6,767 matches
-
caut mereuîn momentele cerșinde de mângâiere.Nicicând nu întârzie să apară.Mă petrece peste durereo clipă, o zi, o eternitate.O cuprindere tulburătoare intensifică bucuria strădaniei mele.Fiecare nouă stare de conștiință fermentează în ființa measolidă, rezistentă,pregătită să se armonizeze cu Cerul.Revederile...puține, pasagere, străine,în pas cu oprelileprin stațiile încărcate de ședere.Și... pulsul îngreunatelor suflăride amintiri, speranțe și ecouri... IX. DANIELA GÎFU - INVITAȚIE LA LANSARE DE CARTE ȘI EXPOZIȚIE DE FOTOGRAFIE, de Daniela Gîfu, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
politice etc. pun în relief un artist pentru care Arta este însăși viața. Rațiunea supremă a existenței, cea care dă sens și culoare existenței, iar, în speță, poetul, îngerul care aduce divinitatea în lume, pe care o înfrumusețează și înnobilează, armonizând-o. Până a ajunge la această imagine, poetul “Nopților”, al “Rondelurilor”, al “Cărții de Aur” etc. își construiește un arbore genealogic care să-i dea strălucire și prestanță. Într-adevăr, mama sa, Maria Macedonski, își avea originea “într-o veche
AL.FLORIN ȚENE, ÎNTRE REALITĂȚILE ȘI POVEȘTILE VIEȚII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381481_a_382810]
-
știut cui trebuie să i se adreseze pentru a le îmbrăca în formă literară. Se remarcă de la început că toate aceste valori ale domnului Herman Victorov și haina cuvântului cu care doamna Mihaela Ignat le-a așternt pe hârtie, se armonizează într-o sinteză artistică atât de bine șlefuită, încât curge firesc pagină după pagină. Prozator cu o distinctă individualitate, domnul Herman Victorov, cu timbru pregnant, excelează în dezvăluirea stărilor conflictuale, în confruntări grele, are capacitatea de a privi și partea
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
cel mai bun cunoscător al propriei creații, a vorbit cu mult patos despre propria creație și a recitat din propriile poezii. După cum afirmă în “Cuvântul înainte,” finalitatea artei sale se conturează într-un îndemn vizual și versificat de a ne armoniza viața pe frecvențele lucrurilor ce ne înconjoară, oprindu-ne asupra fiecărui aspect, meditând profund și descoperind esența, rolul său în angrenajul universal...toate cu scopul de a ști să protejăm planeta, aceasta fiind “copilul viu în marea de tăceri (TERRA
GEORGETA POPESCU: LANSAREA CĂRŢII ŞI VERNISAJUL EXPOZIŢIEI „OPREŞTE-TE!” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381005_a_382334]
-
liantul fiind fragilitatea, efemeritatea. Nostalgia creatorului se insinuează „când steaua nordului/ îți apare noapte de noapte/ în vis/ și îți auzi călcâiul/ tot mai prelung scâncind/ când piramidele reazemă/ mai departe timpul”, și provine din tristețea conștientizării dificultății de a armoniza lumile, realul cu visul, a imposibilității atingerii absolutului. În ritualul existențial, omul este un Sisif care ridică propriul bolovan pe muntele destinului său, iar repetabilitatea gestului - „și când în toate diminețile/ soarelee răsare din aceeași parte/ ce greu e să
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
tonus foarte puternic seamăn unui tunet atenuat și înmlădiat pe corzi vocale de mătase, fără urmă de asprime, cu acuratețe, cu melancolie, cu dulceață de fruct copt. Era un muzician care nu șovăia cu o singură notă muzicală, nu falsifica, armoniza, cânta complex, clar, pasional, puternic, sublim, totalmente acaparator! Din păcate, prea puțin - spre deloc - știut în România, Toše Proeski a avut un har, un umanism și un destin atât de pătrunzător în istorie încât până și neființa sa s-a
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
Popa credea că a ajuns la Paris, Bucureștiul chiar avea să fie Parisul ei. Aici s-a împlinit, deși a trebuit să își completeze substanțial educația, în primul rând cu termenii lipsă din vocabular și a mai trebuit să își armonizeze întrucâtva accentul, lăsând nealterată doar acea undă inconfundabilă a dulcelui grai de peste Prut și omenia specific moldoveanului, care este mult mai deschis, mai modest, mai liniștit... Totuși, și-a zidit la București o „insulă” a sa, în care a plantat
TANIA POPA. SCENA ESTE A EI ŞI EA A SCENEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373797_a_375126]
-
adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt ce i se impune. Trebuie să nu se arate
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A P. CUV. PĂRINTE ADRIAN FĂGEŢEANU – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR... de STELIAN GOMBOŞ în e [Corola-blog/BlogPost/373939_a_375268]
-
cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt ce i se impune. Trebuie să nu se arate în adunări fără vreo pricină impusă de slujirea lui, ori să le caute pe acestea cu tot dinadinsul, sau să se facă plăcut acestora. Trebuie să își facă relațiile
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A P. CUV. PĂRINTE ADRIAN FĂGEŢEANU – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR... de STELIAN GOMBOŞ în e [Corola-blog/BlogPost/373939_a_375268]
-
zborul. Acea beatitudine, despre care ți-am vorbit. Acea beatitudine, care nu e veselie, nu, ea poate fi și dureroasă, dar e sublimă, acea beatitudine, la care ajungi după ce ai înțeles, cât de cât, care e realitatea și te-ai armonizat cu ea, acea beatitudine, care nu te mai părăsește, orice ți s-ar întâmpla. Ea, beatitudinea aceea, animă lumea cuvintelor și generează poezia. Așa mi se întâmplă mie. Mirela-Ioana BORCHIN: Eu vă percep avatarurile ca pe o bucurie imensă de
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt ce i se impune. Trebuie să nu se arate
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375464_a_376793]
-
cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt ce i se impune. Trebuie să nu se arate în adunări fără vreo pricină impusă de slujirea lui, ori să le caute pe acestea cu tot dinadinsul, sau să se facă plăcut acestora. Trebuie să își facă relațiile
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375464_a_376793]
-
În spoitorească imperfectul indicativ turcescoid se obține de la rădăcinile verbelor de conjugarea “turcească” sufixate cu -(V)r, prin atașarea sufixului -dV. Radicalele verbale terminate în vocală sunt sufixate cu -r, iar cele terminate în consoană cu -Vr. Sufixul -Vr este armonizat vocalic cu rădăcina. Sufixul -dV este armonizat vocalic cu rădăcina, după suf. -r, sau cu sufixul -Vr atașat rădăcinii. Vocala din sufixul -(V)r are 4 variante fonetice (a, e, i, u, ï), iar cea din sufixul -dV are
INDICATIVUL IMPERFECT TURCESCOID de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373047_a_374376]
-
de la rădăcinile verbelor de conjugarea “turcească” sufixate cu -(V)r, prin atașarea sufixului -dV. Radicalele verbale terminate în vocală sunt sufixate cu -r, iar cele terminate în consoană cu -Vr. Sufixul -Vr este armonizat vocalic cu rădăcina. Sufixul -dV este armonizat vocalic cu rădăcina, după suf. -r, sau cu sufixul -Vr atașat rădăcinii. Vocala din sufixul -(V)r are 4 variante fonetice (a, e, i, u, ï), iar cea din sufixul -dV are 3 (ï, i, u). De la aceste
INDICATIVUL IMPERFECT TURCESCOID de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373047_a_374376]
-
umezit de dorințe și înfierbântări, unde, cu mângâieri ușoare peste ridicătura de deasupra petecuțului șaten, făcea ca tensiunea în corpul fetei să crească și mai tare, când flăcăul în mișcarea dinamică a celor două corpuri, ce tot încercau să-și armonizeze ritmul, se juca cu vârful degetelor în umezeala călduță. Sfârcurile fetei erau ca niște coloane mândre și tentante, de aceea el le devora cu buzele și le mângâia apoi cu vârful limbii, simțind o dorință de a o posedă și
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
chitară. Cântec nou, de înflorire strălucește în privire / Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!” (Dragoste fragedă). Nici un nor, nici o umbră nu par a strica atmosfera paradisiacă pe care ne-o oferă cu grație autoarea. Toate acestea se armonizează în chip fiesc doar atunci când: înflorește iubirea iar ” Fericiți, fiii Terrei / mângâie încă astrul iradiind în floare.” (Floarea soarelui). Paselurile de iubire existente în acest volum, izvorâte dintr-o stare de tinerețe veșnică, dintr-o “fărâmă de visare, un mister
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt ce i se impune. Trebuie să nu se arate
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI GAVRIIL STOICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371249_a_372578]
-
cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt ce i se impune. Trebuie să nu se arate în adunări fără vreo pricină impusă de slujirea lui, ori să le caute pe acestea cu tot dinadinsul, sau să se facă plăcut acestora. Trebuie să își facă relațiile
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI GAVRIIL STOICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371249_a_372578]
-
că și el, iubind absurdul, se simte paradoxal, că într-un fel se simte român. În același timp, trezește interesul pentru omul Ramon de Basterra, un personaj într-adevăr atipic prin contrazicerile sale, prin paradoxuri și prin incapacitatea de „a armoniza punctele contrare”, după cum indica Ortega y Gasset. Meritul cel mai mare al criticului literar Mariano Martín Rodríguez constă în a atrage cititorii într-o călătorie în timp, prin istoria istoriei, din moment ce călătoria lui Basterra în România este ea însăși o
CĂLĂTORIE ÎN ROMÂNIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN de FABIANNI BELEMUSKI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344697_a_346026]
-
se produce o simbioză miraculoasă/ care vindecă sufletul/ de toate relele pământului/ făcându-te să gândești curat/ atunci când te reîntorci la realitate." (Insula fericirii) Deși sunt poezii eliberate de regulile prozodiei, George Roca știe să scoată în evidență efectele sonore, armonizând sunetul cu sensul. Poeziile sale au muzică interioară, au incantații cu efect magic, care se revarsă peste tot și-ți lasă impresia unei emanații spontane, făcând să vibreze ecoul cine știe cărei amintiri cuibărite în câte o cută mai adâncă a inimii
GEORGE ROCA: „POEME BILINGVE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344736_a_346065]
-
un lucru contradictoriu la cei doi artiști. În primul rând, simetria, care ține de puterea zeului, de spațiul edenic, de arhetip, dar care nu creează ordine. Cu toate acestea, orice artist caută contrarii și încearcă să le articuleze, să le armonizeze. Simetria nu este creativă, doar tensiunea naște artă, dar important este să te exprimi pe tine, nu să fugi de o formă care te poate bloca. Impresionant este faptul că, deși expozanții lucrează cu contrarii, lucrările au o excepțională armonie
ŞTIRI DIN BAIA MARE de ANCA GOJA în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344918_a_346247]
-
Am vorbit altă dată despre asemenea încadrări și despre eventualele lor limite. Acum, ne vom mărgini a spune că suprarealismul lui Marcel Turcu, atâta cât e și așa cum e, are o justificare și o menire metafizice (ceea ce nu se prea armonizează cu definiția canonică a suprarealismului. Dar, se mai întâmplă...). Lectura atentă, lectura de profunzime a noii sale cărți deconspiră, după câte cred, un sens foarte limpede și foarte coerent (nu lipsit, însă de necesara ambiguitate poetică), un program estetic lucid
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
așa cum este ea, cu bune și cu rele deopotrivă, ne oferă cu mărinimie posibilitatea de a ne refugia dincolo de neajunsurile, schimonoselile, urâțeniile ei, într-un spațiu curat, acela al creației, acolo unde domnește frumosul și unde ne putem desfășura sufletele, armonizându-le cu simțirea. Doamna Maria Cornelia Postescu a reușit din plin s-o facă și în cele ce urmează aș dori să vă fac părtași ai câtorva impresii lăsate de una dintre cărțile autoarei, „Vămuirea pulberii”. Din însuși titlul volumului
“VĂMUIREA PULBERII” – O CARTE CE MI-A MERS LA SUFLET! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345733_a_347062]
-
batistă uriașă muiată în ceai de mușețel, pusă pe ochi, ea cu bagajele. Tot drumul aproape, mi-a curs sânge din nas. Apoi, sângele s-a uscat, dar nasul, frumosul meu nas, perfect ca mărime, drept și subțire, care se armoniza minunat cu ovalul fin al feței, singura parte a corpului care mi se părea fără nici un cusur, după cum îmi spusese odinioară un actor din Galați, Radu Jipa, nasul meu splendid, se umflase cât un cartof respectabil. Și mi se părea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
finalul miniprozei Plecarea în străinătate, oricât de derutant ar părea titlul...» (p. 12 sqq.). Și postfața Absurdul dă în floare cu cât mai plină[-i] țara de umor (pp. 139 - 145), de Paula Romanescu, relevă destule, valoroase epigrame care își armonizează „ciocănelele de argint“ întru încordarea bine temperat-paradoxistă a timpanelor: Și-a fost ziua de 5 aprilie 2013 când, la o întâlnire de la Chișinău a epigramiștilor români și... moldoveni (o altă absurditate !), George Corbu - mai marele în Uniunea Epigramiștilor din România
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]