6,712 matches
-
emoții, deși, Într-un fel, puteam pretinde că străbăteam un drum bătătorit. Sau cât de cât familiar, În măsura În care Îți poate fi familiară repetarea coborârii Într-un cavou. Asta era senzația, În principal: că revin Într-o incintă căptușită cu vagi arome mortuare, unde totul agoniza În stare de catalepsie indusă de un duh rău și pe care doar o șansă fericită, dar deloc probabilă, o putea Învinge, readucând lucrurile la viață. Să nu mă-ntrebi de unde până unde o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
seară. Veneam de la serviciu. Ultima zi de serviciu, fiindcă tocmai Îmi dădusem demisia. Am luat, ca de obicei, metroul de la Aviatorilor pentru Piața Sudului. Mă duceam, ați priceput, la garsonieră. Aglomerație medie: nici prea-prea, nici foarte-foarte, căldură din belșug, vagi arome de transpirație proletară În plină tranziție spre capitalismul biruitor, gălăgie moderată, cu șanse de radicalizare, În sfârșit, ambientul curent, ce mai... N-am prins loc pe scaun, așa că m-am plasat strategic În zona ușilor din dreapta după direcția de mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fie altfel. Afară e o dimineață frumoasă, iar Înăuntru, doar radioul se aude melancolic În surdină. Tipul e un sentimental. Stau tolănit pe bancheta din spate și mă simt bine. E cald, e plăcut, e liniștitor, În aer plutesc subtile arome florale. Mi se Închid ochii... NOTĂ După cum distinsul și inteligentul nostru cititor a Înțeles deja, Între reporterul de televiziune, naratorul acestei povești mai mult sau mai puțin fantastice, și autorul romanului Codul lui Alexandru nu există nici o legătură, În afara unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și frumoasă, avea un chimono vernil de mătase japoneză, mirosea a pudră Scherk și a colonie Tosca 4711. Îmi plăcea să-mi lipesc obrazul de tălpile ei. Erau moi și calde ca niște cățeluși nou-născuți. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
metal, jazz, dance, trash disco, nu-mi păsa, așteptam doar să cad în dulcea uitare de sine, împingându-mi corpul dincolo de limită. în aer era un miros greu, un amalgam de parfum dulce de hașiș și fum de țigară cu aromă de bere; a se gusta numai când e proaspăt, pentru că nu ține. îmi amintesc că m-am sprijinit de un perete, bând și mai multă bere, desprinzându-mă ușor de trup. Podeaua zvâcnea sub tălpile noastre, stârnită de bas, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Câmpie Mlăștinoasă a Creației. Se avânta curajos, purtând cu sine mirodeniile, dulciurile, sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de înțeles. Din această cauză aerul lumii de deasupra era înțesat de arome care de care mai ciudate, pentru că, evident, nici izurile și nici transpirațiile altor neamuri nu se lăsau, șuierând nervoase pentru a se face văzute de emisarii invizibili ai zeilor. Era un concurs. Elementele creației se întreceau în pace, etalând argumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dăți, ușa casei era închisă. Pregetase un moment, ca și cum nu îndrăznea să intre, dar apoi trase aer în piept și apăsă pe mâner. În tinda întunecoasă domnea un aer închis de casă nelocuită. Nu mirosea urât, dimpotrivă, se simțea o aromă slabă de busuioc, amestecată cu o urmă de scorțișoară. Înaintaseră apoi spre camera unde Calistrat obișnuia să stea. Și acolo ușa era închisă, probabil că la plecare polițiștii se asiguraseră că totul este încuiat și în ordine. Oprindu-se în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu cîte-o ditamai eflorescență albă În vîrf, ca un pampon de mătase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un tutore și profesor particular, un bețivan de vreo cincizeci și ceva de ani, cu aere de literat, care se lăuda că putea recita Eneida lui Vergiliu În limba latină fără accent și pe care Îl porecliseră Monsieur Roquefort În virtutea aromei aparte pe care o răspîndea În pofida băilor romane de colonie și parfum cu care Își gătea pantagruelica persoană. Monsieur Roquefort, În ciuda remarcabilelor sale Însușiri (dintre care se detașa o fermă și militantă convingere că un cîrnat, și mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se repeta În fiecare săptămînă: tata se prefăcea că n-aude, iar Fermín se abandona, Într-o vagă bîțÎială, ritmului de dans, punctînd intervalele de publicitate cu anecdote despre aventurile sale la Havana. Ușa prăvăliei era deschisă și pătrundea o aromă dulce de pîine proaspătă și de cafea, care Îmbia la optimism. În cîteva clipe, vecina noastră Merceditas, care se Întorcea de la cumpărături din piața Boquería, se opri dinaintea vitrinei și Își făcu apariția În dreptul ușii. — Bună dimineața, domnule Sempere, fredonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care funcționa totodată ca bucătărie, bibliotecă și birou. Pe drum, am putut Întrezări un dormitor modest, fără ferestre. Asta era tot. Restul locuinței se reducea la o baie minusculă, fără duș și fără cadă, prin care pătrundeau tot soiul de arome, Începînd cu cele de bucătărie de la barul de jos și terminînd cu adierea țevilor și conductelor vechi de aproape un veac. Casa aceea zăcea Într-un perpetuu semiîntuneric, un balcon de Întunecimi susținut de niște ziduri scorojite. Mirosea a tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu zahăr. Le mușca cu forță, le sfărâma în bucăți mai comod de mestecat, apoi le mesteca lent. Bea ceaiul cu înghițituri mici, el îl prefera pe cel verde, dar trebuia să se mulțumească cu acesta, negru și aproape fără aromă de vechi ce trebuia să fie, era deja prea mult luxul pe care providențial, s.a., asigurări&reasigurări binevoia să-l ofere oaspeților în trecere. Vorbele ministrului îi răsunau sarcastice în urechi, Cele cinci zile pe care vi le-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-i iasă în cale o modestă cafenea ca pe vremuri, din acelea care deschid devreme pentru că proprietarul nu are altceva de făcut și unde clienții intră ca să se asigure că lucrurile, acolo, continuă să fie la locurile lor dintotdeauna, iar aroma prăjiturii de orez1 emană din eternitate. Se așeză la o masă, ceru o cafea cu lapte, întrebă dacă făceau pâine prăjită, cu unt, bineînțeles, de margarină nici să n-audă. Veni cafeaua cu lapte, dar era doar acceptabilă, însă pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Polinezia. Era ceva ciudat de viu în ele, de parcă ar fi fost create într-un stadiu al istoriei înnegurate a Pământului, când lucrurile nu erau încă fixate într-o formă irevocabilă. Erau luxuriante într-un mod amețitor. Erau încărcate de aromele grele ale tropicelor. Păreau să posede o patimă sumbră numai și numai a lor. Erau fructe vrăjite pe care dacă le gustai îți puteau deschide poarta către cine știe ce taine ale sufletului, precum și către palatele misterioase ale imaginației. Erau întunecate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe gura mea. În ochi îi străluceau lacrimi. Și când vaporul ieși încetișor din lagună croindu-și cu grijă drumul prin deschizătura dintre recifuri, iar apoi despică marea largă, mă cuprinse o oarecare melancolie. Briza era și acum încărcată de aromele plăcute ale uscatului. Tahiti se afla la mare depărtare și știam că n-o să mai văd niciodată insula. Se închisese un capitol din viața mea și mă simțeam ceva mai aproape de moartea inevitabilă. Peste vreo lună mă aflam la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lumină din exterior. Ultima lumină a serii se revărsă În spațiul restrâns, abia mai risipind umbrele. Era mort. În fața lui, peste hârtia pe care mâna sa scrisese câteva rânduri, zăcea o cupă Încă umedă de vin. Simți un miros aspru, aroma strugurilor amestecată cu ceva metalic. Un pârâiaș de spumă roșiatică cobora din colțul gurii filosofului, semn fără echivoc al otrăvii pe care o ingerase. Cu delicatețe, Dante scoase de sub mâna inertă foaia pe care, cu o scriere șovăielnică, aflat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
împrăștiind rumegușul. Dacă acest Prurion nu mai trăiește astăzi înseamnă că e un gunoi mai puțin pe pământ. Dacă n-a murit, nu cred că e un om prea frumos. Ura e o marinată care nu iartă: dă cărnii o aromă de deșeu. În definitiv, Matziev, chiar dacă eu l-am cunoscut când devenise un ticălos, valora mai mult ca el. Măcar o dată în viața lui, nu s-a dezis de calitatea lui de om. Câți pot spune același lucru? Am păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în ultima clipă țeava carabinei lui Gachentard pe care mi-o băgam în gură, în diminețile în care mă simțeam gol pe dinăuntru ca un puț secat. Gustul armei... e chiar amuzant! Limba ți se lipește de țeavă. Simți pișcături. Aromă de vin, roci limpezi. În locul acela se bătuseră niște dihori. Ghearele lor lăsaseră urme: caligrafii și arabescuri, cuvintele unui nebun pe veșmântul de omăt. Cărărui subțiri care se îndepărtau, se încrucișau, se afundau în zăpadă pentru a se despărți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
privindu-mă în ochi și-mi vorbi cu voce scăzută, în timp ce eu vedeam toate venele plesnite de pe chipul său, pliurile pielii, neregularitățile, negii minusculi și primeam în față respirația lui mirosind a grăsime și a ceapă, izurile de vinuri scumpe, aromele de carne și cafea amară. — Nu s-a întâmplat nimic, mă auziți? Nebuna asta a visat... Fantezii, povești, delir de bețiv, vedenii! Nimic, înțelegeți? Și vă interzic să-l deranjați pe domnul procuror, vă interzic! De altfel, v-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
iar vocea Myrei era la fel de placidă ca un lac vara cînd i-a răspuns mamei sale: — O, am plecat atât de târziu, mămico, că am zis că-i mai bine... El a auzit jos rafalele de râs și a mirosit aroma searbădă a ciocolatei fierbinți și a prăjiturelelor pentru ceai În timp ce cobora la parter, pe urmele mamei și ale fiicei. Sunetul unui gramofon se Împletea cu vocile multor fete, care făceau să zumzăie aerul, și În Amory s-a născut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ani, îi veni așa o căldură la cap, deschise gura și revărsă peste chelia bărbatului ei o boare de ceapă, pastă de dinți și șampanie: „Căsuța noastrăăăăă, cuibușor de nebuniiii....”. Notele ieșiră pe fereastră pe un portativ dezordonat, purtând aroma de ceapă până în nările fragilului heruvim. Foamea îl lovise pe proaspătul roșcat. Imaginea din sufrageria domnului Popa îl convinse pe tânăr că abstinența își are rosturile ei și mai ales că misiunea lui se încheiase pentru azi. Așa că se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Bun whisky! Nea Ovidiu nu băuse whisky în viața lui, da-i promisese băiatul că-i aduce din America. Auzise el că whisky-ul are gust de ploșniță, da ăsta era bun, avea gust de apă de gură și o aromă parcă de trandafiri. Mișu nu bea whisky, că era în timpul serviciului. - Și zi, nea Ovidiu, îți place? Păi mai ia un păhărel. - Mai iau, mai iau. L-ai cunoscut pe băiatu meu? - Nu l-am cunoscut. Am vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
știi, de exemplu mâncare vietnameză sau marocană.... După ce am văzut filmul Într-un cinema din cartierul Iidabashi, am intrat Într-un bar de hotel, unde am băut mai multe cocktailuri preparate pe bază de tequila, și am ronțăit sticksuri cu aromă de legume și câteva felii de pizza. Akemi Îi știa din vedere pe chelnerii de acolo. Mai târziu mi-a povestit că venea deseori În acest bar Împreună cu iubiții ei, de cele mai multe ori bărbați Însurați. Am condus-o până acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se gândea dacă nu cumva ai de gând să-ți dai demisia. Și ai avut ceva interesant de făcut? Yaguchi vorbea trecându-și mâinile prin părul său lung, dinspre care răzbătea mireasma neplăcută a unei loțiuni de păr. Era o aromă de citrice, dar cine oare decretase că mirosul de lămâie sau de portocală era revigorant? Eram sigur că nici Akemi nu considera revigorant mirosul mandarinilor, pe când privea marea și se gândea plină de dorință la basistul formației rock. În timpul somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prin deschizătura inimii ca un hoț, am atins sufletul cu o mișcare abilă și am cules tot ce mi-a venit în cale. Rând pe rând flori roșii, albastre, galbene, albe și turcoaz, au fost ademenite în palma mea, adulmecând aroma iubirii. M-am prins cu timpul ca într-un carusel, o alergare nebună, risipind frumusețea petalelor până la ultima, într-o disperare de neînțeles. M-ai privit cu genele strivite de milă și rana Ta a lăcrimat sânge. Ți-am auzit
S.O.S. culorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83365_a_84690]