2,138 matches
-
discursurilor. Schema 1 insistă asupra faptului că efectul de text este rezultatul a două dimensiuni: una seman-tico-pragmatică, pe care o numim CONFIGURAȚIONALĂ, cu componentele sale argumentativă, enunțiativă și semantico-referențială, cealaltă SECVENȚIALĂ în care sînt situate categoriile textuale pure: descrierea, narațiunea, argumentația, explicația etc. Dimensiunea configurațional-pragmatică participă la ordonarea secvențială pentru a produce sub-tipurile sau genurile textuale care se alătură, într-o anumită măsură, genurilor discursului. Astfel, în ce privește povestirea, trebuie făcută o distincție netă dintre un basm și o întîmplare polițistă, o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cauzal, nici cronologic și a cărui organizare, din acest motiv, ar fi prea complexă pentru lectură/înțelegere, fără adăugarea unui plan de text. Vom vedea că anumite descrieri adoptă planurile argumentative, conver-sațional-dialogale sau injonctiv-instrucționale, fără ca, prin aceasta, să treacă în argumentație, conversație sau instrucție. B. Definiția textului și a secvențialității 1. Continuitate-repetiție și/vs progresie Printre definițiile textualității, cea care lasă să se facă distincția clară dintre o descriere și un alt tip de structură secvențială, de exemplu narativă, este și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nominale, timpuri verbale...). 2. A se vedea M.-C. Vinson, 1987. 3. Preluam acest exercițiu de la I. Delcambre, 1985. 4. A se vedea J. Ricardou, 1978. Index de noțiuni teoretice A ancorare (operație de) 125-127, 129-131, 141, 143, 149 argumentare / argumentație 17, 18, 42, 93, 94, 191, 206 asimilare (operație de) (ASM) 30, 77, 130, 141-143, 146-149, 155-159, 163, 208, 218, 221, 233 aspectualizare (operație de) 45, 46, 130, 142-147, 149, 160, 207, 209, 221 atribuire (operație de) 125, 128-131, 141
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fond, a unei altfel de "realități", mai esențiale, la care doar ochiul minții are acces. Femeia, în schimb, se lasă captivată de imediat și imprevizibil, ratând șansa de a privi lumea ca pe o "icoană" sau, ca să revenim la spiritul argumentației mele, ca pe o scenă de teatru (cu "alte măști, aceeași piesă" etc.). Dar, deși incapabilă să evadeze din rolul prescris, ea se poate totuși "salva" de la trista-i menire în formă de chip cioplit pe retina îndrăgostitului. Nu are
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Regală pentru Literatură și Artă, 1941)". De aceea, "provocat de tragedia lui Wedekind, Lovinescu scrisese prima versiune a romanului în 1920; entuziasmat de dramatizarea Hortensiei Papadat-Bengescu, el rescria în 1927 Lulù, propunându-l încă o dată ca roman". Merită reținută toată argumentația cercetătoarei clujene, care dovedește foarte convingător influența dramaturgului Wedekind asupra romancierului Lovinescu (Ligia Tudurachi, op. cit., pp. 125-133). 195 Ligia Tudurachi, op. cit., p. 140. 196 Fatalitatea "nu conotează doar inevitabilul, ci, prin sensul de bază, denotează intervenția divină". În fapt, explicația
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
romancierului Lovinescu (Ligia Tudurachi, op. cit., pp. 125-133). 195 Ligia Tudurachi, op. cit., p. 140. 196 Fatalitatea "nu conotează doar inevitabilul, ci, prin sensul de bază, denotează intervenția divină". În fapt, explicația mecanismului "fatalității literare" e mult mai complexă și nuanțată (vezi argumentația din întregul capitol, idem, p. 139). 197 Idem, p. 135. După ce identifică o compatibilitate între instinctualitate și justiție, între lumea sângelui și lumea valorilor, interpreta sesizează "alterarea temei împrumutate de la Wedekind" prin "filtrul tragediei grecești". Astfel, "o colecție naturalistă de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vedea deopotrivă profilele fostului mare spătar Mihai și pe cel al lui vodă. Era un fel de consfătuire restrânsă de familie în care marele logofăt Ștefan încerca să arate că dânsul este singurul activ și perspicace dar, neprimind nici un răspuns, argumentația sa părea în plus. Mihai ridica din când în când capul să vadă cât timp își va exersa vodă capacitatea de bun ascultător. Brâncoveanul tăcea atent, zâmbind și dând din cap aprobator la fraze care nu aveau nici un sens, făcându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
parcă de la sine, neavând nevoie de argumentare. Termenii de acest fel au calitatea de a lega între ele mai multe atitudini, făcându-le convergente sau interdependențe; se creează, astfel, niște "noduri" discursive foarte eficiente, care, fără a miza pe o argumentație rațională, creează totuși coerentă. Fiind intens conotați afectiv, termenii respectivi "slujesc drept justificări și repere pentru o întreagă serie de judecați, de angajamente și de acte publice"151. Mai precis, nexus-urile au mai multe proprietăți: • au caracter colectiv și funcționează
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
primesc, încet-încet, o semnificație mai stabilă, sursă de poziționări ale actorilor universului alimentar și ale pieței de carne. Problema se complică cu atît mai mult, cu cît oamenii politici încearcă să urmeze în același timp mișcarea fluctuantă a ,,opiniei'' și argumentația mai mult sau mai puțin fondată a oamenilor de știință și experților financiari (cf. ,,Lionel Jospin se défend d'avoir cédé aux injonctions de Jacques Chirac'' sau editorialul ,,Le "techno" ou le "démago", Le Monde,16 noiembrie 2000, p. 6
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
fi caracterizate ca noduri afective, prelogice, comune unui număr mare de indivizi dintr-o societate" (ibid., p. 68). Ele leagă și înnoadă atitudini. Le orientează. Introduc și, discursiv, exprimă o formă de coerență în interiorul sistemelor cognitive: nu coerența, articulată, a argumentației, ci cea compactă a fuziunii. Nexus-urile servesc drept justificări și repere pentru o întreagă serie de judecăți, angajamente și acte publice: este cazul "patriotismului" sau "internaționalismului", "conservatorismului" sau "progresismului", al "dreptei" și al "stîngii" etc." (ibid., p. 68). Sînt încărcate
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ori analizată de Le Bon sau de Tarde. Aceste noduri sînt prelogice, deoarece se formează și acționează înaintea rațiunii. Nu rezultă, altfel spus, dintr-o construcție ridicată pe reguli explicite, nu sînt produsul unei analize raționale, nu decurg dintr-o argumentație [...]. Critica și dezbaterea nu le ating, sînt impenetrabile în fața îndoielii" (ibid., p. 69). Nexus-urile sînt caracterizate prin următoarele atribute (ibid., pp. 69-70): au un caracter colectiv. Sînt reînsușite de către marea majoritate a membrilor unui ansamblu social sau ai unei mulțimi
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
vecinătatea dintre categoriile de gîndire "dînd impresia unei corelații". Sînt găsite cauze false pentru diferite fenomene, ca de exemplu asocierea dintre psihanaliză și religie la un intervievat comunist, amîndouă avînd, în concepția sa, interesul să "adoarmă oamenii". Primatul concluziei în argumentație explică, în parte, funcționarea acestor forme de logică socială. Ceea ce trebuie de-monstrat este "dat de la început", notează Moscovici (ibid., p. 261). Concluzia impune astfel o căutare de semnificații, chiar de la premisele raționamentului ce se dezvoltă odată cu discursul. Fiecare idee, înlănțuindu
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
mai largă participare democratică. Prin urmare, atunci când povara decizională a sistemului social crește, democrația nu este o chestiune de alegere, ci o necesitate a evoluției. Fără ea, sistemul nu poate să funcționeze." (id., p. 588). Pe de altă parte, dacă argumentația de mai sus este corectă, se impune constatarea paradoxală că în democrație guvernele sunt minoritare. Într-adevăr, spune Toffler, "deși sistemele noastre se bazează teoretic pe principiul majorității, creșterea diversității poate duce la imposibilitatea formării unei majorități chiar și în
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
doua, adăugită și revizuită, la numai treisprezece ani de la publicarea primei ediții și în pregătirea anul acesta a celei de a treia ediții, care se află sub tipar. În teoria naratologică propusă de Mieke Bal impresionează claritatea discursului, logica și argumentația convingătore a expunerii și gîndirea sistemică, ea stabilind trei niveluri narative și stabilind permanent corelații și corespondențe între ele. Aceste trei niveluri sînt definite în introducere: textul narativ (în care un agent spune o povestire prin intermediul limbii, al imaginii, al
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
măcar poate fi perceput și interpretat ca fiind narativ. Pe lîngă faptul incontestabil că genurile narative predomină în literatură, se pot alege la întîmplare o mulțime de locuri și situații ce prezintă aspecte narative: procese, imagini vizuale, discurs filosofic, televiziune, argumentație, discurs didactic sau istoric. În curtea de justiție, de pildă, două părți adverse povestesc despre "ceea ce s-a întîmplat cu adevărat". Este vorba despre două redări opuse ale aceluiași eveniment: pentru cei familiari cu practicile juridice, ideea că narațiunea este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
unei imagini, neofertantă din punct de vedere analitic. Pe de altă parte, dacă o așa de mare parte a culturii ține de domeniul naratologiei sau, dimpotrivă, prezintă numai un "aspect narativ", atunci fiecare evocare a termenului nu provoacă, oare, o argumentație circulară implicînd problema specificității? De aceea, în mod tradițional, naratologia a fost folosită pentru a diferenția "tipurile" de narațiune sau de situații narative și "moduri" ale spunerii: auctorial versus personal (Stanzel), hetero-diegetic versus homodiegetic (Genette), naratori creditabili versus necreditabili (Booth
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care mi-a șoptit când a putut, - Ai grijă, poartă-te frumos cu Mimi...are bani, nu ca mine sau ca voi! Cu asta m-a terminat! Mi-am dat seama că este de partea mea... pe sub masă! Își sprijinea argumentația și cizmulița în piciorul meu, îi suportam cu stoicism greutatea mai ales că îmi trăgea peste țurloaie, când mai exageram puțin! Mă simțeam în largul meu deși căldura localului și gălăgia urcaseră spre limita greu suportabilă odată cu vinul prezent în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Constituția și legislația unui stat care definesc modus operandi al instituțiilor statale precizează și comportamentele abuzive și servesc drept instrument de coordonare pentru cetățeni. Przeworski (1998) introduce, în schimb, un element pe care nu îl regăsim în celelalte definiții și argumentații citate. El identifică, de fapt, două dimensiuni ale RoL, aceea de libertate, care este în legătură cu capacitatea statului de a proteja drepturile cetățenilor, și aceea de siguranță, care ține de capacitatea statului de protejare a cetățenilor de alți concetățeni sau actori
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
instituțional al RoL ar corespunde, în această abordare, sistemului judiciar. Vom analiza în detaliu, în paginile ce urmează, sectorul emergent al promovării RoL, dar este util să anticipăm aici unele considerații expuse de Carothers (2003) dat fiind că acestea confirmă argumentația expusă de Ferejohn și Pasquino. Carothers și-a dedicat diferite lucrări sectorului de RoL promotion, subliniind problemele definitorii aflate la baza acestui argument. Autorul susține, de fapt, că aici există în prezent o mare incertitudine referitoare la esența RoL și
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
transversal diferite instituții, contrar logicii opuse, care impune reformele pe baza unei singure instituții. Merită să menționăm pe scurt care sunt, după părerea autoarei, cele cinci obiective și scopuri fundamentale ale RoL, pentru ca mai apoi să putem să ne extindem argumentația. Criteriul urmat în definirea acestor obiective concordă cu "metoda" folosită de Casper, autoarea considerând ca prim obiectiv principiul "guvernului cu puteri limitate de lege" (government bound by law), stabilit ca scop original și primar al RoL. Apoi, reconstruind dezvoltarea istorică
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
și instituțiile judiciare, instituțiile statale în general, societatea civilă, drepturile civile și ale omului. Promovarea democratic RoL înseamnă, așadar, să acționezi în așa fel încât în toate aceste domenii să prevaleze principiul legalității democratice. Limitele practice ale acestui tip de argumentație teoretică sunt destul de evidente, dat fiind că programele de asistență față de țările în curs de dezvoltare se confruntă cu dificultăți și probleme care variază de la caz la caz. Totuși, meritul lui O'Donnell este acela că a propus o categorisire
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
că unipolaritatea este instabilă. Tendința de echilibrare va facilita ridicarea unor noi mari puteri, la fel cum ascensiunea unui hegemon (ex: Franța sub Napoleon) duce la constituirea unei mari coaliții care unește celelalte mari puteri. (Wohlforth 1999 respinge, totuși, această argumentație. În mod mai general, vezi Kapstein și Mastanduno 1999.) Dar oricât de puțin durabilă ar fi unipolaritatea, atât timp cât hegemonia persistă (cât și rezistența la ea), relațiile internaționale vor avea un caracter foarte diferit de sistemele cu două sau mai multe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
non-statale, organizate de-a curmezișul frontierelor statale, și mobilizate în jurul unor probleme de importanță globală, punând presiune asupra statelor, atât din interior cât și din exterior, simultan, pentru a reconfigura convingerile, prioritățile și politicile deja stabilite" (Connolly 1995: 23). O argumentație similară este avansată de Campbell. Potrivit lui Campbell (1998a: 208), regula ontopologiei produce o "cartografie morală" ce teritorializează democrația și responsabilitatea, limitând-o între frontierele statului suveran. Dar Campbell, ca și Connolly, este interesat de dezvoltarea unui spirit de pluralitate democratică
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
justificabile, iar munca savanților de pe ambele părți ale acestei diviziuni poate fi exploatată pentru proiectul critic, indiferent de angajamentele lor individuale. Este neapărat necesar, totuși, ca primul grup de savanți să lucreze pentru a pune cercetarea constructivistă în dialog cu argumentația filozofică și morală, căci altfel constructivismul își va pierde autenticitatea etică, iar teoria critică internațională unul dintre potențialii săi piloni. Este tentant să explicăm aceste nemulțumiri în termeni de divergențe între constructiviștii moderni și cei postmoderni, divergențe subliniate mai devreme
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
doar justificări sau ghiduri instrumentale pentru acțiunea strategică. Prin cercetare empirică susținută, constructiviștii au demascat sărăcia explicativă a unui astfel de scepticism materialist. Ei au arătat cum evoluează normele internaționale, cum ideile și valorile ajung să modeleze acțiunea politică, cum argumentația și discursul condiționează consecințele și cum identitatea formează agentul, toate în moduri care contrazic așteptările teoriilor materialiste și raționaliste. Deși acest "idealism empiric" nu asigură răspunsuri la întrebări puse de teoreticienii etici internaționali, el contribuie la teoretizarea normativă orientată mai
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]