5,287 matches
-
era și umflătură asta incredibilă, în partea de sus a coapsei, când prins pe picior greșit de Fielding, am căzut și m-am rostogolit, luând câțiva metri de podea în buci. Și, în fine, deși nu tocmai lipsite de importanță, arsurile pe care cred că le am de la mizeria aia de cârnați. Sau poate că e doar vorba de o indispoziție generală. Nu știu. În prima zi am fost un adevărat motor turbo, un vehicul uman pe pernă de aer. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strada. Am zvâcnit brusc înainte și viespea m-a înțepat. Am tras pe o stradă laterală și mi-am dat jos pantalonii. Aveam un punct mic și roșu pe coapsă. Mă ardea un pic, și așa și arăta, ca o arsură ușoară cu țigara. Și mi-am spus: asta-i tot ce poți să faci? Ți-ai pierdut până și veninul, sărmană prăpădită, crescută cu uscături și apă, cu gaze de eșapament și gunoaie. În timp ce îmi trăgeam fermoarul, un porumbel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
haine noi. Cel de-un nume cu tine, Chanakya, i-a șoptit Kamala Sutra lui Virgil Jones, își putea așeza mâna dreaptă pe cărbuni încinși și cea dreaptă pe sânul rece al unei fete fără să simtă nici durere la arsura focului, nici plăcere la atingerea pielii ei. întreabă-te dacă e noroc sau ghinion să le simți pe amândouă. Și acum, că focul te-a pârjolit, lasă femeia să te vindece. S-a așezat lângă el. Din gâtul ei ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-și soarbă prima dușcă întăritoare a zilei. Scoteam apoi, de sub o grămadă de buruieni jilave, sticla de votcă și beam, aproape mistic, ca într-un ritual cosmic și primordial, primele înghițituri. Nu aveam senzația că-mi fac rău. Dimpotrivă, arsura lichidului, răspândindu-se în trup, îmi întărea senzația că mă contopesc cu ceva misterios, necuprins și îngăduitor, și profund iertător față de slăbiciunile mele omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aduce iar aici“, am gândit, semețindu-mă cu puterea de a nu-mi duce gândul până la capăt, transformându-l în bine știutul răsfăț al buzelor abia atingând licoarea arzătoare, jucându-se parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită, în buna tradiție a votcarilor rafinați, cu un ronțăit de castravecior murat, o măslinuță sau, în momente faste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Sophie rămînea singură, plîngînd sau tremurînd În alcov. Apoi, cînd venea duminica, Sophie căuta cu disperare În ochii pălărierului vestigii ale femeii care tocmai dispărea, urmărindu-i cu nesaț devotamentul și amăgirea. Pălărierul nu vedea semnele de pe piele, tăieturile și arsurile presărate pe tot trupul ei. Pălărierul nu vedea disperarea din zîmbetul ei, din docilitatea ei. Pălărierul nu vedea nimic. Poate că de aceea i-a acceptat cererea În căsătorie. Încă de pe atunci presimțea că purta În pîntece copilul lui Aldaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dat bir cu fugiții, Îngrozite. Eu Îl priveam În ochi și știam că Julián era tot acolo, Înăuntru, viu, mistuindu-se Încetul cu Încetul. Așteptînd. Își pierduse buzele, dar, după cum credeau doctorii, corzile vocale nu suferiseră nici o pagubă ireparabilă, iar arsurile de pe limbă și de pe laringe se vindecaseră cu luni În urmă. Ei presupuneau că Julián nu spunea nimic pentru că mintea i se stinsese. Într-o seară, la șase luni după incendiu, pe cînd eram doar noi doi În Încăpere, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
niciodată lucrurile la voia Întâmplării, ci, intuind din timp evoluția evenimentelor, lua toate măsurile de precauție pentru ca urmările „escapadelor” sale nocturne să fie cât mai mici. De pildă, știind prea bine că după experiența cu chibriturile se va alege cu arsuri, Își pregătea cu minuțiozitatea caracteristică unor spirite acribioase trusa medicală, feșele, Jecolanul și alte unguente recomandate de medici pentru atenuarea durererilor „postinflamatorii”, inclusiv decupa de pe fese sau de pe pulpe porțiuni de epidermă necesare unui eventual transplant de piele, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la piept, Noimann se scutura de vagoanele imaginare ce trecuseră, țăcănind din roți, prin trupul și prin viața lui. Dinăuntrul lor, călătorii, umflându-și hainele de aer, se scurgeau pe ferestre, luându-și zborul peste câmp. „Zvârle-n vânt această arsură!” Arsura Îl ardea. Noimann trebuia să se lepede de ea. Dar cum? Arsura se numea Mathilda. Picioare lungi și sâni ca două cupe. Nu era ușor să scapi nici de una, nici de alta. Scoțând din buzunar o batistă parfumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
piept, Noimann se scutura de vagoanele imaginare ce trecuseră, țăcănind din roți, prin trupul și prin viața lui. Dinăuntrul lor, călătorii, umflându-și hainele de aer, se scurgeau pe ferestre, luându-și zborul peste câmp. „Zvârle-n vânt această arsură!” Arsura Îl ardea. Noimann trebuia să se lepede de ea. Dar cum? Arsura se numea Mathilda. Picioare lungi și sâni ca două cupe. Nu era ușor să scapi nici de una, nici de alta. Scoțând din buzunar o batistă parfumată, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prin trupul și prin viața lui. Dinăuntrul lor, călătorii, umflându-și hainele de aer, se scurgeau pe ferestre, luându-și zborul peste câmp. „Zvârle-n vânt această arsură!” Arsura Îl ardea. Noimann trebuia să se lepede de ea. Dar cum? Arsura se numea Mathilda. Picioare lungi și sâni ca două cupe. Nu era ușor să scapi nici de una, nici de alta. Scoțând din buzunar o batistă parfumată, doctorul Își șterse fruntea acoperită de broboane de sudoare, Îngânând În șoaptă ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De unde vin izvoare, nasc urmele de pași, Mă caută-nceputul, aducerile-aminte, Întâiul ceas, penumbra cuvântului ce-l lași Nerotunjit strigării, în clipa care minte; Sunt rodul unei cazne, a unei jertfe sunt Și-n mine picurată, arsura ei mă arde, Aș vrea un cer edemic și un pământ mormânt Din pulberea atâtor zădărnicite hoarde... Trecutul umple-auzul întregii mele firi, Năpustitor pătrunde din ștersele imagini Dar mi-a cuprins retina și stăruie-n priviri, De dincolo de vreme și
DE UNDE VIN IZVOARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83776_a_85101]
-
nu găsisem cuvintele potrivite și Încercam să câștig cât mai mult timp posibil. —Bette! Bună! Ce se mai aude? Și ea părea la fel de entuziastă. —Nu mare lucru. Ca de obicei, știi tu. Am hotărât să smulg pansamentul rapid; o singură arsură În loc de o tortură lentă și Îndelungată. Am ceva să-ți spun, Pen... Mi-o reteză În timp ce-mi formulam primele cuvinte. —Bette, Înainte să spui tu, am ceva groaznic să-ți spun. Respiră adânc și continuă: Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la lotru ca un milog. Ochii și întreaga înfățișare spuneau: „Adică numai atât pentru toată osteneala mea?” Lotrul i-a înțeles aleanul și i-a spus: ― Ar mai fi ceva, da’ asta puțin mai încolo. Peste o săptămână-două. Hangiul, cu arsura gândului la galbenii luați de lotru de la negustori și că i se cuvine o răsplată mai mare, a căutat un motiv să-i forțeze mâna: ― Numai că săptămâna viitoare vin jandarii să scotocească prin împrejurimi și știi cum e. Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Până să-i strunesc eu, au pornit într-un galop nebun, unul într-o parte și altul în cealaltă a copacului trăsnit, care ardea ca un stog de paie. M-au târât și pe mine spre foc. Când am simțit arsura pe obraz, am dat drumul dârlogilor. În fuga lor nebună, au prins în dârlogii legați tocmai copacul care ardea! A urmat ceva ce nu se poate vedea niciodată. Dârlogii legați între ei și prinși în copac i-a dat peste
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe ajutoarele sale, a produs un scurt circuit, scoțând flăcări de-a lungul prelungitorului până la capătul din interior - un ștecăr într-o priză care alimenta o droaie de alte ștecăre alimentând pomul de Crăciun și o scenă a Nativității - producând arsuri grave celor trei copii care îngrămădeau cadourile învelite în hârtie colorată deasupra unui prunc Iisus puternic iluminat. O mașină a pompierilor, o ambulanță și trei mașini de serviciu ale poliției au descins la locul dezastrului, creându-se o mică neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fusese niciodată arestat pentru suspiciunea de a fi jefuit vreo locuință și că nici un tânăr blond nu apărea drept complice în cele două cazuri în care fusese arestat pentru deținere de marijuana. Nici un tânăr blond, cu urme distincte ale unor arsuri, nu fusese arestat sub acuzația de jaf sau deținere de narcotice în zona San Fernando Valley între anii 1942 și 1945. Telefonul fusese un fel de dat la pește pe uscat. Un alt telefon, la centrala secției West Hollywood, avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
momentul sosirii la Los Angeles. Deși era foarte improbabil, Danny îi spuse lui Karen să verifice în dosarele secției eventualele cazuri de intrare prin efracție în care erau implicați cântăreți de jazz și dacă apărea cumva și un complice cu arsuri pe față, un pasionat de jazz. Fata a acceptat, dar fără prea mult entuziasm. Danny puse receptorul în furcă și se gândi că poate ar fi trebuit să mute întâlnirea de la Mike Lyman’s la un nivel superior - la Coconut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de lucru cu aparate de filmat și reflectoare. Se repezi într-acolo. Bărbatul stătea în fața lui, cu mâinile în buzunare - postura clasică de „N-am nimic de ascuns”. Danny îl încolți, dezamăgit că era un tânăr scund, fără urme de arsuri pe față, în cel mai rău caz o a cincea roată la căruță. Ce treabă ai să asculți pe la uși? Tipul era mai degrabă un băietan - slăbănog, cu coșuri, voce pițigăiată, un pic sâsâit. — Lucrez aici. Sunt costumier. — Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în stare să-i întâlnească privirea. — Lui Duane și George le plăcea jazzul? — Nu știu. N-am vorbit niciodată cu ei despre muzică. — Au pomenit vreodată despre spargeri de case sau despre vreun tip de vreo treizeci de ani, cu arsuri pe față? — Nu. — Avea vreunul dintre ei vreo pasiune pentru animale? Nu, doar pentru alți tipi. Danny zise: — Cară-te de-aici! Apoi se cără el, iar puștiul se zgâi în urma lui. Întinderea de asfalt negru era acum goală. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a găsi potențiali cunoscuți ai individului nostru. Mai vreau să confruntați informațiile legate de sex cu cele ale spărgătorilor albi de vârstă mijlocie din oraș și din întreaga țară și să căutați rapoartele de arestare a unor spărgători tineri, cu arsuri pe față, din 1943 până azi. Pentru fiecare suspect posibil vreau câte un set de fotografii. Mai există o pistă pe care nu m-am dus din cauza problemelor de jurisdicție, iar aici fotografiile devin foarte utile. Vreau ca fiecare dealer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și tehnicienii dentari? Indivizi pricepuți să confecționeze proteze dentare? Vandrich își dezveli dantura perfectă. — Nu. Și n-am mai fost la un dentist din liceu. — Un tânăr - hai să-i zicem băiat - cu o față plină de cicatrici de la niște arsuri și cu bandaje pe față. Era spărgător de case cam prin timpul războiului. Nu. Îh! Groaznic! Alte două „Nu”-uri. Danny spuse: — Un băț zoot. Adică un băț lung de lemn, cu o lamă sau mai multe lame ascuțite atașate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
râs de mine când m-au auzit. Nici verificarea dosarelor de la Moravuri pentru delictele sexuale n-a dus la nimic. La fel e și cu furturile. Le-am verificat în paralel: nici o potriveală. Nimic nici despre puștiul cu cicatrici de la arsuri. Am dat peste șase posibili tipi cărunți - toți sunt fie arestați, fie cu un alibi solid în noaptea asasinatelor. Cu martori beton. Am făcut o nouă cercetare a zonei: nada, nimic. S-a scurs deja prea mult timp. Ghetoul negrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
secretare și urmări fotografiile, în căutarea altor apariții ale lui Coleman. După trei cadre dădu peste o fotografie de aproape al băiatului, împreună cu un bărbat și o femeie. Apropie lupa și se zgâi cât putu de tare. Nici un fel de arsuri, de nici un fel. Nici o ciupitură, nici o decolorare a pielii, nici o denivelare a pielii, ce ar fi putut sugera o grefă. Două fotografii mai încolo și un rând mai jos. 10 noiembrie 1943. Băiatul surprins din profil, fără cămașă, stând în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
n-o auzise niciodată a Încetat. Inima, Își spuse, dar parcă gândul nu mai era al lui, ci al unei prezențe străine, care Îl privea de aproape. Apoi totul se stinse. 27 decembrie 1475, ora 13.30, Istanbul Ștefănel simți arsurile În umăr, apoi În brațe și În picioare. Îngenunche pe cheiul Mării Marmara și rămase acolo, scuturat de spasme. „N-am ajuns la timp... ” gândi, fără să Înțeleagă unde ar fi trebuit să ajungă. Știa doar că se Întâmplase ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]