2,081 matches
-
fost descris ca fiind „mai mult ca al unui cowboy urban decât ca al unui domn de la oraș.” Îngrijorarea legată de viitorul civilizației l-a determinat să-și instaleze acasă panouri solare de cinci kilowați, iar pasiunea sa juvenilă pentru astronomie l-a condus la construirea unui observator în grădină. Pe 31 decembrie 2008 s-a anunțat că Pratchett urmează să fie făcut cavaler cu ocazia Queen's 2009 New Year Honours. El a trecut prin ritualul înălțării la rangul de
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
din Milet (greacă: Αναξίμανδρος), redat uneori în limba română și ca sau Anaximander (610 î.Hr.- 546 î.Hr.) a fost un filozof grec, reprezentant al Școlii ioniene. Asemenea dascălului și precursorului său Thales din Milet, posedă vaste cunoștințe în domeniul matematicii, astronomiei, științelor naturii și geografiei. Ca și alți reprezentanți al școlii ioniene, Anaximandru a fost preocupat de căutarea originii lucrurilor, identificând în apeiron ( din "a" privativ, indicând absența și "peras" = limită, hotar) materia primordială care stă la baza universului. Potrivit concepției
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
frigul. În comparație cu Thales, care considera apa ca elementul primordial, "apeironul" lui Anaximandru reprezintă o treaptă superioară de abstractizare, el fiind primul filosof ionian care încearcă să ofere, dintr-o perspectivă raționalist-materialistă, o viziune închegată, unitară a originii universului. În domeniul astronomiei, Anaximandru a fost preocupat de distanțele, mărimea și traiectoriile aștrilor. El a realizat primul ceas solar și un glob ceresc (cu pământul în centrul universului) destinat navigatorilor. Anaximandru era considerat de Eratostene întemeietorul geografiei științifice. Cea mai importantă contribuție a
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
apelativele babiloniene a diferitor luni: nisan, iyar, sivan, tammuz, av, elul, tișri, marchesvan, casleu, tevet, șevat și adar; intercalarea unei luni suplimentare se realizează - în general - la sfârșitul anului adăugându-se a doua lună adar: weadar. În epoca exilului influența astronomiei mesopotamiene s-a făcut simțită clar asupra redactării sacerdotale, care acordă mare importanță datărilor; între altele dă și numărul de zile al anului solar indicând viața „patriarhului” Enoh de 365 de ani (cf. Geneză 5,23). Se pare că în
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
din [[Occident]], iar datorită acestui fapt, știindu-le importanța, s-a dedicat introducerii acestor științe și în Imperiul Otoman. Pentru a putea asigura deșteptarea la nivel cultural a otomanilor, a scris mai multe cărți cu subiecte diferite, de la [[filozofie]], la [[astronomie]], dar în special, [[geografie]]. Este cunoscut drept primul autor european care a scris o carte cu privire la [[reformă|reformele]] care trebuie luate în imperiu, operă care poartă numele de "Usul al-Hikam fi Nizam al-Umam", văzută ca o versiune de [[secolul al
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
faptului că numeroșii caligrafi își câștigau pâinea din această muncă. Müteferrika îl întreabă pe [[Șeyhülislam]] Yenișehirli Abdullah Efendi dacă cineva care ar spune că știe foarte bine arta de a tipări, că folosind câte o matriță pentru cărți de logică, astronomie, fizică și altele poate obține copii ale acestor cărți, ar primi permisiunea de a tipări cărți în acest mod. Acesta îi răspunde că astfel s-ar putea obține mult mai ușor multiplicarea cărților și la un preț mai mic, doar
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
1855. Gauss a fost membru al Societății de Științe (1825) și al Academiei de Științe din Paris. Scrierile lui Gauss (404 la număr, doar 178 publicate) sunt destinate mai multor domenii, de la discipline ale matematicii, fizicii și până la geodezie, sau astronomie. A fost în general un solitar, lucru deprins din copilărie, reținându-și mare parte din gânduri, temându-se pentru reputația sa, astfel neîmpărtășindu-și ideile comunității științifice decât atunci când era foarte sigur de demonstrația lui. Se apleca asupra unor domenii restrânse
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
fizică la Göttingen, studiază magnetismul, studiu încununat cu trei opere valoroase, publicate în 1832, 1839 și 1840. Studiile sale în domeniul fizicii, se diminuează după plecarea forțată a lui Weber din 1838. Scrieri în domeniul fizicii : Interesul lui Gauss față de astronomie a început încă din vremea studenției, iar în 1806, acceptă postul de director al Observatorului din Göttingen, precum și de lector la catedra de Astronomie a Universității din Göttingen. O mare parte din timp Gauss și-o va petrece noul Observator
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
după plecarea forțată a lui Weber din 1838. Scrieri în domeniul fizicii : Interesul lui Gauss față de astronomie a început încă din vremea studenției, iar în 1806, acceptă postul de director al Observatorului din Göttingen, precum și de lector la catedra de Astronomie a Universității din Göttingen. O mare parte din timp Gauss și-o va petrece noul Observator, terminat în 1816. Gauss își câștigă respectul comunității științifice prin estimarea corectă, folosind metoda de aproximare a celor mai mici pătrate, metodă nedezvăluită atunci
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
Gauss și-o va petrece noul Observator, terminat în 1816. Gauss își câștigă respectul comunității științifice prin estimarea corectă, folosind metoda de aproximare a celor mai mici pătrate, metodă nedezvăluită atunci, a orbitei asteroidului 1 Ceres. Deși contribuția în domeniul astronomiei teoretice se oprește după 1817, Gauss continuă să facă observații până la vârsta de 70 de ani. Opere importante: Gauss își începe studiile serioase ale geodezie din 1817, deși încă din 1799 publicase un studiu într-o publicație "Allegmeine geographische Ephemeriden
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
de câte șapte zile. Deoarece făceau socoteli cu numere foarte mari au întocmit o tabelă a înmulțirii de la 1 la 18.000. Astronomii babilonieni erau foarte interesați în studierea stelelor și a cerului, și puteau prevedea eclipsele și solstițiile. În astronomie totul era considerat ca având vreun scop, de obicei legat de religie și soartă. În Mesopotamia antică, eclipsele erau considerate semn rău, însă numai cele observate erau importante. Dacă o eclipsă nu putea fi văzută în orașul regal, atunci nu
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
ca urmare a unei scarlatine, auzul i se diminuează considerabil, iar școala tradițională îl respinge. Înclinația fiului spre invenții l-a făcut pe tatăl acestuia să-l trimeată la 16 ani la Moscova să-și continue studiile. Matematica, fizica și astronomia le-a studiat individual la biblioteca Muzeului Rumianțev. În 1882, a dat examene la gimnaziul din Riazan în vederea obținerii titlului de institutor și a fost trimis la Borovsk, pentru a lucra ca profesor de aritmetică și geometrie. Cât a lucrat
Konstantin Țiolkovski () [Corola-website/Science/298989_a_300318]
-
de câteva zeci de kilometri, să cobori pe sateliții sau chiar pe suprafața ei - ce ar putea fi mai nebunesc! Totuși, numai în momentul în care se vor folosi dispozitivele cu reacție va începe o nouă și măreață eră în astronomie: era studiului mai intensiv al spațiului cosmic."»
Konstantin Țiolkovski () [Corola-website/Science/298989_a_300318]
-
unui singur corp ceresc (la câte se limitase Aristotel), și a fost cunoscut pentru un mileniu și jumătate sub numele de ptolemeic, după numele lui Ptolemeu, un autor scriind în secolul II e.n., care în "Megali Sintaxis" a sistematizat toată astronomia greacă, aplicând teoria epiciclurilor la toate planetele cunoscute, la Soare și la Lună (Encicl. Britannica). A făcut-o la timp, întrucât curând libertatea de a specula pe tema astrelor va fi drastic îngrădită de creștinismul ajuns religie de stat, interesul
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
se desfășoară atât observații astronomice propriu-zise, cât și acțiuni cultural-educative specifice: spectacole de planetariu, în cadrul cărora poate fi urmărită mișcarea diurnă a stelelor și planetelor; proiecții cu ajutorul celestatului, prin intermediul cărora se poate observa imaginea soarelui, cu petele solare; cercuri de astronomie, cu participarea unui număr însemnat de elevi; expuneri, simpozioane, mese rotunde, având ca subiect principal structura universului. De asemenea, spațiul funcționează și ca muzeu științific în cadrul Muzeului Județean Suceava (devenit ulterior Complexul Muzeal Bucovina, iar apoi Muzeul Bucovinei). În 1984
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
observatoarelor și instrumentelor astronomice din vechime și până la cele previzionate a se construi. Acestea sunt expuse pe panouri iluminate, impresionante pentru publicul vizitator prin mărime și acuratețe. Ele sunt grupate în expoziții permanente, deschise vizitării de către public: „Pagini din Istoria Astronomiei Românești”, „Observatoare și Instrumentele Astronomice din Lume”, „Primul Sistem Solar”, „Dincolo de Calea Lactee”. Aici se află și un pendul panoramic, utilizat în cercetarea fenomenelor de gravitație, realizat după proiectul laureatului Nobel, Maurice Allais. Un element de unicitate care diferențiază Planetariul din
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
Cartografia sistematică a Lunii a început în 1779, când "Johann Schröter" și-a început observațiile și măsurările meticuloase ale caracteristicilor Lunii. Descoperirea lui Uranus în 1781 de Herschel, l-a stimulat pe Schröter să depună mai multe eforturi în domeniul astronomiei. În 1784 el a plătit 31 de Reichstaleri (aproximativ 600 de euro în prezent), pentru un telescop reflector al lui Herschel, cu o distanță focală de 122 cm și 12 cm deschidere. A cucerit o faimă sigură în mediul astronomic
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
John R. Gribbin (n. 1946) este un autor de cărți științifice din Regatul Unit, Visiting Fellow în astronomie la Universitatea Sussex. a absolvit fizică la Universitatea Sussex în 1966. Apoi a obținut un master în astronomie la aceeasi universitate (1967) și un doctorat în astrofizica la Universitatea Cambridge (1971). Ca autor, a lucrat pentru revista Nature și pentru
John Gribbin () [Corola-website/Science/318839_a_320168]
-
John R. Gribbin (n. 1946) este un autor de cărți științifice din Regatul Unit, Visiting Fellow în astronomie la Universitatea Sussex. a absolvit fizică la Universitatea Sussex în 1966. Apoi a obținut un master în astronomie la aceeasi universitate (1967) și un doctorat în astrofizica la Universitatea Cambridge (1971). Ca autor, a lucrat pentru revista Nature și pentru New Scientist și a scris articole pentru "The Times", "The Guardian" și "the Independent", pentru suplimentele de duminică
John Gribbin () [Corola-website/Science/318839_a_320168]
-
ani, în 1761. Indurerati, părinții nu i-au oferit lui Ludovic atenția și afecțiunea de care el avea nevoie. Copil puternic și sănătos, cu toate că era foarte timid, Ludovic a excelat în studiile sale, dovedind înclinare pentru latină, istorie, geografie și astronomie. Vorbea fluent italiana și engleza. La moartea tatălui său, care a murit de tuberculoză la 20 decembrie 1765, Ludovic-Auguste, în vârstă de 11 ani, devine noul "Delfin". Mama sa, care nu și-a revenit niciodată după pierderea soțului său, a
Ludovic al XVI-lea al Franței () [Corola-website/Science/298943_a_300272]
-
al treilea ciclu, studenți au studiat poetică, retorică, etica lui Aristotel, italiană și franceză. În cel de-al patrulea ciclu s-a predat aritmetică și geometrie, precum și istorie. În sfârșit, ultimul ciclu a fost dedicat studiului de filozofie și de astronomie.
Academia Domnească de la București () [Corola-website/Science/302343_a_303672]
-
la Institutul Astronomic al Universității din Moscova și la Universitatea din Cardiff, Marea Britanie. A cercetat radiația cosmică de fond, undele gravitaționale, expansiunea universului, detectori de unde gravitaționale, găurile negre, supergravitația, cuantificarea gravitației. Membru al Uniunii Astronomice Internaționale, al Societății Europene de astronomie, al Societății Internaționale de gravitație și relativitate generală.
Leonid Grișciuk () [Corola-website/Science/313299_a_314628]
-
știință, mai ales de chimie și matematică. Captivat de trimiterea primului satelit în spațiul cosmic în 1957, a efectuat din copilărie experiențe de lansări de rachete. Când s-a mutat cu părinții săi în Statele Unite a crescut interesul său pentru astronomie și s-a folosit de un mic telescop. În anii 1960 a studiat un an chimia, apoi fizica la Institutul Politehnic din Brooklyn, al Universității New York , unde a terminat cu distincție titlul de licențiat, apoi cel de master, apoi a
Jacob Bekenstein () [Corola-website/Science/320425_a_321754]
-
Teoriile cu privire la ordinea universală impusă de perspectiva islamică întrunesc aspecte religioase și speculații filosofice, raportându-se în aceeași măsură la metodele și abordările științifice bazate în mod tradițional pe studiul astronomiei. În primele secole ale islamului orientările cosmologice aveau ca premisă revelația divină și relatările Profetului, acest model fiind răspândit în întreaga societate. Învățăturii formale a științelor religioase i s-au adăugat credințele și practicile astrologice, toate acestea fiind instrumentate în cadrul
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
are o mișcare proprie. Ibn Haytam (m. 1309) încearcă de asemenea să reformeze sistemul astronomic, contribuind prin lucrarea sa, "Aș-Șukūk ʿală Bațlamyūs" la transmiterea unor observații în ceea ce privește mișcarea corpurilor cerești. Observațiile lui au avut influență asupra unei școli moderne de astronomie -observatorul astronomic de la Maragha - reprezentate de Mu’ayyad Ad-Dīn al-’Urdī (d. 1266), Nasīr al-Dīn At-Tūsī (1201-1274), Nağm al-Dīn al-Qazwīnī al-Kătibī ( d. 1277), Quțb al-Dīn Aș-Șīrăzī (1236-1311), Sadr Al-Buḫari (c. 1347), Ibn Aș-Șățir (1304-1375). Aceștia au reușit să reformeze vechiul
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]