pe maternalul tău pământ. * © Maria Filipoiu 15. Iunie 2014
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
nu va muri nicicând”. (Ioan 11,25) Bucură-te pământule, atins de tălpile sfinte ale Maicii și ale Fiului sau Unul Născut, Slavă ție! Bucură-te Soare învesmântând feciorelnicul trup al Maicii lui Dumnezeu, Slavă ție! Bucură-te tu, luna argintie poposind pe gleznele Maicii, Slavă ție! Bucurați-vă luceferi și stele, diadema neprihănirii, cunună aleasă pe fruntea Fecioarei, Slavă vouă! Bucură-te aer hrănind respirarea celei mai Sfinte Mame Fecioare, Slavă ție! Bucură-te Cer cu toți îngerii și sfinții
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
mine nu vamuri nicicând”.(Ioan 11,25)Bucură-te pământule, atins de tălpile sfinte ale Maicii și ale Fiului sau Unul Născut,Slavă ție!Bucură-te Soare învesmântând feciorelnicul trup al Maicii lui Dumnezeu, Slavă ție!Bucură-te tu, luna argintie poposind pe gleznele Maicii, Slavă ție!Bucurați-vă luceferi și stele, diadema neprihănirii, cunună aleasă pe fruntea Fecioarei, Slavă vouă!Bucură-te aer hrănind respirarea celei mai Sfinte Mame Fecioare, Slavă ție!Bucură-te Cer cu toți îngerii și sfinții
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
să lenevească. Când trebuiau să-și mute căsuțele din calea soarelui, se mișcau atât de încet, încât mai repede ajungea umbra copacilor la ei decât ei la ea. În toată această lene generală, nu puteai să nu observi micuțul melc argintiu pasionat de construcții, care proiecta tot felul de căsuțe pe care le și construia de unul singur. În partea lui de livadă, începuse să se înalțe un mic orășel din cochilii, într-un ritm care nu amintea deloc de lenea
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
tulpinile înalte de cicoare. Ce mai, orășelul lui Hărnicel se anima pe zi ce trecea, iar toate acele gâze mulțumite și pline de veselie nu mai conteneau să vină cu noi și noi clienți pentru căsuțele speciale ale micuțului melc argintiu. În cealaltă parte a livezii, melcii leneși se treziră dintr-odată că nu se mai puteau odihni de hărmălaia care părea să nu înceteze nici noaptea pe partea de livadă în care trăia Hărnicel. - Trebuie să facem ceva, spuse într-
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
Dar... ce putem noi face, întrebă Helix, un melc mic și subțirel? Se adunară cu toții la ceas de seară printre florile de Regina Nopții ca să se sfătuiască ce e de făcut cu privire la obrăznicia de a fi tulburați de micul melc argintiu. Hotărâră până la urmă să-l răpească pe Hărnicel și să-l închidă pentru totdeauna undeva unde nu va putea fi găsit de nimeni niciodată. - Apoi, ne vom putea muta noi în orașul lui, îi motivă pe toți Limax, fiecare în
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
chiar și două locuințe fiecare dacă asta și-ar fi dorit. Stabiliră un plan și, la adăpostul nopții, porniră în șir indian către partea de livadă în care locuia melcul cel harnic. La lumina lunii, se putea observa o urmă argintie întinsă după ei ca o panglică peste care dădu la un moment dat o furnicuță roșcată întârziată noaptea pe afară. - Ce este asta, sări furnicuța arătând urma unei râme care își scosese capul din pământ în apropierea ei? Seamănă cu
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
unde ești? - Aici, în cutia de conserve. Viorel se repezi în vârful mormanului de gunoi, rostogolind pe iarbă cutia ruginită din care se auzeau strigătele lui Hărnicel. Ce bucurie îl încercă atunci când, ridicând capacul tăios, îl descoperi pe bietul melc argintiu printre resturile de pește stricat. Se îmbrățișară plângând, iar Viorel îi povesti ce făcuse Limax cu orășelul cel nou de îndată ce Hărnicel dispăruse. La rândul lui, Hărnicel povesti cum se trezise în loviturile cu care fusese scos din căsuța lui și
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
dar ușoare, ca o mângâiere lină, ca un fâlfâit de aripi. Și costumele lor au încântat privirea. Nu cu fulgerări de culori, ci cu sobrietatea discretă dintre albul spumos al cămășilor și negrul cusăturilor și al vestelor, cu armonia sclipirilor argintii ale griurilor odihnitoare. Cât aș vrea să îi felicit pe acei călușari din Conțești! Dar...unde sunt? O mai fi vreunul în viață? Frumoasele lor costume de atunci se mai păstrează? Cine le mai poartă? Dar mâinile care le-au
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Bucegi cununa, strat pe strat e așezat Apoi,se înseninează. Dezvelind o măreție, Jepii azi ne minunează cu alba împărăție Vezi acum luciri pe creste, pe versanți,vopsea de stele s-au gătit ca de poveste, Zânele sosind și ele Argintiu,cu irizații iată acum o feerie, jnepeni ,-cor în adorații- parcă spun :- Bijuterie ! Dar tăcerea e firească . Să credem că cineva ar putea să se gândească, oare s-o-ntâmpla ceva?! Muntele a pocnit din deget, s-au poate a
AVALANȘA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375037_a_376366]
-
Crețu Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Trec în galop caii sălbatici cu coamele fluturând în vânt când ziua e înghițită de noapte, aruncând din copite pământ cu miros de iarbă verde-amară. O lună argintie si ovală își leapădă obrajii în venele ce le străbat grumajii. Trec în galop caii sălbatici, trăiesc în propriul anotimp, falnice statui de zei antici se apleacă spre ochiul de apă adunată și îl sorb ca pe-o lacrimă mare
ANOTIMPUL CAILOR SĂLBATICI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375057_a_376386]
-
-am în puștii Străinii și patronii,îmi scuipa al meu nume Muncesc să-mi cumpăr pâine ,în fiecare zi... În inima mă-nțeapă doar gândul ce nu-l știi Copii noștii învăța cuvântul cel dintâi În limbi multicolore,în pagini argintii! Eu sunt românul ce-am plecat în lume Prea educat ca să fiu un om sărac Au cheltuit cu mine ca să am un nume Atâtea generații ce nu mai au în sac Nici banii de o pâine ,de-o simplă rugăciune
EU SUNT ROMÂNUL CE AM PLECAT ÎN LUME de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374000_a_375329]
-
fermecate. Sărutând încet pământul într-o rece-mbrățișare, le mai joacă feste vântul ce pornise ca o boare. Uite-o pată ce apare, apoi vezi că se mărește. Nori-aștern un alb cu care fulg cu fulg, tot zugrăvește. Iată Iarna, argintie ! A sosit ca o regină peste munți, peste câmpie... Exercițiu de rutină . Trafic greu, deszăpezire, nervi și frig, s-a dat cu sare. Sus la munte-i pregătire, sănii, schi, aglomerare ! Sus pe stâlpi sunt agățate în ghirlande, beculețe luminând
A VENIT IARNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374074_a_375403]
-
Acasa > Poezie > Amprente > M-AM VISAT ACASĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Kuppenheim, Baden Württemberg 19 Decembrie 2016 M-am visat acasă, visul argintiu E aici sub tâmple și acum când scriu Mi se umple văzul, trupul de cuvinte Și îi simt fiorul dulce și fierbinte. M-am visat acasă și pe Dealul meu Mi-a ieșit în cale glas de Dumnezeu, Glas ca
M-AM VISAT ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374077_a_375406]
-
-n sobe arde focul, Un mistic dans de flăcări aurii. Din când în când un scârțâit lugubru, Trezește din visare orătănii, E cumpăna ce-npunge orizontul Și vadra aplecându-se-n mătănii. Fântâna e secată, doar rugina Ce mușcă din bucata argintie, Mai spune că aici a fost odată, Izvor de apă rece, apă vie. Ca un oștean ce-și apără sorgintea, O troiță stă pavăză-n răscruce, Atât a mai rămas ca moștenire, Atât mai amintește de o cruce. Sărman popor
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
RONDEL DE TOAMNĂ Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna așterne prin crânguri covoare, Iar vântul doinește ușor printre vii; Iarna pe culme își face cărare Gătită-n dantelă de fulgi argintii. Când cerul își culcă nori peste zare Și picuri de ploaie dansează zglobii, Toamna așterne prin crânguri covoare, Iar vântul doinește ușor printre vii. Tropot se-aude și scâncet de care Ce vin către case cu umbre târzii; Undeva se
RONDEL DE TOAMNĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374144_a_375473]
-
o monotonie descurajantă. „Bomboanele de pom” erau greu de găsit prin magazine și constau dintr-un ghem diform de zahăr cu arome artificiale. Erau tari ca piatra. Noi, copiii ne cam spărgeam dinții cu ele. Veneau învelite în staniol ieftin, argintiu, din care nu se puteau decupa nici măcar banalele benzi pentru înșirat verigi în ghirlande. Noroc cu capacele de iaurt. Din ele modelam steluțe în opt colțuri, înfășurându-le pe-un vârf de creion. În acel context, pachetul din Germania semăna
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
o monotonie descurajantă. „Bomboanele de pom” erau greu de găsit prin magazine și constau dintr-un ghem diform de zahăr cu arome artificiale. Erau tari ca piatra. Noi, copiii ne cam spărgeam dinții cu ele. Veneau învelite în staniol ieftin, argintiu, din care nu se puteau decupa nici măcar banalele benzi pentru înșirat verigi în ghirlande. Noroc cu capacele de iaurt. Din ele modelam steluțe în opt colțuri, înfășurându-le pe-un vârf de creion.În acel context, pachetul din Germania semăna
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
fie împreună. Din senin apare uliul care distruge înțelegerea lor, prin răpirea lebedei. „Lebeti” ( Lebedele) asociază principii opuse, dragostea și moartea, frumusețea pură, diafană și spiritele răului, potrivnice vieții. Lebedele plutesc pe marea albastră. Dintre ele se remarcă o lebădă argintie, urmată de un mascul ce avea capul de aur. Amândoi sunt înfășurați într-o pânză de mătase. În timp ce plutesc așa lin pe mare, din senin apare un duh rău (uliu) care îi omoară pe amândoi. Cântecul „Furtuna” (Furtuna) este inspirat
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
băut Și capul le cade ilău între coate. Cântă orchestra tangouri și arde Pingele pe faianța de gheață A zeci de perechi de picioare Și ochi ce se privesc sfredelind față-n față. Hai să ciocnim încă o dată, iubito! Clinchetul argintiu de pahare Să răsune în salonul de lux, Că încă mai stăm pe picioare. Se sting luminile pe scenă pe rând, Orchestra reduce sonorul la minim, E timpul să dau bacșișul la chelner, Ca la plecare Onor să primim. De ce
HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371983_a_373312]