2,248 matches
-
-se prin arhitectonica ansamblului, prin acuratețea limbajului de specialitate îmbinat organic cu harul de povestitor care face lectura antrenantă, dar, înainte de toate, prin complexitatea viziunii care ține de ceea ce am numit modelul cultural cantemirian. Cercetătorul deține cunoștințe de istoric, de arheolog, de știință agricolă, viticolă, horticolă, de sociologie și demografie etc., toate contribuind la realizarea monografică propusă. Desigur, sunt supărătoare, astăzi, unele contextualizări conjuncturale datorate regimului comunist, dar să nu uităm că lucrarea a părut în anii cei mai negri ai
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Grigore Ilisei, Ion Caproșu, Mandache Leocov, R. Onofrei, Nicolae Busuioc, Olga și Constantin Rusu, Ion Mitican, Gh. Macarie, Const. Radinschi, Lucian Vasiliu, Val Gheorghiu, Vasile Ilucă și lista poate fi completată cu alți oameni: de teatru, pictori, muzicieni, publiciști, arhitecți, arheologi, istorici etc. Se poate vorbi chiar de o "mitologie a Iașului", conturată în timp de documente și scrieri ale unor memorii colective culturale, fără de care trecutul orașului ar rămâne, în mare parte, necunoscut. Pentru cei care vor să cunoască cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
plus devine de prisos. Și totuși, alți termeni își fac curaj pentru a fi și ei relevanți, fie și în doze mai mici. Unii istorici s-au oprit mai mult la Iașul medieval surprinzându-l ca un veritabil microcosmos, iar arheologii au dat de mărturii care îi atestă vechimea cu mult mai mare decât cea știută oficial. Arhitecții, cu știința, fantezia și viziunea lor, au trasat clădiri cu valoare de simbol, precum Palatul voievodal, în jurul cărora, în timp, au apărut altele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
linie. Nu o facem tocmai din această teamă de a nu omite pe cineva, Prin urmare academicieni, înalte fețe bisericești, rectori, prorectori, decani, directori generali, directori, coordonatori de programe și proiecte, istorici, cercetători, scriitori, medici, ingineri, actori, muzicieni, pedagogi, arhitecți, arheologi, publiciști etc. Sunt contemporanii noștri de elită, cei care insuflă întregii comunități un sentiment de înălțare spirituală, sunt cei înzestrați cu viziuni și dorințe de mai bine pentru semeni, ei decid rațional adoptarea stilurilor și substanței culturale. Prin vocea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
alchimice într-o perpetuă explozie a imaculatului. Dar visătorul este cel care fructifică mai ales culoarea albă, un trandafir, un crin sau o orhidee înduioșează iubirea, pe când piatra albă sfârșește prin a fi de un alb mai alb în ochii arheologului. Culorile materiale, de la alb la negru, de la roșu și gri la nuanțele variate ale ceramicii (de Cucuteni) răsfrâng istoria veche, punând-o pe masa contemporanului. Picturile cupolelor din biserici înrădăcinează în cugetul pelerinului valoarea de rugă și credință, înseninează sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de la nordul Dunării de Jos pot fi considerați strămoșii omenirii" (Louis de la Vallé). "Civilizația s-a născut acolo unde trăiește astăzi poporul român... răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât și spre apus... Acum 13-15 mii de ani (William Schiller, arheolog american). "Strămoșii etnici ai Românilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanității, civilizația neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria țării" (Eugene Pittard). Drumul parcurs de arienii carpatici până la ajungerea în India i-a purtat prin nordul Mării Negre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fac o paralelă între tradițiile și obiceiurile românești și cele japoneze. Pentru unii poate părea de neconceput, dar eu am găsit multe asemănări. Copilul de țăran a scormonit adânc în tradițiile ambelor popoare, adânc și cu migală, precum o face arheologul ce recompune un timp istoric și o cultură...din fragmente... Festivalurile verii Festivalurile verii sunt ținute cu scopul de a-i feri pe japonezi de boli, după cum am mai spus și la prima călătorie. Am fost martoră la câteva festivaluri
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
despre torturile din Pitești, prevenindu-i pe cei de acolo. Eliberat în 1963, a avut mari dificultăți în a-și găsi un loc de muncă. A reușit totuși să termine Facultatea de Istorie la București în 1970. A lucrat ca arheolog la Institutul de Arheologie și apoi la Muzeul Național de Istorie și Arheologie al municipiului București. După 1989, a fondat Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului și a avut un destin controversat, îndeosebi datorită afilierii politice la Partidul România Mare. A
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Deatunci încoace, ideile s-au schimbat cu totul asupra vechei religiuni persane șs.m.ț”2. Dar cota acestei receptări este foarte restrânsă. Tot așa cum, într-o formă mai degrabă izbutit poetică decât lucidă, se va întâlni la un alt arheolog și arhitect, aproape un secol mai târziu: „Cei care au primit Coranul peste vechea înțelepciune a lui Zoroastru șs.m.ț n-au crezut decât prea puțin în raiurile făgăduinței, în reîntrupările de după moarte și în searbădele noastre eternități”3
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cavalerului, războinicului s-ar fi aflat la intersecția dintre pozitivitatea cercetărilor arheologice ale lui Pârvan, precedat de Teoharie Antonescu 3, interesul autohton privind folclorul călușarilor și mitologia tot mai pregnantă a sfântului cavaler, arhanghelul Mihail, de care, nu doar ca arheolog, ci și ca legionar, George M. Cantacuzino 4 putea fi foarte atras. Dar nu întâlnim asemenea asocieri programatice. În nici un caz, nimic comparabil cu relevanța contemporană pe care o înregistrează motivul dioscurilor în Germania anilor’30, asociați fie cu jocurile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
păgânism, solstițiul hibernal al strămoșilor noștri fiind cel care domină de fapt ciclul sărbătorilor. - În ceea ce privește datele conferințelor, ar fi mai bine să-l lăsăm pe decan să le fixeze în cadrul sejurului dvs., fiindcă, în același timp, avem și vizita unui arheolog olandez, iar pentru că decanul este profesor de arheologie, trebuie să asiste și la aceste conferințe. - Sper că și soția dvs. va veni. - Ar trebui să-i scrieți lui Widengren pentru a-i anunța sosirea dvs., poate că va găsi mijloacele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
printr-o serie de conjecturi, fără acces la vreun document bilingv, și pare destul de dificil să faci o descifrare sigură fără șdocumentț bilingv. Îl cunoașteți pe domnul Daniel Schlumberger? Tocmai mi-a scris, cu multă amabilitate, despre cărțile mele: ca arheolog, a găsit în Afganistan o confirmare la Feuerpriester și la studiile mele despre Mithra în Siria. Nu îl cunoșteam nici măcar după nume. Sper că veți găsi curând un apartament și că veți avea puțină tihnă pentru lucrările dvs. atât de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
exclus ca Eliade să fi împărtășit cu Wikander și interesul pentru opera autorului romanului The Way of All Flesh. Vezi și M. Eliade, „Despre Samuel Butler”, în Insula lui Euthanasius, pp. 216-231. VIItc "VII" 1. Erik Holger Arbman (n. 1904): arheolog, profesor de istorie antică și arheologie medievală la Universitatea din Lund începând cu 1945. Schweden und das karolingische Reich, 1937; Birka I, die Gräber, 1940-1943. „Mă mir că nu ați primit încă o invitație oficială din partea universității, dar am semnat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ar fi decât consecința foarte firească a marelui rol jucat de elementul traco-iliric în timpul anumitor perioade ale epocii imperiale, anume în armată” - cf. Wikander, op. cit., p. 45. Critica originii iraniene a cultului mithriac nu a fost unanim asimilată. Un reputat arheolog ca Robert Turcan continuă să creadă că Mithra al misterelor romane s-ar fi născut în creuzetul Asiei Mici, „sub dubla influență a tradițiilor nord-iraniene și a culturii grecești” - cf. Cultele orientale în Imperiul Roman, Editura Enciclopedică, București, 1998, p.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
una din regiunile balcanice decât în vreun colț al acestor țări iraniene sau iranizate?” - cf. op. cit., p. 44), nici ipoteza originii balcanice a mithraismului nu a rămas mai puțin controversată, unul dintre criticii ei fiind chiar autorul indicat de Eliade, arheologul Dumitru Tudor, chiar dacă nu la data la care se desfășoară corespondența - vezi D. Tudor, Corpus monumentorum religionis equitum Danuvinorum, EPRO, Leiden, 1976, vol. II. De asemenea, vezi comentariul negativ al lui Turcan la R. Merkelbach, Mithras (care reia în linii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1937, și „Nuove rappresentazioni dei Cavalieri Danubiani”, în Ephemeris Daco-romana. Annuario della Scuola Romena di Roma V, Roma, 1938 (5 p.). Referința lui Eliade la D. Tudor este cât se poate de exactă, întrucât atât înainte, cât și după război, arheologul a publicat constant articole despre cultul danubian al „cavalerului”, în țară și în străinătate - vezi: „Un nou monument al cavalerului trac descoperit la Tomi. Două camee din județul Romanați”, Cronica numismatică și arheologică XI (1935), București; „Cultul «Cavalerilor Danubieni» în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi fortuite și faptul că cele mai multe dintre ele se întâlnesc în miturile antice grecești și în tradițiile indo-iraniene nu mai puțin antice exclude orice șansă de împrumut în timpurile istorice” - cf. Stig Wikander, op. cit., p. 17. 5. Arne Furumark (1903-1982): arheolog și istoric al religiei grecești. Vezi The Mycenian Pottery, 1941; The Chronology of the Mycenian Pottery, 1941; „Ägäische Texte in griechischer Sprache”, Eranos Jahrbücher, 1951-1952, 1953-1954; Linear A und die altkretische Sprache. Entzifferung und Deutung, Berlin, 1956; „Was There a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Wikander la catedra de sanscrită de la Uppsala! Este forma modernă, odioasă, a sacrificiului uman. Păstrați acestea pentru dvs., dar nu uitați acest lucru atunci când veți fi în Nord” - cf. Corespondență I, pp. 265-266. XXVIIItc "XXVIII" 1. Daniel Schlumberger (1904-1972): arheolog și orientalist francez. A participat la săpăturile misiunii franceze de arheologie în Siria, Palmyr. Din 1945 a devenit directorul unei Délégation archéologique franșaise en Afghanistan (DAFA). Vezi Franșoise Olivier-Utard, Politique et archéologie. Histoire de la délégation franșaise en Afghanistan (1922-1982), Éditions
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ei și-au continuat drumul la Istanbul, pentru a rămâne cu Dumézil și Laroche” - cf. scrisoare Jaan Puhvel, California, 26 octombrie 1967, în Arhiva SW. Despre concertele camerale din familie, susținute de el ca flautist, alături de soția sa Marcelle Duchesne-Guillemin, arheolog șiiranist, dar și pianistă, și fiii lor, violoniști profesioniști, vezi Monumentum Marcelle Duchesne-Guillemin, Acta Iranica - Hommages et Opera Minora, XIX, Peeters, Louvain, 1999. 3. Geo Widengren, Religionensvärld, Stockholm, 19451, 19532. Pentru corespondența Eliade-Widengren direct legată de posibilitatea publicării unei traduceri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
toată regiunea. Am vizitat-o în noiembrie 1957, cu Stig Wikander. Mormintele din curtea bisericii erau și atunci tot atât de îngrijite, cu flori destule, deși ne aflam la sfârșitul toamnei” - Jurnal I, 20 august 1970. 2. Constantin Daicoviciu (1989-1973): istoric și arheolog. Parte din cercetările sale („Le problème de l’état et de la culture des Daces à la lumière des nouvelles recherches”, Nouvelles Études d’Histoire présentées au Xe Congrès des Sciences Historiques, București, 1955, sau „Herodot și pretinsul monoteism al Geților
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Mihr YaÍt est-il le Mihr-YaÍt?”, SA I (2000), nr. 1-2, pp. 77-113. 4. În 1975 a apărut primul număr al revistei Journal for Mithraic Studies,în al cărei comitet de patronaj a figurat, alături de Wikander și alți savanți de renume, arheologul român Al. Popa, care fusese prezent și la Congresul de la Teheran din același an cu o comunicare despre „L’iconographie mithraique d’Apulum” - cf. Acta Iranica 17. În Addendum II se află traducerea scrisorii primite de Wikander de la H.S. Bailey
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cea indiană, dar cine o poate face, în afară de Dumézil?” - scrisoare către Alf Hiltebeitel, 11.09.1977). Pentru a încerca o mai bună apreciere a contribuției lui Wikander, permiteți-mi să adopt pentru o clipă punctul meu de vedere, cel de arheolog al Asiei Centrale. Am descoperit cu emoție, în scrisorile din anii 1952-1953, ecoul întâlnirii sale, la Beirut și Damasc, cu Henri Seyrig și Daniel Schlumberger. În ale sale Études sur les mystères de Mithra, Wikander tocmai prăbușise impozantul edificiu lăsat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
antică și e de înțeles că voia să-l întâlnească pe autorul Feuerpriester in Kleinasien und Iran. Nu știm în ce a constat conversația lor, dar ne-ar fi plăcut să asistăm; în epocă, curiozitatea reciprocă între filologi iraniști și arheologi de teren era un fapt bine răspândit. În general, nu se poate să nu admirăm siguranța anumitor intuiții ale lui Wikander privind iranismul dinspre hotarele indiene, într-o epocă când nu se cunoștea decât incomplet imagistica religioasă a monedelor kushane
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și anecdotic, ci se „afundă” În acele straturi, „nămoluri” ale unui trecut... care nu a existat niciodată! Și pe care naratorul, fascinat, Îl inventă, scoțându-l la suprafață. De fapt, „munca” sa se apropie mai degrabă de aceea a unui arheolog, a unui paleontolog, care „inventă” o eră, figuri și moravuri, fără să știe dacă toate acestea au existat vreodată, bazându-se Însă pe minime sau maxime probabilități. Naratorul lui Proust nu e atât, după opinia mea, „interesat” de a reconstitui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Evoluție stimulată de marile ideologii ale ultimelor secole: democrația și naționalismul, În sensul cărora masele autohtone contează mai mult decât elita cuceritoare, iar teritoriul național actual se proiectează În trecutul Îndepărtat. Și progresele Înregistrate de arheologie susțineau această nouă abordare. Arheologul clasic se interesa de operele de artă, de monumentele marilor civilizații. Pentru el, Dacia nu se putea compara cu Grecia sau cu Roma. Arheologul modern este interesat de orice urmă de viață, oricât de modestă. Pentru el, nu există culturi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]