1,340 matches
-
ori un argument (argument prezentat ca fiind mai mult sau mai puțin bun pentru o concluzie explicită sau implicită) ori o concluzie (trasă dintr-un argument anterior) ce ține de un tip de înlănțuire special a propozițiilor: o secvențialitate locală argumentativă. Alte tipuri de micro-înlănțuiri locale sînt posibile: narative (în care legătura "post hoc, ergo propter hoc" între două sau mai multe propoziții va ține loc de relație "logică"); poetice (secvențialitate dominată de paralelisme superficiale); conversaționale (înlănțuire de schimburi verbale cu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ca și morala unei fabule sau a unei anecdote. Totul depinde de locul său într-o suită secvențială dată, adică de secvențialitatea sa. La fel, o propoziție descriptivă de tipul: (5) Cerul este senin. poate deveni element al unei secvențe argumentative: (6) Cerul este senin și totuși nu voi ieși astăzi. unde (5) a devenit un argument pentru o concluzie implicită negată de propoziția ce urmează după conectorul totuși. (7) Într-o zi, cînd cerul era senin, soarele începu să se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai mult sau mai puțin convenționale cu propriile lor reguli de înlănțuire (de continuitate-progresie). Lectura-înțelegere constă în recunoașterea schemelor de grupare a (micro)propozițiilor. Pentru dimensiunea secvențială s-a văzut că este necesar să se facă distincția între suprastructuri (narative, argumentative etc.) și simplele planuri de texte, doar structura ierarhică fiind aceeași în cele două cazuri. A înțelege un text înseamnă a recunoaște o structură secvențială pe baza căreia să fie reținute propozițiile pentru a stabili, de exemplu, un rezumat. Să
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
eterogene și dominanta secvențială. Tipul 1 de structură secvențială eterogenă: INSERȚIA În acest caz, secvențe de diferite tipuri alternează; fie o relație de INSERȚIE între secvența inserantă și secvența inserată. Ceea ce numim, încă din Antichitate, exemplum narativ, corespunde structurii: [secv. argumentativă (secv. narativă) secv. argumentativă]. Prezența unei descrieri într-un roman corespunde ea însăși unei structuri de tip: [secv. narativă (secv. descriptivă) secv. narativă]. Prezența unui dialog într-o povestire va urma următorul model: [secv. narativă (secv. conversațională) secv. narativă], pe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Tipul 1 de structură secvențială eterogenă: INSERȚIA În acest caz, secvențe de diferite tipuri alternează; fie o relație de INSERȚIE între secvența inserantă și secvența inserată. Ceea ce numim, încă din Antichitate, exemplum narativ, corespunde structurii: [secv. argumentativă (secv. narativă) secv. argumentativă]. Prezența unei descrieri într-un roman corespunde ea însăși unei structuri de tip: [secv. narativă (secv. descriptivă) secv. narativă]. Prezența unui dialog într-o povestire va urma următorul model: [secv. narativă (secv. conversațională) secv. narativă], pe cînd cea a unei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
unei secvențe (pentru noi, macrostructură semantică) necesită o interpretare și solicită o participare din partea cititorului, caracterul explicit al procedurii garantează, în acest caz, succesul. Abordarea dimensiunii configuraționale din (15) se face și prin cele două componente pragmatice: enunțarea și orientarea argumentativă, care rămîn implicite sau pot fi explicitate. Din punct de vedere enunțiativ, "a îndrăgi" înseamnă întotdeauna a fi drag, a fi sursă de plăcere pentru cineva. Conform unei retorici, din nou publicitare, acest loc rămas liber este destinat cititorului: Pasul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descriptive succesive determină, de fapt, interpretantul să ia în calcul prezumțiile (coerență-pertinență) enunțării de la (15) și să rețină implicațiile suitei Rd1 + Rd2 + Rd3 + Rd4. Din aceasta rezultă derivarea unui macro-act de discurs sau a unei valori ilocutorii care constituie orientarea argumentativă de la (15): dacă MI se spune aceasta despre Pasul Ursului, dacă MI se vorbește atît de frumos despre el, dacă MI se descrie astfel acest loc, este pentru a mă convinge să merg acolo. O astfel de abordare procedurală și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
constative și de propozițiile descriptive (pd) care asigură formarea reprezentărilor descriptive succesive, apare coeziunea-progresie și coerența-pertinență a acestei secvențe pe care putem, ca exemplu, să o schematizăm (schema 4, p. 116) pe baza schemei 1. 2. Propoziții descriptive și orientări argumentative În raport cu (15), acest titlu simplu (scris cu majuscule) al unui document publicitar pentru Căile ferate federale elvețiene apare explicit orientat: (16) ZURICH Cosmopolit și totuși atît de elvețian O singură temă-obiect a discursului este dată în introducere și două proprietăți
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să marcheze, explicit sau nu, modul prin care propozițiile descriptive trebuie să fie tratate din punct de vedere configurațional: semantic (conținutele p și q), enunțiativ (asumare sau nu din partea locutorului), argumentativ (valoare de argument sau de concluzie introducînd o orientare argumentativă). B. Coeziunea semantică a reprezentării 1. Dicționar și descriere Am văzut, în exemplele precedente, că ceea ce realizează ancorarea descrierii este, înainte de toate, alegerea unei teme-obiect a discursului: Zurich și Geneva, nume de orașe aflate la începutul lui (16) și al
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
despre care vom discuta în capitolul 3) afectează în mod direct suprastructura descriptivă. 2. Operativități interne și externe În Sémiologie du raisonnement 8, D. Apothéloz face distincția dintre "operativitatea internă", legată de repertoriul obiectului și operativitatea externă, legată de potențialul argumentativ al obiectelor schematizate prin discurs. Prin operativitate internă se înțelege manipularea reprezentării: "repertoriul" ce ține de memorie și de practicile discursive anterioare care au permis subiecților să dobîndească cunoștințe (am văzut mai devreme exemplul cu Popeye). Cît despre operativitatea externă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau preluate) ale interlocutorului-co-enunțiator și în funcție de principiul pertinenței. Acestor două "operativități" le corespund ceea ce noi am numit dimensiunile configuraționale și secvențiale ale textului. Și, dacă D. Apothéloz poate să afirme că operativitatea externă trece prin operativitatea internă, adăugînd că "potențialitatea argumentativă a obiectelor discursului este evident legată de repertoriul lor" (1983, p. 193), aceasta se datorează faptului că interacțiunea, ca principal obiectiv al descriptorului-enunțiator asupra cunoștințelor destinatarului-co-enunțiator, este legată de activarea "repertoriului" din memorie (memoria pe termen lung → memoria pe termen
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
scurt). Tema-titlu joacă un rol fundamental în această declanșare prealabilă sau întîrziată, explicită sau implicită. Cu alte cuvinte, orientarea configurațională nu poate fi separată de stabilirea coeziunii semantice a reprezentării (operativitate internă legată de dispunerea în secvențe) și de orientarea argumentativă a textului (operativitate externă). Construirea coeziunii semantico-referențiale a unei secvențe descriptive poate fi redusă la o simplă schemă de bază. Într-adevăr, dacă prin definiție numim coeziune semantică unitatea tematică globală a secvenței (sau a textului) oricare ar fi lungimea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
utilizare a acestui marcator de argument este suficientă pentru a semnala faptul că ceea ce urmează va servi drept argument, mergînd în același sens cu ceea ce exista anterior. Fără a face o analiză exhaustivă a fragmentului (26), să reținem că inversarea argumentativă declanșată de DAR este prelungită prin DE ALTFEL, care semnalează că a doua parte a descrierii personajului merge în același sens, din punct de vedere argumentativ, cu propoziția de sinteză ce acordă temei-titlu (Charlotte Shearer) o proprietate particulară prin intermediul unui
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
anterior. Fără a face o analiză exhaustivă a fragmentului (26), să reținem că inversarea argumentativă declanșată de DAR este prelungită prin DE ALTFEL, care semnalează că a doua parte a descrierii personajului merge în același sens, din punct de vedere argumentativ, cu propoziția de sinteză ce acordă temei-titlu (Charlotte Shearer) o proprietate particulară prin intermediul unui predicat calificativ ("...este o femeie veselă"). Nu este vorba doar de a descrie o femeie de 75 de ani, ci de a o descrie ca pe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ORIENTAREA CONFIGURAȚIONALĂ: stabilirea celei de-a doua părți a descrierii ca argument pentru o anumită concluzie; considerarea izotopiei rîsului ca fundament de organizare (reorganizare) a reprezentării (macrostructurii semantice). Coeziunii referențiale (descrierea unei femei bătrîne) i se adaugă deci o coerență argumentativă declarată, sau orientare configurațională. D. Pentru a concluziona: Jules Verne sau Fritz Lang? Înțelegerea și inferențele descriptarului sînt reglate prin scheme reprezentative mai ales culturale: Individul nu inventează liber (toate) convingerile sale asupra condiției lumii (lumilor), el le construiește prin
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să înțelegem foarte bine termenul de "final" nu prin dimensiunea sa temporală (Pn5 este în ultima poziție din punct de vedere cronologic), dar mai ales prin dimensiunea sa configurațională, adică finalitatea pragmatică a povestirii. În ocurență, din punct de vedere argumentativ, Pn5 apare întîi, deoarece plecînd întotdeauna de la un final ce trebuie demonstrat poate fi inventată o poveste. Particularitatea povestirii este deci că ea comportă în mod explicit, în structura sa ierarhică complexă, o dimensiune argumentativă. Nu este cazul pentru DA
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ocurență, din punct de vedere argumentativ, Pn5 apare întîi, deoarece plecînd întotdeauna de la un final ce trebuie demonstrat poate fi inventată o poveste. Particularitatea povestirii este deci că ea comportă în mod explicit, în structura sa ierarhică complexă, o dimensiune argumentativă. Nu este cazul pentru DA, a cărei structură nu este formată decît dintr-o succesiune de PĂRȚI. Totuși nu este imposibil de făcut o DA într-un scop pragmatic, bine definit. De exemplu, dacă enumerăm diversele treburi domestice și terminăm
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nivel de analiză pragmatică) constatăm că (55) este un text publicitar și că, în consecință, obiectivul său nu este doar cel de a descrie un obiect, ci mai ales să demonstreze că acesta din urmă are numeroase calități. Acest obiectiv argumentativ determină alegerea personajului-suport al descrierii: Ali Baba, eroul unei povești din O mie și una de nopți. În măsura în care Ali Baba este imediat identificat ca fiind un personaj care a descoperit o comoară, o primă izotopie se poate dezvolta: ceea ce vede
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nopți. În măsura în care Ali Baba este imediat identificat ca fiind un personaj care a descoperit o comoară, o primă izotopie se poate dezvolta: ceea ce vede Ali Baba în textul publicitar este tot o "comoară", adică o mașină minunată, de excepție. Izotopia argumentativă (mașină-comoară) se traduce explicit prin perceperea personajului-suport, A VEDEA, în particular: o magnifică mașină se arătă strălucind în mii de culori; lăsînd să se vadă minunății și mai uluitoare; Ali Baba descoperi; nenumărate cadrane străluceau; Lui Ali Baba nu-i
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descoperi; nenumărate cadrane străluceau; Lui Ali Baba nu-i venea să-și creadă ochilor; Niciodată nu mai văzuse asemenea minunății. Se observă foarte bine cum izotopia referențială descriptivă (mașina este descrisă cu PĂRȚILE și PROPRIETĂȚILE sale) se suprapune unei izotopii argumentative deja declarate în subtitlu: "sau cum Chrysler Simca face să se descopere comorile confortului și ale echipamentului)". O ultimă izotopie de semnalat este cea a ficționalității. În calitate de personaj foarte cunoscut din ficțiune, Ali Baba aduce cu el un anumit număr
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
slab, cu fața parcă sculptată în lemn de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de tigru și pomeți înalți, părea un adevărat Senior al războiului (...). Cele două fraze descriptive (P3 și P4) subliniate de punctuație și de conectorul argumentativ TOTUȘI corespunde unei structuri: Temă-titlu servitorul chinez P3... Totuși... P4 Fiecare frază descriptivă corespunde unei secvențe, iar ansamblul, unui text complex. Nu este vorba de o singură descriere de ansamblu a personajului, ci de o modificare progresivă a reprezentării descriptive
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
TOTUȘI, în timp ce locul macropropozițiilor descriptive (de la sfîrșit de frază) de ASM-reformulare conduce clar la stabilirea macrostructurilor semantice succesive. Asociate conectorului de respingere, mărcile evaluative dau instrucțiunea de derivare din prima frază (schema 34), o macrostructură semantică ce corespunde unei macropropoziții argumentative de conținut p și, din a doua frază (schema 35), o macrostructură semantică ce corespunde unei macropropoziții argumentative de conținut q. Dacă mai precizăm instrucțiunile proprii lui totuși refutativ, trebuie adăugat că acest semnal de argument introduce două universuri de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Asociate conectorului de respingere, mărcile evaluative dau instrucțiunea de derivare din prima frază (schema 34), o macrostructură semantică ce corespunde unei macropropoziții argumentative de conținut p și, din a doua frază (schema 35), o macrostructură semantică ce corespunde unei macropropoziții argumentative de conținut q. Dacă mai precizăm instrucțiunile proprii lui totuși refutativ, trebuie adăugat că acest semnal de argument introduce două universuri de credință sau spații semantice (M și H) și că prop. Q este adevărată-validă în spațiul copilului (M), în timp ce
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
G coexistă" (1983). Aceasta apare atît de evident în (59) încît primele fraze sînt în întregime consacrate pentru a sublinia uimirea de a vedea coexistînd cele două descrieri ale aceluiași obiect al discursului-personaj. Totuși nu este aici simetric și orientarea argumentativă este bine subliniată în cele ce urmează în textul lui Bodard: "Văzîndu-l, eram foarte emoționat, cu inima cît un purice: să ai ca servitor unul din acești bărbați redutabili mă incita și mă înspăimînta în același timp". Această concluzie nu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
concluzie nu este posibilă decît în măsura în care prima descriere (faptul F descris în p) nu a împiedicat-o deloc pe a doua și faptul G subliniat pentru ultima reformulare. Anafora unul din acei bărbați redutabili este posibilă și interpretabilă prin orientarea argumentativă generală. În concluzia acestei scurte analize, se observă care sînt raporturile între structura secvențială (aici descriptivă), stabilirea unei macrostructuri semantice și orientarea argumentativă a textului. Este, cel puțin, partea esențială a ceea ce am vrut să punem în valoare pentru a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]