1,950 matches
-
Termenii contractului inițial nu sunt decât parțial îndepliniți, iar pentru a înțelege ceea ce se petrece, trebuie să ne întoarcem la dialogul în care este inserat monologul narativ. Enunțul refutativ care deschide intervenția lui Kaliayev este direct legat de replica precedentă. Aserțiunea sa: "Dumnezeu nu poate face nimic. Dreptatea este treaba noastră!" l-a lăsat pe Foka mut de uimire, așa cum și didascalia ("un moment de tăcere") o subliniază. Luând în considerare această distanță și această problemă de neînțelegere, Kaliayev își propune
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
249). Această analiză a relațiilor dintre segmentul susținut și segmentul susținător are relevanță, cu certitudine, în problematica aflată aici în discuție. 1. O schemă de susținere argumentativă a propozițiilor Pentru a explicita acest principiu care se află la baza oricărei aserțiuni argumentative, trebuie să revenim asupra câtorva enunțuri deja analizate și, mai întâi, asupra unui exemplu propus în capitolul 1: (30) Marchiza are mâini fine, dar nu îmi place de ea. O succesiune de acest tip poate fi considerată drept o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
baza premiselor pe care le enunță (P.arg.1), teza anterioară (P.arg. 0), expusă în primele două versuri: inferențele care pot fi reținute din propoziția care urmează după DAR (versurile 3 4) conduc către o concluzie implicită care infirmă cele două aserțiuni ipotetice din versul 2. Se dă schema generală a acestui text: Textul argumentativ "Veghe" Așa cum putem observa, macro-propoziția P.arg.0 este constituită din propoziții argumentative care formează o secvență completă despre care putem spune că este inserată. Mișcarea argumentativă a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
întrebare, "un fals"dialog un dialog eristic 34 Mielul se află în poziția celui care trebuie să convingă (aceasta este singura armă pe care o are la dispoziție). Intervenția L2 a Lupului confirmă faptul că dialogul este de natură eristică. Aserțiunea [6] vine să reafirme presupoziția din întrebarea inițială, anulînd toate obiecțiile aduse de către Miel. Faptele demonstrate de către miel sunt situate în opoziție cu un fapt nedemonstrat. Lupul își continuă totuși argumentația eristică. Clauza notată [7] reprezintă un reproș care apare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
descris în termeni simpli de tipul Întrebare > Răspuns, așa cum s-a arătat mai devreme. Dacă întrebarea pare a fi foarte obișnuită pentru deschiderea unui schimb, iar răspunsul ca fiind o componentă reactivă a perechii respective, trebuie să observăm că o aserțiune va da posibilitatea de a se lua inițiativa și de a se deschide un schimb de replici. O aserțiune aduce cu sine un fapt, un dat, o teză pe care interlocutorul este somat fie să o respingă, fie să o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
foarte obișnuită pentru deschiderea unui schimb, iar răspunsul ca fiind o componentă reactivă a perechii respective, trebuie să observăm că o aserțiune va da posibilitatea de a se lua inițiativa și de a se deschide un schimb de replici. O aserțiune aduce cu sine un fapt, un dat, o teză pe care interlocutorul este somat fie să o respingă, fie să o admită. Se deschide astfel un schimb de replici, atât printr-un act interlocutiv de interogație, cât și printr-un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
act de asertare. În plus, valoarea interlocutivă a unei clauze poate fi, în aparență, asertivă sau interogativă și să vizeze, de fapt, o cu totul altă acțiune: reproșurile formulate de către Lup iau forma unei interogații [1] sau a unei simple aserțiuni [7]. Natura eristică a dialogului ales de către Lup este evidentă până la sfârșit: este vorba de a pune adversarul în dificultate, orice ar spune. Premisele-presupozițiile nu dețin un rol prea important în dialogul eristic. Mielul este îndreptățit să încerce să-și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dintr-un anumit număr de intervenții-clauze date (inițiative, reactive și facultativ-evaluative). Această structură ierarhică, în ciuda caracterului extrem de fluctuant al structurilor dialogale, se înscrie în modelul general prevăzut. Închei prin a-l cita pe Umberto Eco, care rezumă destul de bine filosofia aserțiunii mele, la sfârșitul volumului Semiotica și filosofia limbajului: Codul nu poate reprezenta doar o singură cifră: cu riscul de a-l folosi ca metaforă, acesta ar fi doar o matrice care autorizează ocurențe infinite, sursa unui continuu joc. Dar niciun
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
natura "informativă" a acestui fragment, însă această valoare informativă nu o va transforma într-un text explicativ sau, cel puțin, dispozitivul textual nu va fi niciun moment strict explicativ. Textul din Capitolul 6 Intervenția A1 este mai mult decât o aserțiune. Putem vorbi aici de o formă de angajament-promisiune. În mod normal, un enunț de acest tip nu aduce cu sine replica bine definită. Poate fi recunoscut doar valabil / non valabil sau pur și simplu posibil / imposibil. B1 arată cu precizie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mătăse al vîrfului de cuțit ce lasă în urmă o rană prelungă și deschisă [...]", paragraful terminîndu-se prin "e suficient atît, puteți continua"4. B. Sistarea iluziei referențiale Se realizează printr-o ignorare sau manipulare a reperelor tradiționale. Acesta este rolul aserțiunilor referențiale contradictorii: (77) Sînt singur aici, acum, la adăpost. Afară plouă, afară oamenii merg prin ploaie cu capetele plecate [...] Afară este soare, nu există un copac, un tufiș care să facă puțină umbră [...]. A. Robbe-Grillet, Dans le labyrinthe, p. 9
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a faptelor de interpretare și dacă definim interpretarea ca o activitate dinamică (pe care am ilustrat-o deja) care constă în a recunoaște-construi ca fiind coerentă-pertinentă contribuția fiecărei propoziții la co-text (alte propoziții) și la context (situație de enunțare). Dincolo de aserțiunile constative și de propozițiile descriptive (pd) care asigură formarea reprezentărilor descriptive succesive, apare coeziunea-progresie și coerența-pertinență a acestei secvențe pe care putem, ca exemplu, să o schematizăm (schema 4, p. 116) pe baza schemei 1. 2. Propoziții descriptive și orientări
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
printr-o activitate prelungită de formare, dotându-i cu un "habitus cultivat". Conceptele fundamentale pe care le propune sociologia reproducției culturale sunt: acțiunea pedagogică, violența simbolică, arbitrariu cultural, autoritate pedagogică, muncă-productivitate pedagogică, capital cultural, capital social și habitus. Pornind de la aserțiunea că orice putere, fundamentată pe raporturi de forță, are caracter de violență simbolică, în sensul că poate impune semnificații legitime, aceste raporturi de forță capătă, prin transfer caracterul de forță specific simbolică. În consecință, acțiunea pedagogică (educația), ca putere arbitrară
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
în constructe lingvistice realitatea este elaborată, în sensul unor conotații variate ale semnificanților și a unei sintaxe complexe. Clasa defavorizată face mai degrabă apel la un cod restrâns, cu conotații sărace și o sintaxă de natură utilitară. Pornind de la aceste aserțiuni, autorul identifică problemele de bază pe care le pune teoria sociolingvistică: * modul în care clasa socială reglează structura comunicării în familie și prin aceasta orientarea inițială a codajului sociolingvistic a copiilor; * modul în care clasa socială dominantă reglează instituționalizarea codurilor
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
lucrarea sa teologică Capete gnostice (teologice), 89, Sfântul Maxim se ocupă de problema stării sufletelor și trupurilor în viața de apoi, dacă acolo există mobilitate și progres, ori va fi o stare stabilă de uniformitate. Făcând aluzie directă la o aserțiune din opera De principiis a lui Origen, Sfântul Maxim vorbește despre existența corporală și cea spirituală, și declară că, în îndumnezeire, prima este lăsată în urmă, pentru că progresul minții și simțurilor încetează și suntem hrăniți direct de Dumnezeu, atributele naturale
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
o chestiune bine stabilită care trebuie subliniată. Un aspect limpede de avut în vedere este afirmația poetului potrivit căreia nu a avut nici o compensație, cu alte cuvinte ca să folosim și noi un ton glumeț a păcătuit "dezinteresat"84. Și această aserțiune este importantă, din punct de vedere juridic, pentru că poetul "precizează" că vina lui nu poate fi și nu trebuie căutată printre delictele care țin de "latura financiară": aici intră în primul rând crimen de repetundis, sau, de exemplu, falsum-ul etc.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se considere a fi în Ars"94. Chiar dacă aceste versuri sunt adresate regelui trac Cotys și, prin urmare, se poate pesupune că au o finalitate specifică, cum se va vedea la timpul potrivit, nu putem să nu semnalăm o asemenea aserțiune categorică a poetului, care vrea să-l facă să creadă cu adevărat, măcar pe unul dintre destinatarii scrisorilor sale, că unica sa error se reduce la nimic și că scrierea operei Ars amatoria, în loc să fie adevărata cauză a exilului, trebuie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a profitat Augustus pentru a elimina un personaj care îl deranja din motive diverse. Spre deosebire de cei care leagă exilul lui Ovidiu fie de aventura Iuliei minor fie de succesiune, cum s-a văzut, deja Boissier 96 afirma, în baza unor aserțiuni ovidiene de genul celor menționate mai sus, că poeziile lui Ovidiu trebuie să fi reprezentat adevărata cauză a exilului său și că restul nu a fost decât un concurs de împrejurări. În aceeași direcție mergeau și concluziile lui D'Elia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai blândă de exilium. Aceasta poate fi: relegatio ad tempus, de la jumătate de an la 10 ani, relegatio perpetua, relegatio pe continent sau relegatio ad insulam. Relegarea 122 lui Ovidiu nu este ad tempus, ci perpetua 123, dar, potrivit aceleiași aserțiuni a poetului, condamnarea la relegatio perpetua nu i-ar fi exclus posibilitatea întoarcerii în patrie (nec ademit posse reverti): oricum cele două afirmații contradictorii care nu se pot pune de acord decât dacă ultima se înțelege nu ca posibilitate normală
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
primei sale axiome, imposibilitatea de a nu comunica. P. Watzlawick este de părere ca un comportament poate fi "non-comunicativ" doar în situația în care nici o altă persoană nu este prezentă, într-un fel sau altul. Autorul aduce în susținerea acestei aserțiuni două argumente: pe de o parte, persoanele sunt conștiente una de prezență celeilalte, iar pe de altă parte, orice comportament produce efecte asupra interactanților. Prezenței umane fiindu-i imposibil să nu se comporte într-un fel sau altul urmează că
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
este comunicare, așa cum însăși comunicarea este viața în sensul de perpetua acțiune și interacțiune, atunci nu există viață fără Celălalt"15. Acceptată de o mare parte a specialiștilor 16, comunicarea intrapersonală este un concept care merită abordare, dat fiind că aserțiunile merg până într-a-colo încât este considerată ca stând la baza oricărui alt tip de comunicare. "În-treaga comunicare este într-o anumită măsură intrapersonală."17 Formă intraper-sonală este baza sau fundamentul oricărei forme de comunicare.18 Sintagma consacrată, așadar, comunicării intrapersonale
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
mai mult decât orice altceva, ne putem comunica starea emoțională. Numeroși lingviști sunt de părere că limbajul nostru verbal a evoluat dintr-un sistem non-lingvistic de comunicare care a fost moștenit din trecutul nostru, din statutul de primate. Dacă aceasta aserțiune este reală, atunci ei ar trebui să se aștepte că unele forme ale comportamentului nonverbal să fie aceleași în cadrul culturilor. Evidență curentă sugerează că anumite expresii faciale ale emoției, numite dispoziții sunt universale. Paul Ekman afirmă că oamenii pot exprima
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
un obiect ideal, imposibil de reprezentat acum și aici în totalitatea interpretărilor pe care el le generează. Deocamdată, putem preciza cu certitudine existența unui set de reguli și a unui mecanism de generare. În cazul nostru, setul de reguli cuprinde aserțiuni de genul: "Revoluția Română din decembrie 1989, evenimentele din '89; teroriștii". Ele sînt afirmații categorice, sigure, indubitabile. În formularea lui H.R. Patapievici, regulile sînt "un șir de propoziții atomare de tip aserțiune ontologică" (vezi nota 10, p.199 din volumul
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
generare. În cazul nostru, setul de reguli cuprinde aserțiuni de genul: "Revoluția Română din decembrie 1989, evenimentele din '89; teroriștii". Ele sînt afirmații categorice, sigure, indubitabile. În formularea lui H.R. Patapievici, regulile sînt "un șir de propoziții atomare de tip aserțiune ontologică" (vezi nota 10, p.199 din volumul nostru Mentalități..., ed. cit.). Între aceste trei reguli, în virtutea unui mecanism de generare, se pot stabili mai multe combinații logice, rezultînd diverse scenarii ale istoriei din decembrie 1989. Totodată, putem fi reținuți
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
și oferind argumente din diferite puncte de vedere. 2 Aceste două puncte de vedere readuc în discuție școlile de gândire în relațiile internaționale discutate în introducere. Urmărirea interesului de stat ca principal motor al relațiilor internaționale este una din principalele aserțiuni ale realismului, în timp ce ideea socializării actorilor la nivel internațional vine din filiera constructivista. 3 Christian Egenhofer, "Integrating Security of Supply, Market Liberalization and Climate Change. The European Commisions Green Paper on Secure, Competitive and Sustainable Energy for Europe from a
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
imbold pentru a trăi autentic. Radicalismul (uneori, demi-sofistic) scriiturii cioraniene, reprezintă „întotdeauna, o problemă de viață și de moarte” (J.D.), în altă ordine de idei, privat denker-ul romăn scrie pornind de la două limite: Dumnezeu și finitudinea. Nimic mai ambivalent decăt aserțiunile constante și variate privindu-l pe El: „D-zeu nu a încetat să mă băntuie și să mă tortureze, suferințele pe care mi le-a provocat sunt măndria zilelor mele, un dezastru nesperat, un iad care mă răscumpără în proprii
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]