1,564 matches
-
-i atribuie Virginiei Woolf o intuiție profetică. Toată această tramă fantastică, o ficțiune care atinge aproape granița basmului, se desfășoară pe parcursul a patru secole - ingenios pigmentate de istoria Angliei - în care Orlando trece de la calul cavalerului la automobil și de la armură la toaletele feminine ale secolului douăzeci. Întregul roman e injectat cu siringa de argint a satirei: satiră la adresa nobilimii engleze, veleitare, snoabe și de redusă intelectualitate; la adresa monarhiei elisabetane, a medicilor ale căror remedii se bat cap în cap și
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
folosind planetele și nu cifrele, scrie Realitatea.net. În Tarot, arta divinatorie, există cartea cea mai de temut din pachet, denumită Moartea XIII, ce prevestește o problemă, înfricoșătoare, în special pentru că imaginea conținută dă fiori: un schelet călare, îmbrăcat în armură, cu un steag negru, călcând peste cadavre sau peste muribunzi - regi, episcopi, copii, femei - cerând îndurare, totul pe fondul unui peisaj peste care soarele apune după creste. Pentru greci, numărul 13 este unul aducător de noroc, însă combinația marți 13
De ce este considerată marți 13, zi fatidică () [Corola-journal/Journalistic/65547_a_66872]
-
fost încorporată întro gravură reprezentând Martiriul Sf. Ion... Un nud feminin, văzut din spate, este modelul pentru unul dintre personajele din Cele patru vrăjitoare (1497), o stranie compoziție reprezentând patru caractere în picioare, în atitudini complementare... Personajul călare, îmbrăcat în armură, din celebra gravură Cavalerul, Moartea și Diavolul apare într-o acuarelă din 1498, fără a fi înconjurat de aglomerarea de monstruoase simboluri ale decăderii și morții care definesc lucrarea finită. Dürer n-a fost inventatorul unor noi procedee în arta
Desenele lui Albrecht Dürer by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3016_a_4341]
-
Amor, te chem mereu să-mi fii aproape!/Madonei mele cere-i îndurare!/ Pe unde-mi ești? Absența ei mă doare!/ Strecoară-i-te-n sânge și în pleoape!/ Tu, sol al vieții mele trecătoare,/ Cu trupul minții foșnitor pe ape,/ Dă jos armura genelor, să scape/De trudnica ivire călătoare!/ Umil și fericit prăsesc cuvinte,/ Împerechez fiorul cu cinstirea,/ Ecoul gândului o ia ’nainte.../ Și tot așa, până ce istovirea/ Apleacă tuiul inimii, fierbinte,/ Ea să maștepte-n prag! Prinos? Iubirea!” - cf. Sonetul CLII. Expresivitatea
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
spre sfârșitul vieții, are, o cu totul altă impresie: "Aveam în fața mea un alt E. Lovinescu, un om cald, care nu-și ascundea căldura, care nu se sfia să fie sentimental". Era "dezbrăcat de morga care-l acoperea ca o armură". Dar criticii nu-i sunt la inimă Luciei Demetrius. Aflându-se într-o vară la Casa Scriitorilor de la Bușteni, îi întâlnește pe Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu, de obicei ironici, care nu spuseseră "o vorbă de bine sau de rău
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
1894-1974) marchează orientarea către adâncirea unui filon emoțional românesc și spre obținerea unei facturi instrumentale profund înnoite. Elemente ale cântecului și jocului popular, străine de orice înfloritură, mai mult doar sugerate într-o manieră nonromantică și neoclasică, sunt înveșmântate în armură cu miresme proaspete. Prin 1930, Mihail Andricu realizase o mutație de ordinul concepției compoziționale. Cvartetul în la major, op.14 acreditează nu numai un stil cameral distinct și cameral, ci și o modalitate inedită de tratare a unor forme tradiționale
Incursiuni ?n muzica de camer? rom?neasc? Cvartetul de coarde ?i reprezentan?ii s?i din prima jum?tate a secolului XX by Lumini?a Virginia Burc? () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
pentru Joseph în care Hannah poate vedea suferința, dar și un sâmbure de bunătate, și aș spune, mai degrabă, de onestitate, pentru că nicio clipă Joseph nu pretinde a fi altceva decât este. Ceea ce o face pe Hannah să vadă dincolo de armura de grosolănie și respingere cu care s-a înarmat Joseph este experiența victimiară din propria familie. Cele mai șocante scene ale filmului țin nu de violența care explodează în față ca o grenadă, cea pe care o recuperează filmele care
Oameni și câini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4572_a_5897]
-
la întomnare galbenul după orbire ținând orbul în plutire val conjuncție-ntre mal și-acel gange scăldătoare. Dus e leul meu de ger după altă pradă-n cer. Umbrelor pe podu-amar le colind cu-al mânii har schiptrul thyrsic și armura gâtul arcuit și gura unda limbii și secunda orologiului polar genele sprâncenele pleoapele cum clapele de pian aerian fruntea/aliaj uzura tâmpla (în neant) aùra și sărut aproapele. Trec vechimea mea le zic la arhondaric cu jale petecesc subt sparte
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
în stânci în pânzele moi albite cu moarte ÎNTÂMPINAREA eu am să vin din trecut pe maluri de scorțișoară și ambră să-mi îndrept arterele și să privesc în sus, lângă zborul săgeții, dintr-o suflare să mi se sfărâme armura putrezind pe trup ca o frunză de leandru. și carnea mea să se desprindă de vertebre ca scoarța de copac și sub ea să se vadă cercurile trecutului și colcăiala timpului și tu să-mi îmbrățișezi oasele strălucitoare ca pomul
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
o să mă-nchizi în priviri Sub gratii de ore subțiri, Sub bârne de ani trecători Ca melancolicii sori, Să poți să mă vezi Cum hohotesc în amiezi Ca o grădină podidită de muguri, Să te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn Rătăcește prin mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca o spaimă de fecioare Chemate-n așternutul de flăcări și de crini La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
-l și încearcă o explicație rațională, dă inimii lui o formă predestinată ca unui cuptor de alchimist răcit înainte de vreme. Terminasem abia un capitol: în orice moment putea fi chemat un înger păzitor care să-mi schimbe veșmintele într-o armură cu desene celeste. 5 Preferase o ființă care să-i semene. Era latura lui subversivă, nimeni nu-l vedea comportându-se ca un cavalier servant cast din obișnuință, asemenea Penelopei învârtind în mămăliga unor zile fără sfârșit, așteptând un diamant
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
fără ezitări împotriva curentului de opinie care, după 1990, a părut că tinde să desăvîrșească, deși în numele anticomunismului, ceea ce comunismul nu reușise: discreditarea literaturii și a scriitorilor, anihilarea lor, poate chiar dispariția. Fără ezitări, dar și fără ostentație. Eliberat de armura purtată pînă la decembrie '89, criticul s-a revelat și ca un evocator de neobișnuită înzestrare epică, în linia portretelor și a memorialisticii lovinesciene, dar cu punerea accentului pe farmecul literaturii și pe valoarea ideii de scriitor. Nu e o
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
pe care le-am pierdut. Pe alocuri mai trebuie retușuri. Toate întâmplările ar fi perfecte dacă le-aș trăi de la-nceput. Dar fiecare tablou se îndepărtează tot mai mult de mine. Oare au fost sau doar mi s-au părut? Armură veche Aș vrea să îmbrac o armură nouă. cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
mai trebuie retușuri. Toate întâmplările ar fi perfecte dacă le-aș trăi de la-nceput. Dar fiecare tablou se îndepărtează tot mai mult de mine. Oare au fost sau doar mi s-au părut? Armură veche Aș vrea să îmbrac o armură nouă. cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul meu au văzut-o numai pe ea
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
din jurul meu au văzut-o numai pe ea. Rece, impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor ce străbătea. Spada bătrână a rămas fixată în teacă, deseori și eu, cu propria mea mască, mă confund. Aș vrea să îmbrac o armură nouă, cea pe care-o port s-a ruginit demult! Nocturnă Noaptea - un pod negru pe sub care curg peisaje multicolore, isvorâte dintr-un vis. Trimit beznei scrisori, ce pe bucăți mari de întuneric le-am scris. Apoi cânt o nocturnă
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
piață, și deja primii ajung de pe partea cealaltă. În această procesiune se văd soldați romani, cu bărbi false (numiți putuntunes, cuvânt a cărui pronunție amintește de ritmul tobei), centurioni, un general roman și un alt personaj, numit Longinos, îmbrăcat în armură din timpul Evului Mediu. Acesta din urmă, care în principiu păzește de profanatori trupul lui Christos, la un moment dat se bate în duel cu generalul roman. Mulțimea de tobe se strânge în cerc, în jurul celor doi luptători. Generalul roman
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
despărțit în ocolul lumii - unitatea privirii repetate! Din partea stângă, fiecare piatră a văgăunii se desface în trei capete cu dinți întreiți; din partea dreaptă, ape în clocot de trei ori se sorb și se revarsă într-o învăpăiată mistuire. Cu zgomot armura se deșiră și, între închipuire și străina din preajmă, răsună glasul celui cu brațe și arme destule, hrănit din optimismul ficțiunii viitoare. Mă încredințez scepticismului: nici vedere, doar ochi; nici cuvânt, doar limbă; nici auzire, doar ureche; nici transparență, doar
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Celebrarea Sfântului Gheorghe Între săbiile grâului, Gloria cerului senin, Făpturile Iadului uitate, Sângerări ocolite de priviri În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit Cetățile în sărbătoare (ale mălinului) Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu Și armura lui descheiată În dreptul inimii, O odihnă verde Pândită de secetă, Ochii larg deschiși Ai Fiarei. Alb, auriu, Întinderi netede, Ape, Zăpada, Un măr înflorit Peste noapte, O piatră stăruitoare Precum un nor veșnic În temelia unei case, Lucruri strălucitoare Asemeni
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
pe care le-am pierdut. Pe alocuri mai trebuie retușuri. Toate întâmplările ar fi perfecte dacă le-aș trăi de la-nceput. Dar fiecare tablou se îndepărtează tot mai mult de mine. Oare au fost sau doar mi s-au părut? Armură veche Aș vrea să îmbrac o armură nouă. cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
mai trebuie retușuri. Toate întâmplările ar fi perfecte dacă le-aș trăi de la-nceput. Dar fiecare tablou se îndepărtează tot mai mult de mine. Oare au fost sau doar mi s-au părut? Armură veche Aș vrea să îmbrac o armură nouă. cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul meu au văzut-o numai pe ea
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
din jurul meu au văzut-o numai pe ea. Rece, impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor ce străbătea. Spada bătrână a rămas fixată în teacă, deseori și eu, cu propria mea mască, mă confund. Aș vrea să îmbrac o armură nouă, cea pe care-o port s-a ruginit demult! Nocturnă Noaptea - un pod negru pe sub care curg peisaje multicolore, isvorâte dintr-un vis. Trimit beznei scrisori, ce pe bucăți mari de întuneric le-am scris. Apoi cânt o nocturnă
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
93 de ani. e obligat să iasă din casă și să pară că se târăște cât mai puțin pe străzi, când coboară la dristor, își vâră cu amândouă mâinile vată în urechi, și-ar pune câlți în ochi, își potrivește armura de erou pe sub cămașa albastră. exact când se îndeletnicea cu această apotropaică izolare, sună sora lui kirilă și-i spune "unde ești, vino repede". kirilă o întreabă ce s-a întâmplat, ea îi zice "l-au luat pe bunicu, nu
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
de noapte din întunericul firidelor un ochi adormit își secretă privirile în turnuri de fum se scurg prin spații înguste în sofismul geometriei și eu îmi încep rondul de noapte prin oasele străvezii ale miriapodului peste fragmente de corp și armură ramuri de existență stricată prin vitralii ofilite prin tuburi de orgă strivite de mană apa se evaporă din pocalele sfinte în echilibru pe marginea ferestrei de la etajul 101 aud tânguiala celor sfâșiați cu o sută de gloanțe recviemul topit lagăre
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
apele ostenite de culoare ruginie însîngerate tu/ strîngătorule de vieți ale Tigrului ai umplut țarinile/ ai înmulțit întrebările fîntînile risipesc seceta/ aduc groaza prin ferestrele reci ale Lunii ce-și spală fața/ aici/ în plină amiază pînă zeul își ia armura/ mînă quadriga stelară cu o lungime de cunoaștere tu/ care însămînțezi viitorul Tigrului/ numeri oasele lasă grîul să-și numere fulgii acoperirii ridicăm brațele/ cu toate degetele pipăim sertarele încrederii și invidiei practicanți ai postului și izolării trecuți prin furcile
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]