1,164 matches
-
încercat să naționalizeze proprietatea catolică, dar această acțiune a provocat protestul împăratului roman de răsărit, astfel a ales să alunge un număr de catolici într-o provincie. La 1 februarie 484, a organizat o întâlnire a episcopilor catolici cu episcopii arieni, iar pe 24 februarie 484, i-a scos cu forța pe episcopii catolici din locuințele lor și i-a exilat pe insula Corsica. Câțiva au fost martirizați, inclusiv fostul proconsul, împreună cu Frumentie și comercianții bogați, care au fost uciși la
Huneric () [Corola-website/Science/329013_a_330342]
-
590, el a fost ridicat pe scut -- învestirea ceremonială a acestui titlu -- de către războinicii longobarzi la Milano în mai 591. Agilulf a fost botezat în rit catolic pentru a mulțumi pe soția sa Theodelinda, cu toate că longobarzii îmbrățișaseră creștinismul de rit arian. În 603, sub influența soției sale, el a abandonat cu totul arianismul în favoarea catolicismului și de asemenea l-a botezat și pe fiul său, Adaloald al longobarzilor. Agilulf și Theodelinda au înzestrat catedrala din Monza, acolo unde Coroana de fier
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
spirituale sunt un "om nou", cu capacități superioare oamenilor de rând, iar conducătorii organizației consideră că merită sacrificat orice pentru ca omenirea să facă acest pas evolutiv. Lila are dubii privind justețea unui asemenea gest, pe care îl compară cu tendința ariană de purificare a omenirii. Ea află că, pe lângă copiii care se nasc cu capacități superioare, sunt și oameni care își depășesc condiția, mortificându-se în cristale pline cu lichid sau devenind Oameni-de-lut, depășirea acestor stadii conferindu-le puteri supraomenești. Convinsă
Ambasada extraterestră () [Corola-website/Science/323331_a_324660]
-
Reich, Jan se îndrăgostește de Liza, o tânără germană din regiunea Sudeților care îl diviniza pe Adolf Hitler. Ea este de acord să se căsătorească cu el numai după ce acesta dovedește, în urma unui examen medical, că este de origine pur ariană. În timpul ocupației, ceilalți chelneri și directorul hotelului, Brandejs, își exprimă disprețul față de ocupanții germani prin încercarea lor de a nu-i servi. Jan este singurul membru al personalului care nu-și exprimă rezistență simbolică în acest mod. Brandejs îl concediază
În slujba regelui Angliei () [Corola-website/Science/324355_a_325684]
-
este văuut niciodată. În timpul celui de-al doilea război mondial, Jan lucrează la fostul hotel Tichota, pe care autoritățile germane îl transformaseră într-un institut în care femeile germane erau folosite pentru a da naștere unei "rase superioare", cu soldați arieni selectați. Fostul proprietar, domnul Tichota, mergea într-un scaun cu rotile, dar a fost luat de nemți și nu a mai fost văzut vreodată. În același timp, Liza lucrează ca asistentă medicală pe frontul rusesc. Ea se întoarce cu timbre
În slujba regelui Angliei () [Corola-website/Science/324355_a_325684]
-
intervine o nouă împărțire a imperiului, cănd Constans, fiul lui Constantin își lua Italia, Iliricul și Africa pentru sine. Astfel Iliricul ajungea în relații cu Apusul și de aceea sap area unora, ca sinodul de la Sardica, din 343, ținut împotriva arienilor ar fi fost la frontiera dintre partea lui Constans și a lui Constantiu. Cu această ocazie can. 16 de la Sardica recunoaște, ca Mitropolia Tesalonicului se administrează autonom-propriu. În anul 364 are loc o nouă împărțire a imperiului, între fiii lui
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Iustin al II-lea. Emigrarea longobarzilor a început într-o luni, după ziua de Paște, la 2 aprilie 568. Decizia plecării într-o zi de sărbătoare creștină e explicabilă în contextul recentei convertiri a lui Alboin la creștinismul de rit arian, fapt atestat și de prezența la curtea sa a unor misionari goți arianiști. Alboin poate că a acceptat botezul din considerente politice, pentru a obține coeziunea grupului eterogen care a imigrat în Italia venind din Pannonia. Opțiunea pentru ritul creștin
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
în Italia venind din Pannonia. Opțiunea pentru ritul creștin al lui Arius era menită să întărească legătura lui Alboin cu moștenirea ostrogoților și-i putea atrage ostrogoții care serveau în armata bizantină ca "foederati" (ostrogoții fiind toți creștini de rit arian). S-a mai speculat că strămutarea de populație sub conducerea regelui Alboin ar fi fost cauzată în parte și un apel venit de la ostrogoții care trăiau pe teritoriul Italiei. Momentul ales pentru părăsirea Pannoniei a fost neobișnuit de timpuriu. Cauza
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
special celor din sud) să își întărească poziția în noile teritorii și să se manifeste cvasiindependent față de regatul de la Pavia. Către 575 sau 576, Faroald a ocupat Nursia și Spoleto, întemeind ducatul de Spoleto, cu sprijinul unui episcop de credință ariană. Ducii longobarzi ulteriori au restaurat fortificațiilor, ale căror ziduri fuseseră distruse de regele ostrogot Totila în timpul the Războiului gotic dintre anii 535 și 554. Ducii longobarzi de Spoleto s-au aflat în război aproape continuu cu bizantinii din Exarhatul de
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
pe care o fotografiază - un viitor care ar fi putut exista, dar nu a făcut-o, realizând un contrast între realitatea modernistă și postmodernistă. Fragmentele zărite de Parker în fantasticul viitor utopic, caracterizat de autostrăzi suspendate, zeppeline gigantice și locuitori arieni, devin tot mai dese și deranjante, până când decide să se afunde în realitatea cenușie a lumii noastre, aflată în opoziție cu lumea idealizată a lui Gernsback. Imaginile devin tot mai vagi și Parker reușește, în cele din urmă, să le
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
întregii Italii", iar nu numai "Langobardorum rex", "Rege al longobarzilor"). Mișcarea în această direcție s-a îmbinat și cu puternica presiune exercitată de Theodelinda de a se trece la convertirea longobarzilor romano-catolicism, majoritatea fiind la acel moment fie păgână, fie ariană. Agilulf și Theodelinda s-au implicat de asemenea în rezolvarea schismei dintre Patriarhatul de Aquileia și Roma, au menținut o relație directă cu papa Grigore "cel Mare" (conservată în corespondența acestuia cu Theodelinda) și au promovat întemeierea de mănăstiri,precum
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
tulburări cauzate de convertirea la arianism. Continuator al credințelor și tradițiilor germanice păgâne, Athanaric a dispus persecutarea sângeroasă a goților creștini (între victime a fost și martirul Sava Gotul, cunoscut ca "„Sfântul mucenic Sava de la Buzău”"). Ca efect, primul episcop arian Wulfila (Ulfilas) în anul 348 s-a retras din cauza persecuțiilor cu un grup de credincioși în partea de nord a actualei Bulgarii. Ca urmare a plecării lui Ulfilas în sudul Dunării, nu a avut loc o dezorganizare completă a instituției
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
organizată în teologie și în istoria bisericii; dar el a reapărut din timp în timp ca o opinie teologică izolată, în special în Anglia. Emlyn, Whiston, Whitby, Samuel Clarke, Lardner și alții, dar și Socinianienii și Unitarienii, au ținut sentimente Ariane; dar Milton și Isaac Newton, deși au abordat viziunea Ariană asupra relației dintre Fiul și Tatăl, au fost diferiți față de Arianism în spirit și în țintă. Legislația bisericii lui Theodosius a fost desigur limitată la Imperiul Roman. Dincolo de acesta, printre
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
reapărut din timp în timp ca o opinie teologică izolată, în special în Anglia. Emlyn, Whiston, Whitby, Samuel Clarke, Lardner și alții, dar și Socinianienii și Unitarienii, au ținut sentimente Ariane; dar Milton și Isaac Newton, deși au abordat viziunea Ariană asupra relației dintre Fiul și Tatăl, au fost diferiți față de Arianism în spirit și în țintă. Legislația bisericii lui Theodosius a fost desigur limitată la Imperiul Roman. Dincolo de acesta, printre barbarii din vest, care au primit creștinismul în forma Arianismului
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Romei, Genseric, cuceritorul Africii de Nord, Thedoric cel Mare, Împăratul Italiei, și eroul din Niebelungenlied, au fost Ariani; și prima traducere Teutonică a Scripturilor, din care au rămas fragmente importante, au provenit de la misionari Ariani sau Semi-Ariani - Ulfilas. Astfel, biserici ariene au existat în sec. IV d.H.; ele au dispărut în secolele VI-VII d.H. datorită măsurilor politice și militare extreme. Însuși Constantin cel Mare a fost botezat de un episcop arian (Eusebiu de Nicomedia). Idei ariene a împărtășit și episcopul
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
provenit de la misionari Ariani sau Semi-Ariani - Ulfilas. Astfel, biserici ariene au existat în sec. IV d.H.; ele au dispărut în secolele VI-VII d.H. datorită măsurilor politice și militare extreme. Însuși Constantin cel Mare a fost botezat de un episcop arian (Eusebiu de Nicomedia). Idei ariene a împărtășit și episcopul Felix II de Roma, de asemenea Wulfila, cărturar capodociano-got, numit și "apostolul goților", traducător al Bibliei în limba gotică. Wulfila sau Ulfila, a trăit în perioada 311 - 381 d.H. El știa
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Semi-Ariani - Ulfilas. Astfel, biserici ariene au existat în sec. IV d.H.; ele au dispărut în secolele VI-VII d.H. datorită măsurilor politice și militare extreme. Însuși Constantin cel Mare a fost botezat de un episcop arian (Eusebiu de Nicomedia). Idei ariene a împărtășit și episcopul Felix II de Roma, de asemenea Wulfila, cărturar capodociano-got, numit și "apostolul goților", traducător al Bibliei în limba gotică. Wulfila sau Ulfila, a trăit în perioada 311 - 381 d.H. El știa trei limbi: limba goților, latina
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
lui Arie, l-a făcut pe Ulfila să fie creștin arian. El a fost ordinat și instruit de către Eusebius din Nicomedia, pentru a lucra ca misionar în rândurile goților. Teodoret, în cartea IV, 37, spune că Ulfila considera întreaga controversă ariană ca o chestiune indiferentă, care a fost ridicată de unii preoți ambițioși din plăcerea de dispută. În anul 341, Ulfila a fost consacrat ca episcop și misionar pentru goți. Filostorg spune că Ulfila până la vârsta de 30 ani a fost
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
30 ani a fost lector. Istoricul Socrate în cartea III, 24 și Sozomen în cartea VI, 37 afirmă că Ulfila a luat parte la Sinodul creștin din Constantinopol, ținut în anul 360 și că numele lui e subscris pe confesiunea ariană. În primii șapte ani, a lucrat ca misionar în Goția. El a predicat Evanghelia în limba goților, în limba greacă și în limba latină. În limba latină desigur vorbea populației din Dacia Traiană, subjugată de goți. Goții stăpâneau teritoriul din
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
dovedește stima de care se bucura în fața regelui și a poporului său. Socrate susține că drept recunoștință pentru ajutorul dat în luptă, Fridigern, care și el era creștin, probabil câștigat de Ulfila, a adoptat pentru ai lui creștinismul în forma ariană care era dominantă pe acea vreme în Imperiul Roman de Răsărit. Alții sunt de părere că arianismul a fost de timpuriu, căci aceasta e după Sinodul de la Constantinopol, unde Ulfila deja se declarase de partea lui Arie, ca și majoritatea
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
mănăstirilor unde erau scrise și copiate manuscrisele. Goții și-au încetat existența ca națiune, în jurul anului 555 d.H., după ce împăratul bizantin Iustinian I cel Mare a recucerit Italia. Astfel răspândirea creștinismului la majoritatea triburilor germanice s-a făcut prin filieră ariană. Ulterior doar unele triburi germanice au îmbrățișat doctrina trinității, după cum se spune și V. L. Walter în Dicționarul Evanghelic Elwell: „Îndelunga bătălie cu Arianismul nu avea să se sfârșească încă, pentru că Ulfilas, vestitul misionar care a lucrat în triburile Germanice acceptase
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Calviniste Poloneze. Mărul discordiei l-a constituit doctrina Trinității. Conducătorii mișcării progresiste din cadrul bisericii respingeau doctrina considerând-o nescripturală. Acest lucru a mâniat conducerea bisericii și a determinat mișcarea progresistă să se desprindă de biserică. Calviniștii îi numeau pe dizidenți arieni, dar adepții noii grupări preferau să-și spună creștini sau Frați Polonezi. Ei sunt cunoscuți și ca socinieni, după Lelio Sozzini, un italian influențat de Servetus și al cărui nepot Fausto Sozzini a plecat în Polonia, devenind un personaj-cheie în cadrul
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
părea că mișcarea Fraților Polonezi avea să ia tot mai multă amploare. Dar nu s-a întâmplat așa. Zbigniew Ogonowski, de la Academia de Științe din Polonia, explică: „La sfârșitul celui de-al treilea deceniu al secolului al XVII-lea, situația arienilor din Polonia începuse vertiginos să se înrăutățească”. Acest lucru se datora atitudinii din ce în ce mai îndrăznețe a clerului catolic. Clerul s-a folosit de toate mijloacele posibile, inclusiv de calomnie și bârfă, pentru a-i discredita pe Frații Polonezi. Acest atac a
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
al lui Newton și-a pierdut catedra de la universitate din cauza ideilor antitrinitariene. El credea în Dumnezeirea lui Isus, dar susținea că numai lui Dumnezeu Tatăl trebuie să ne închinăm. Samuel Clark, un alt cleric, prieten al lui Whiston, susținea idei ariene, de subordonare a Fiului față de Tatăl, spunând că Fiul nu trebuie să primească închinare de Dumnezeu; ci, de Mijlocitor. William Whiston s-a născut în 1667, ca fiu al unui pastor al Bisericii Anglicane. După ce a fost ordinat în 1693
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
în El plinătatea lui Dumnezeu (Coloseni 2:9), însă în general ei au fost pe făgașul biblic al adevărului. Observați câteva exemple de concepții ale lor: Joseph Waggoner (1863, 1868, 1884), tatăl doctorului E. J. Waggoner, a publicat opinii pur ariene până la moarte (1886). J. M. Stephenson, un „convertit” al lui J. Waggoner, un predicator a reușit să disemineze larg antitrinitarianismul printre AZS, prin scrierile lui, care susțineau doctrinele lui Henry Grew. După Stephenson, Christos a fost creat cândva în veșnicia
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]