1,484 matches
-
Cum, Gennosse Polâhaev (directorulă n-a venit încă? Ciudat“ - îl ironiza Skumbrievici. De unde să știe bietul neamț că Polâhaev „era plecat (7 zileă la Moscova să intervină în chestiunea localului“, iar cel care trebuia să se ocupe de el era asaltat de problema „reorganizării învățământului sindical“. Așa că bietul nostru Sause, timp de o săptămână, nu a izbutit decât „să viziteze 3 muzee, să vadă baletul Frumoasa adormită și să stea vreo 10 ore la o adunare solemnă, organizată în cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
zi... (="Guvernanții au avut pe ordinea de zi...") - substantivele care au o neconcordanță între genul formal și cel referențial impun un acord formal atât adjectivului, cât și participiului: (41) a. Ordonanța a fost ucisă de inamici. b. Vedeta a fost asaltată de fani. c. Starul american a fost intervievat de reporterul nostru. În exemplele de mai sus (cu colective și cu neconcordanțe de gen), dacă vrem să păstrăm distincția CONCORD - INDEX și generalizarea că acordul predicativ se face pe baza trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a forței mele creatoare, atât cât este...Ă Dar, după cât mi-amintesc, În tinerețea mea literară nu eram taxat drept „prost”, ci mai degrabă drept un fel de „provincial ratat”, un ins aproape inutil dintre cei mulți care populează și asaltează culoarele revistelor și editurilor. Nu, nu „prost”, mai degrabă „arierat” social și, după expresia unei inteligente și influente scriitoare din acea vreme, Georgeta Horodincă, „retardat”. (Azi, buna mea prietenă trăiește la Paris, este soția profesorului de folozofie N. Tertulian, este
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să fii rigid decât flexibil! - mi-a răspuns atunci cu inteligență Goma, ce părea În acel moment plin de gratitudine că-i intermediasem - la oferta lui Burtică! - o Întrevedere la un Înalt nivel. Apoi, Însă, după marele cutremur din ’77, asaltat de reporteri ce veneau din toate părțile, Goma a cedat și și-a reînceput criticile care-l vizau direct pe Ceaușescu. Burtică m-a chemat atunci la el și, excedat, m-a rugat să-i comunic lui Goma că nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu un icnet, uriașele cozi În frig, În ploaie, Întunericul medieval pe străzi, lipsa cronică a medicamentelor, umilirea constantă a femeii, adunările uriașe unde o mulțime cocoșată, Îmbrăcată În gri-negru, privea spre un balcon unde se distingeau niște păpuși rigide, asaltată În spate de „agitatorii” plictisiți și de trâmbe de urale stridente, ce scăpau din difuzoarele camionetelor securității... Nu credeam că mă voi Întoarce curând În țară și mă pregăteam să-mi definesc mai clar cariera de scriitor francez, scriind - cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
formula cu adevărat, de a „afla” ceea ce avem de comunicat sau... „comunicăm” doar ceea ce ne este de fapt indiferent, senzațiille și impresiile de moment - care pot fi ale noastre, dar și ale multor altora! - și, după un timp, când suntem asaltați de nevroze, depresii și o altfel de singurătate, cea În care cresc iute bălăriile maniilor, ale bolilor psihice, observăm abia că am făcut o „afacere” nu foarte rentabilă! Lăsându-ne conduși, ispitiți, seduși de acei „ucenici vrăjitori” ai unei Tehnici
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și nu i am găsit hiba, iar acum de o lună cu televizorul, cu care m-am chinuit de trei ori de l am dus la Focșani la reparat și tot nu funcționează ca mainainte. De la prima scrisoare mi-am asaltat fetele (am două - una la Sibiu căsătorită și alta în București necăsătorită) și cuscrii să-și aranjeze concediile în așa fel ca la 31 august să fiu liber. M-au înțeles, dar au intervenit altele și altele și a trebuit
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
președintele Turciei, Mustafa Kemal Atatűrk, al cărui yacht a ancorat în rada portului Istanbul, iar ulterior cei doi și-ar fi făcut reciproc vizite de curtoazie. Aceste știri au stârnit „un interes deosebit” în cercurile diplomatice din Capitală, care au asaltat atât Legația Turciei cât și Ministerul de Externe pentru a afla date sigure și suplimentare. La rândul ei, Legația Italiei a avansat ipoteza unei întrevederi a monarhului român cu „reprezentantul lui Stalin”, ocazie cu care au fost stabilite principalele puncte
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
populației în fața atacurilor scandinave, musulmane sau maghiare. Fortăreața ss compunea la vremea aceea dintr-un turn de lemn, donjonu, înălțat pe un deal uneori artificial movilă înconjurată de o palisadă protectoare. Aceste construcții sînt așadar, extrem de vulnerabile, cel care le asaltează putînd ușor să treacă de primul obstacol și să dea foc donjonului. Ele sînt repede înălțate la loc cu ajutorul țăranilor din împrejurimi, rechiziționați pentru a tăia și transporta copacii din pădure. Încetul cu încetul, aceste construcții precare sînt înlocuite cu
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat, dincolo de lumea (interioară) a condiției de fenomen. Totuși, aici se află și pericolul care îl asaltează neîncetat, pentru a-l aduce chiar înspre această condiție: el poate fi ținut astfel tot prin "violența" conștiinței asupră-i; dar o conștiință plină de logos propria sa origine (poate chiar ipostaza sa originară) îl face să fie nimic și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reconstrucție filosofică; mai bine zis, cercetarea etimologiei anumitor cuvinte reprezintă parte a reconstrucției ca atare (așa cum se întâmplă, de exemplu, la Heidegger). Cercetarea semantică și studiul etimologic ține de aceasta reprezintă un "reflex" mai degrabă non-judicativ, pentru că prin el sunt asaltate limitele judicativului, zărindu-se, totodată, ceva dincolo de acestea. Dar este astfel, din cercetarea semantică, mai cu seamă studiul etimologic. De ce? Mai întâi, pentru că acesta izolează cuvintele, nu le prezintă "legate", cum cerea Aristotel pentru elementele unei enunțări. Izolate, cuvintele par
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu există nicio mărturie a trecutului evreiesc de câteva secole la Beiuș? O placă memorială, cât de modestă, aplicată pe zidul unei clădiri construite pe parcela unde s-a înălțat, timp de zeci de ani, o instituție evreiască? Sinagoga Mare (asaltată de o bandă legionară în noaptea Revelionului din 1941) a fost dărâmată în urmă cu câțiva ani, și în locul clădirii impozante unde tata oficia rugăciunile de Mussaf în zi de sărbătoare și rostea predicile sale încântătoare care au stârnit admirația
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
este, spre regretul unora, dar satisfacția altora, pur și simplu judenrein. Ceea ce mărește dimensiunile dezamăgirii este lipsa întru totul regretabilă a oricărei mărturii fizice a trecutului evreiesc al orașului, ca și cum, sub bolta cerului invadat de stele în nopțile de vară asaltate de miresme amețitoare ori în nopțile de iarnă albite de viforul înzăpezirilor alternând cu sclipirile copacilor înmărmuriți sub prigoana unui ger aprig, nicicând pe aceste meleaguri nu se înălțau rugăciunile evreilor și psalmodierilor melodioase ale copiilor care memorizează aspectul și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dobândi prosperitatea națiunii din care provenea. II. ÎNCEPUTURILE STĂPÂNIRII HABSBURGICE ÎN BUCOVINA ȘI IMPLICAREA LUI VASILE BALȘ ÎN VIAȚA POLITICĂ II.1. Preludiul anexării Într-o Europă a înnoirilor secolului al XVIII-lea, definit drept Secolul Luminilor, în care laicitatea asalta obscurantismul scolastic și dogmele, iar cunoașterea umană și rațiunea dobândeau noi temeiuri, partea de nord-vest a Moldovei a intrat, sub numele de Bucovina, în 1774, în componența Monarhiei de Habsburg, în care absolutismul luminat, promovat de Maria Theresia și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și triumful veșnic al Adevărului. 12. Soț ideal, soție ideală Pr. Nicolae Tănase Descriere: Cartea de față se adresesază tuturor, dar în primul rând celor mai tineri. Ei trebuie să răspundă urgent, din fuga vieții uneori, la ispitele care-i asaltează. Părintele Nicolae Tănase răspunde răspicat și luminos la griji și îngrijorări din cele mai încărcate de povara veacului. Prietenie, iubire, căsătorie sunt abordate fără a ocoli teme precum iubire și senzualitate sau femeia dincolo de relația ei strict trupească. La fel
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sau femeia dincolo de relația ei strict trupească. La fel și căsătoria de probă, dar și cea „albă”, singurătatea și avortul toate sunt tratate cu spontaneitate și deschidere. Este un adevărat tratat de sexologie creștină, atât de necesar într-o epocă asaltată de desfrânare. FILME DOCUMENTARE 1. „La aniversară” Portret Părintele Justin Pârvu Ciclu: Repere Spirituale Românești Descriere: Unul dintre cei mai iubiți duhovnici români, Pr. Justin Pârvu este o pildă vie de iubire, curaj și dăruire. „La aniversară” încearcă să transmită
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
că rupând o bucată de pământ, făcându-și ogor - iar nevoia de energie - și Întărindu-și așezările, devenite Încetul cu Încetul orașe, ajunge liber, adică scapă de servituțile naturii sale totuși biologice. Doar că Natura - iată și numele stăpânului - Îi asaltează aceste redute, folosind bioticul, care reia ceea ce știe: cucerirea, de odinioară, a uscatului. Zidurile voastre sunt acoperite de licheni, mușchi, iar când degradarea lor e destulă, pe ziduri vechi și chiar acoperișuri, vedeți și câte un copăcel. Ce face el
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi oricât de neglijentă, iar cutremurul de acum doi ani a dezvăluit consecințele. Cât despre zeu... Ce să facă el cu o biserică mântuită Într’un an, În raport cu catedrale la care s’a lucrat secole? Epuizat de grija hegemoniei mondiale, asaltat de tot mai mulți beneficiari cu pretenții de zei, omul apelează la falsuri: tavane, pereți, orice, așezate pe o structură zisă de rezistență. Ioc negentropie și, nemaisimțind zeul, omul devine ateu. Ce urmează? După o progresivă degradare, fie doar a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
însă că familiei Eminovici nu-i convenea să rămână peste iarnă în casa de la Ipotești, drept care, după expirarea contractului de închiriere, membrii familiei se întorc în Botoșani. Opțiunea a fost de bun augur, căci Botoșanii din vara anului 1848 fuseseră asaltați de holeră, iar numărul victimelor s-a ridicat la cifre de ordinul miilor. N-au fost cruțate nici împrejurimile, unde s-au înregistrat morți cu zecile, cu excepția Ipoteștilor, unde au murit doar nouă bărbați. Încurajați, probabil, de amintirea acestei protecții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nou", singurul cotidian sucevean scris de profesioniști, în care am avut și continui să am încredere. Și fără să vreau, am dat peste un anunț al catedrei noastre de istorie, din 1980... Am rămas dintr-o dată pe gânduri, nemișcat, tăcut, asaltat de un roi de aduceri aminte, cu ochii pironiți în gol, dincolo de literele anunțului lapidar și ... mai mult protocolar, cum se fac în asemenea împrejurări. ... Era prin 1973. Într-o zi, rectorul, Vasile Ploeșteanu, care era și șeful catedrei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
înfocată și de mult demodată filosovietică și pe care chiar studenții o dezaprobau și evitau pentru linia ei politică ultra uzată. Ei, cum ați călătorit? A fost aglomerat trenul? Nu, nu! A fost bine. La mijlocul săptămânii, când trenul nu-i asaltat de navetiști, cele mai multe vagoane sunt aproape goale... De la întrebări amicale, banale, dialogul a alunecat și la chestiuni politice, curente. Loghin despre care se vorbea în Universitatea de la Iași că fusese ilegalist chiar de pe când era utecist, dar nu urcase pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în sălile de așteptare, supraveghind și urmărind totul, ca și când printre călători s-ar fi putut afla niște posibili dușmani. Privindu-i pe acești mesageri ai unei ocupații sovietice, atât de mult prelungite, m-am simțit iarăși, ca de atâtea ori, asaltat de întrebări. Din perspectiva unor popoare, precum românii, polonezii, victime ale înțelegerii dintre Stalin și Hitler, de ce-a mai avut loc cel de-al Doilea Război Mondial dacă, după ce-au fost sacrificate 40-50 de milioane de vieți omenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mă reîntorc în împărăția Almei Mater de pe Copou, la cea mai veche Universitate a țării, mă revăd în candidatul timid și candid, venit să-și încerce norocul. Și simt așa, în taină, pe nesimțite, cum mă inundă emoțiile și mă asaltează o nețărmurită vibrație, o dureros de dulce fascinație a celor cinci ani de studenție. Și, numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani burdușiți, ticsiți de visuri, încărcați și cutremurați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Iau realitatea, așa cum este, fac zilnic ceea ce pot, încât să-mi spun seara: Da! Am făcut, nu atât cât aș fi vrut, dar cât am putut. Timpul n-a trecut degeaba!" Aici e, însă, și iadul vieții mele când mă asaltează durerile reumatismale. Când mă cuprinde o lehamite de viață, când zilele trec fără folos. Când mă simt de prisos, singur, pustiu. Când aș vrea să merg la cimitirul părinților mei, să așez o lumânare la căpătâiul lor, să-i revăd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai deosebeam noaptea de zi. Ziua și noaptea se contopeau Într-un amurg perpetuu purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Ele mă asaltau și dădeau să mă strivească sub gemetele și văicărelile lor, mă-mpresurau cu chiotele și hohotele lor de râs, râdeau de mine, mă scuipau și-mi trăgeau șuturi În dovleacul de căpățână, se ușurau pe masa mea și-n patul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]