2,159 matches
-
Aș putea să reproduc întocmai scurta povestire care mi-a făcut atâta necaz, că mi s-a întipărit în minte, dar n-are nici un rost... Primele fraze erau următoarele: " Un călător străbătea ținuturile calde ale Americii, situate sub un cer arzător, pe unde răcoarea și umbra sânt lucruri rare și pe unde trebuie să umbli poști întregi, până să găsești o locuință omenească, unde să-ți poți odihni trupul. Rupt de oboseală, bietul călător zări, în sfârșit, o colibă înconjurată de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Mini, cu adevărat! Încă un banchet! Ce 62 elegantă și cum îi plac petecuțele! . . . Bărbații! . . . Bravo, Mika-Le! E un prețios auxiliar al operei de distrugere! Mini se nemulțumi: - Iți respect convingerile feministe, dar nu și canibalismul! Dar Nory asupra subiectului arzător nu se mlădia lesne: - Te superi, Mini, dar nu-mi dai argumente. Mini se uită în jur. - Vezi tu! E frig ... și eu port în mine, se vede, amintirea de când tremuram firavă pe plaiurile înghețate ale lumei și Ei au
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lucruri pe lume, obișnuia să spună tuturor Privett-Clampe la 23 de ani. Comandantul, după cum se știa, era de acord, așa că weekendurile puteau începe de joia, pentru a da amatorilor de porci din regiment posibilitatea să-și dezvolte talentul. Cea mai arzătoare dorință a sa era ca un Daly să câștige Cupa Kadir și pentru o vreme tânărul „PC“ păru cel indicat. Cursele de porci păreau să se potrivească cu temperamentul tânărului ofițer, începând cu greutatea suliței lungi de nouă picioare, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcuse nici un progres. Elspeth îl ignora complet, cu o îndârjire șocantă și dureroasă. Pentru că îl asculta ca vrăjită pe misionarul cu barba stufoasă. Era un tip din partea locului, din Kelso, Tweed, care schimbase lumina palidă, apoasă a Scoției pe soarele arzător al Indiei și, deși tânăr, trecuse timp de zece ani prin cele mai mari încercări, străbătând luni întregi jungla de răsărit, trăind printre sălbaticii care preamăreau puterea diavolului și-și atârnau tigvele pictate ale copiilor pe pereții exteriori ai colibelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
după ce veți fi biruit totul. 14. Stați gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, 15. avînd picioarele încălțate cu rîvna Evangheliei păcii. 16. Pe deasupra tuturor acestora luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. 17. Luați și coiful mîntuirii și sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu. 18. Faceți în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta, cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
și nestatornic în toate căile sale. 9. Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. 10. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. 11. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere: așa se va veșteji bogatul în umbletele lui. 12. Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții, pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriți, ne-a mîngîiat prin venirea lui; 7. și nu numai prin venirea lui, ci și prin mîngîierea cu care a fost mîngîiat și el de voi. El ne-a istorisit despre dorința voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre rîvna voastră pentru mine, așa că bucuria mea a fost și mai mare. 8. Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; și chiar dacă mi-ar fi părut rău - căci văd că epistola aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
de prisos și cel ce strînsese puțin, nu ducea lipsă. 16. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeași rîvnă pentru voi. 17. Căci el a primit îndemnul nostru; ba încă, stăpînit de o rîvnă arzătoare, a pornit de bună voie spre voi. 18. Am trimis cu el și pe fratele a cărui laudă în evanghelie este răspîndită prin toate Bisericile. 19. Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
Comori neprețuite, sufletești. Iubire răstignită îți frângem trupul sfânt în Răstigniri, Cu rătăciri adânci Te-am sfârtecat, Dar rănile-Ți fierbinți rodesc Iubiri Să spele-n sânge nesfârșit păcat. Zdrobit și sfâșiat cu vina noastră, Te mistui în tot chinul arzător, De jale Ți-este lacrima sihastră Pentru al nostru suflet pierzător. Te biciuim și Te lovim cu sete, Nelegiuiți, punem cununi de spini. Când pentru ură nu avem regrete, Mâhnire-s ochii Tăi, cu milă plini. Pe lemnul sfintei cruci
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Se lasă în genunchi și se înclină adânc, încheind ritualul prin tradiționalele plecăciuni, cu fruntea lovind pământul. — Ridică-te, îi zice Nuharoo și le face semn eunucilor să aducă ceai. Yung Lu are spre treizeci de ani. Ochii lui sunt arzători, și pielea îi e tăbăcită de intemperii. Are sprâncenele ca niște săbii și nasul unui taur, Maxilare mari și colțuroase, iar gura are forma unui lingou. Umerii săi lați și felul în care stă îmi amintesc de un războinic străvechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
niciodată că ele fuseseră rostite de Ion Vieru, În entuziasmul lui de a folosi cutia neagră de ebonită și manivela ca un om mare. După ce-i făcea coanei Marița tot soiul de propuneri rușinoase - care contribuiseră și ele la dorința arzătoare a telefonistei de a vedea nenorocita de centrală făcută praf și pulbere de o bombă -, Vieru se arăta un izvor nesecat de idei tâmpite, spre neliniștea și chiar spaima lui Ectoraș, care nu Îndrăznea să-l Îndărătneze ca să nu pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Societății Scriitorilor Români” - aprilie 1908. MAMEI Astă seară simt în mine Clocotind trecutul mort; Lacrimi, visuri, tot amarul Ce în gând și‐ n suflet port. Astă seară moartea rece Mi‐e atâta de aproape ... Ca și lacrima ce‐ mi trece Arzătoare printre pleoape . Obosit de râsul farsei și scârbit de plânsul dramei, Văd cum alb din întuneric Se desprinde chipul mamei. Numai ea pricepe zborul Sufletului meu, ce strâns‐a Într‐ o lacrimă tot dorul De‐ a fi iarăși lângă dânsa
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în glumă, își exprima admirația numindu-l pe Kanbei „șchiopul ăla afurisit“. Dar era clar că, în adâncul sufletului, simțea un adânc respect față de acel om, pe care se baza atât de mult. Anotimpul ploios se sfârșise de mult, căldura arzătoare a verii trecuse și sosise răcoarea toamnei, odată cu începutul Lunii a Opta. Dintr-o dată, boala lui Hanbei începe să se înrăutățească și, de astă dată, se părea că niciodată n-avea să mai pună armura pe trupul său suferind. „Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tuturor erau drapelele clanului Takeda. Treisprezece ideograme chinezești sclipeau aurii pe o fâșie de material roșu, lângă un alt stindard. Două șiruri de caractere aurii erau înscrise pe flamura prelungă, de culoare albastru închis: Iute ca vântul Tăcut ca pădurea Arzător ca focul Neclintit ca muntele. Toți știau că poemul avea caligrafia executată de Kaisen, marele preot al Templului Erin. — Ah, cât e de trist că însuși sufletul acelui stindard părăsește astăzi Castelul Tsutsujigasaki, îndreptându-se spre alte meleaguri. Toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
caracterizaseră concepția de viață din anii tinereții. Nu se gândea la ceea ce se întâmpla ca la un eveniment care să clatine lumea. Cu siguranță, nu era descumpănit la gândul că acela putea fi sfârșitul. Lupta, mai degrabă, cu un spirit arzător, feroce, care nu voia să se dea bătut și să moară. Idealul pe care-l păstra în inimă ca marea operă a vieții lui nu se realizase nici măcar pe jumătate. Ar fi fost prea copleșitor să fie învins în mijlocul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răspândească înăuntru. „E vorba de o plecare. N-am de ce să mă grăbesc.“ Avea senzația că îi vorbea cineva. De cum intrase în cameră, simțise - mai mult chiar și decât dogoarea care-l înconjura din toate cele patru laturi - o sete arzătoare. Aproape se prăbuși, când se așeză în centrul odăii, dar se răzgândi repede și merse spre alcovul puțin mai înălțat. În fond, suprafața de jos le era rezervată vasalilor. Își imagină o ceașcă de apă curgându-i pe gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întorcându-se în cealaltă, împunseră cu lăncile. Apoi, ca vântul, se retraseră spre fortificația lor. Astfel, ieșiră înainte la luptă de șase sau de șapte ori. Atacatorii pierduseră deja peste două sute de oameni. Era aproape ora amiezei și un soare arzător strălucea deasupra capetelor. Sângele proaspăt de pe armuri și căști se usca repede, dându-le un lustru negru, ca al lacului. Sub stindardul de comandant rămăseseră mai puțin de zece oameni, iar ochii lor aprigi abia dacă păreau să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adevăratul sens al cuvântului. Avea un surâr pârjolitor și niște ochi de culoarea chihlimbarului, ochi de pisică, ce ascundeau inteligență vie și un licăr ștrengpresc moștenit de la tatăl său. Deși avea doar 15 ani stârnea strârnea sentimente profunde și dorințe arzătoare. Era de o profunzime rar întâlnită la o față așa de tânără. Era ca un ghem plin de contradicții: plină de viață și de îndrăzneală, dar și timidă și sensibilă. Deși atât de tânără, impunea, oriunde se afla. Era foarte
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
zarea albastră. Tu o citești și gândești că țiam îndeplinit o dorință. Așa e, doar sunt femeia cu genele din aripi. Poveste cu mistreți Era o vreme de început de veacuri. Mistreții aveau colții de fildeș. Se răcoreau, în zilele arzătoare, înotând, în amonte, prin apa aceea limpede și rece ca o zi polară. Peștii se oglindeau jucăuși, ca într-o zbatere de pleoape. Când râul mușca furios din maluri, mistreții se retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să se calmeze. ― Alisia! Maria veni și mă prinse de braț. ― N-am vrut să spun asta. ― Știu, am Întrerupt-o zâmbind. ― Cum a fost ziua ta? mă Întrebă. Mi-am amintit instantaneu de zâmbetul lui Damian, de privirea lui arzătoare, de șuvițele Întunecate ce-i Încadrau chipul atât de frumos. Desigur, nu puteam spune că-l cunosc, dar Îmi doream cu disperare să Îl revăd. Să Îi zâmbesc. Să Îi spun cât Îmi plăcuse de el? Probabil că Își dăduse
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cerc... M-am uitat din nou la desen. Fata se afla exact În poziția aceea. Am Încremenit În scaun În timp ce creierul meu făcea conexiunea: 11 februarie 2011. Mi-am privit mâinile. Tremurau. Am simțit cum retrăiesc totul. Fiorul. Șocul. Dorința arzătoare de a-l revedea. ― Damian! am exclamat fără să-mi pese de privirile ciudate care-mi erau adresate. M-am ridicat de pe scaun, apoi mi-am dat seama că era o prostie și m-am așezat la loc. Transpirasem și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Barnovschi vodă. Priveam la bătrân, a cărui imagine devenea din ce în ce mai luminoasă, până când, în cele din urmă, a ajuns un glob de lumină. M-am frecat la ochi pentru a-mi limpezi vederea... Când i-am deschis, o rază de lumină arzătoare mi-a fulgerat privirea... „Ce poate fi asta?” - m-am întrebat nedumerit. Am căutat alt punct din fața mea... Un perete... cel dintre ferestre îmi oprea bătaia privirii. Abia atunci mi-am dat seama că o rază de soare furișată printre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în care a văzut-o. După șaisprezece ani de viață conjugală alături de Bette, viitorul angajator al lui Tom a cedat, în cele din urmă. Nu în fața unei pasiuni mărunte, ilicite, ci a unei beții delirante, în toată regula, o iubire arzătoare și improbabilă. Iar ambițiosul Dryer, atât de disperat să își expună opera la Dunkel Frères, s-a lăsat sedus de bărbatul îndesat, în vârstă de 50 de ani. Sau poate a fost invers, și Dryer a fost cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
auzit că te‑au pus direct în taxi, să te duci la Guggenheim. — Așa e, zic, luând o cutie cu balsam de mandarine, pentru buze. Așa e. — Chiar și eu am fost foarte uimit când am auzit de visul tău arzător din copilărie, zice Luke. Kent a fost foarte impresionată. — Zău? spun vag. Ei, e foarte bine. — Categoric. Luke face o pauză. Ciudat doar că nu mi‑ai zis nimic azi‑dimineață de Guggenheim. Sau, dacă stau să mă gândesc... niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care-i acordă fetei intrarea în trupă, deși îi lipsesc calificări importante. Mandarina ei e proastă și nu are talent acrobatic. Domnul Zhao e atras imediat de spiritul rebel al fetei. De strălucitorii ochi în formă de migdale. De pasiunea arzătoare din spatele lor. Din felul în care fata intră în încăpere, Domnul Zhao descoperă un potențial imens. Cercul literar și artistic din Shan-dong vede în Domnul Zhao un model de inspirație. Soția lui, eleganta actriță de operă Yu Shan, este populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]