30,381 matches
-
chiar în cea universală. Autorul are o adevărată vocație pentru autoscopie, pentru sondarea universului interior, pînă la etalarea unui vag masochism (funcțional însă din punct de vedere estetic!), și își articulează, pe acest palier, întreaga strategie narativă. Povestea textului ca atare este interesantă și poate ilustra ea însăși, la rigoare, nevoia de introspecție a scriitorului. Primele notițe la roman au fost redactate în anii 70 (pe cînd Victor Iancu lucra la un alt volum epic - Drum de piatră) și au fost
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
Ion Simuț Trei sunt monștrii literaturii interbelice în viziunea dogmatică a epocii proletcultiste: avangardismul, modernismul și ortodoxismul. Emil Boldan îi tratează ca atare, cu o nedisimulată repulsie, în Prezentare succintă a istoriei literaturii române, apărută în "Limbă și literatură", volumul V, 1961, publicație a Societății de Științe Istorice și Filologice din R.P.R. Ei apar ca reacție la literatura realistă. Uneltitorii acestor anomalii trebuie
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
ființa lipsită de consistență corporală aflată din preajma unei ape îmblânzite citadin și bărbatul lipsit de griji ce se străduiește să preia, narativ, mari părți din rolul de compoziție al sinuciderii mimate de un prieten - pe bună dreptate - misterios. Speculațiile, ca atare, pot continua la nesfârșit, explicând motivele rarefierii moleculare a personajului sau glosând în jurul straniilor efecte de lumină care-l străbat. În schimb citarea autodevoratoare a unor astfel de opinii merită întreruptă acum. Fiindcă totul se rezumă, am senzația, la nivelul
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
fascinație și să determinăm, metrologic, această forță? Sunt întrebările firești pe care ediția secundă a Prozei cu amănuntul le impune cititorului. Datorită, înainte de orice altceva, formei în care ea a apărut. Fiindcă a aduna, într-un hardcover, atât textul ca atare, cât și dosarul analitic corespunzător nu mi se pare numai un simplu scrupul profesional. Mai mult, s-ar putea ca autorul însuși să aibă o - fie ea și discretă - implicare creativă în toată arhitectura pliurilor finale. Dacă cea dintâi dintre
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
lucid, cu ecart, postmodern în toată puterea cuvântului. Să nu ignorăm însă teoriile conspiraționiste, în mare vogă după Revoluție și irigând subteran școala de proză a maestrului Pavel Coruț. Urbancolia e realizată pe o schemă conspiraționistă tare, marcată însă ca atare, și astfel relativizată. Acolo unde Coruț delirează blând pe marginea conflictului dintre securistul patriot și bubulii diriguitori din umbră ai Planetei, Sociu vine cu o istorie și mai abracadabrantă, trasă însă pe cantul dintre fictiv și nonfictiv. Un ofițer american
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
reticenți față de marii hoți, mereu fauri de noi tertipuri, de alte fructuoase modalități de a conduce spre proprii buzunare capitalurile unor bănci, întreprinderi, societăți, primării etc. etc.? De unde atîta neagră invidie?" Înrudită, însă de cele mai multe ori chiar coincidentă cu o atare insolită elită, apare clasa "omului sobol", a îmbogățitului ce, revenind "teafăr și îndemn" din aventuroasele-i ieșiri, se retrage în falnica sa locuință proaspăt construită, cu o suprafață de multe sute de metri pătrați, cu piscine, parc cu platani și
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
marcheze o procesualitate. Nu construiește, ci deconstruiește. Diferențele importante care apar între opera de sinteză și cea de față vin, mai întâi, din constatarea următoarei disparități. Creația istoriografică e, în mod obligatoriu, un produs coerent și finalist. Însă istoria ca atare, urmărită pe pânza textului, nu este așa. Ea e dimpotrivă accidentată, fracturată, pseudo-organică, având un caracter atipic dovedit de atâtea și atâtea defazări, salturi, evoluții vertiginoase și compensatorii, sincronizări într-un regim "al urgențelor și rechizițiilor de război". Critica pe
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
laolaltă (ignorând raportul estetic consonanță/disonanță), spațiul se efectivizează într-un mod anume, ca edificiu sonor tangibil/dimensionabil prin audiție. Mai departe, într-un raport de tip spectacular, armoniei i se relativizează metrul muzical, ca exponent de ordin temporal. Ca atare, metrul muzical înseamnă măsură de timp. Nu este însă vorba de o măsurare fizică a timpului, în raport cu continuitatea sa eternă, ci de o măsură aplicată unui interval de timp aflat sub genericul mișcării, deci ca interval al temporalității mișcării. Astfel
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
instrumentale). b) Către-acum se acordă unei expresii de recuperare dinspre-cândva (înainte de acum), către-acum-ul în care deja (și) suntem (cei aflați în audiție). Acest mod imprimă orientării un caracter teleologic, de tendință către o finalitate virtual sau presupus coincidentă actualității. Ca atare, expresia lucrării muzicale dezvoltă un arc de narativitate, analog fiziologiei respirației, expirând din (de după) inspirație. Lucrările de acest tip frazează în expresivizare, legând semnificativ între două poziții narative, incipit → finalis, printr-o stare-vector de indubitabilă orientare către-finalis. Bunăoară, mai toate
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
de încremenire în/sau eveniment). Credem că muzicile degajând acest etos de timp sunt clasificabile ca onirice. Nu de referim însă la oniricul ca design (ținând de estetica muzicală), ci la cel de caracter componistic, dat de modul concepției ca atare. Așadar, conceptualizările de caracter oniric survin dintr-o expresie a iraționalului, în volute aleatorii, ducând-întorcându-se liber de strictețea ireversibilității temporale, și sfârșind doar aparent și impredictibil, nu printr-un unghi de incidență, ci discret, printr-o breșă de gol temporal
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
de o bezmetică pală de vânt. Adesea, și lucrările de tip improvizatoric pot sugera o expresie onirică, câtă vreme nu se ancorează pe spontane irumperi de virtuozitate, tinzând astfel către expresia evenimentului. Din punct de vedere componistic, a nota o atare muzică presupune prin sine un efort de virtuozitate, căruia nu mulți îi rezistă. De regulă, improvizația este conceptibilă ca un fel de mișcare liberă, în „absența” autorului, substituit prin prezența tradiției. De fapt, când autorul se propune ca atare, el
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
o atare muzică presupune prin sine un efort de virtuozitate, căruia nu mulți îi rezistă. De regulă, improvizația este conceptibilă ca un fel de mișcare liberă, în „absența” autorului, substituit prin prezența tradiției. De fapt, când autorul se propune ca atare, el își face atâta loc pe cât poate să disloce acea tradiție din care el însuși provine ab initio, ca anonim. Apoi, când autorul se retrage (voit sau nevoit), tradiția îl substiuie de îndată, recuperându-și locul pierdut temporar. Dacă recuperarea
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Că li s-a spus mereu, cu enormă responsabilitate, cînd e bine și cînd nu e grozav ce au făcut. Au simțul diagnosticului, lucru rarisim în meseria asta. Sînt tineri care cunosc limbajul oamenilor de teatru. Și se comportă ca atare. Tineri care sînt contaminați de valoare pentru că au stat în preajma unor oameni valoroși. Pentru că li s-a vorbit, patru ani de zile, despre valoare, despre reperele fundamentale, despre modele. Pentru că au văzut teatru. Mult. Pentru că profesorul lor este, el însuși
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
grav - fagotul și violoncelul -, pe de altă parte, la polul opus, în cel acut - viola și flautul. Cu toate că efemeră, „suflarea” a produs totuși o vibrație sufletească plină de gingășie. Zona suprarealist-metafizică a continuat să-i inspire pe compozitorii actuali. O atare tendință s-a reflectat și în scurt-metrajul regizat de Ana Niță, cu muzică de Sabina Ulubeanu, intitulat Vacant. Într-un interior somptuos, dintr-un edificiu arhitectonic amintind de grandoarea Palazzo-ului florentin, cu coloane și grupuri statuare - teme predilecte pentru pictorii
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
cuvîntul a intrat recent). În articolul citat din Wikipedia, adjectivul apare în multe contexte; se vorbește de "cultura emo", "muzica emo", "curentul emo", "o formație emo", "versurile emo", "genul emo" etc. Sînt pomeniți și - pornind de la englezescul emo-kids, preluat ca atare, dar tradus și parafrazat -, de "copii emo" ("Copiii emo sunt din ce în ce mai mulți și în România. Poartă tunsori asimetrice, haine ciudate și își ascund fețele după ochelari de soare mari și negri", protv.ro; "Psihologii consideră că părinții și profesorii sunt
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
Iar în Ice Age 4 aceste critici, chiar dacă refac/ilustrează clișee, provin și ridică la o cotă de mare vizibilitate tocmai această critică fundamentală. Este drept, primele trei filme ale secvențialului erau povești comunitare într-un sens mai discret, ca atare putând ușor scăpa filmografilor, fiind pricepute de toată lumea drept filme drăguțe, despre începuturile lumii în genere (o lume după chipul și asemănarea societății umane inclusiv de astăzi). Cel puțin prin nemuritoarea, indestructibila veveriță, parabolă a lăcomiei nemărginite, am fi putut
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
de fantezia ce îmi transformă neîngrădit și fără vrere realitatea întrepătrunzând și contopindu-se cu ea, dându-i altă înfățișare, fără îndoială deformată, dar care pentru mine are putere de adevăr. Este adevărul meu, cel pe care îl simt ca atare, contopit cu însăși existența." Nu avem deloc impresia citindu-i amintirile, câte au fost publicate de Irina Nicolau și Carmen Huluță, în volumul Surâsul lui Harry (1999), că a avut loc vreo deformare a celor evocate, că fantezia autorului ar
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
câțiva invitați virtuali, pe Pina Bausch, pe Merce Cuingham și pe Mats Ek. Ceea ce presupune că spre ei merge admirația sa și, în consecință, i-ar fi dorit prezenți, dacă ar fi avut posibilitatea financiară pe care o necesita un atare demers. Spre deosebire de ceea ce se petrece la CNDB, unde accentul se pune pe concept și pe bătutul apei în piuă asupra explicațiilor lui, toți cei mai sus evocați sunt în primul rând mari artiști, care știu să dea concretețe proiectelor lor
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
au slăbit legăturile moleculare, mizele și cerințele prozei s-au schimbat, din cândva explozivul textualism a rămas numai o amintire sumbră. A-l proclama, pe Răzvan Petrescu, cel mai bun autor de proză scurtă de la noi n-ar fi, ca atare, deplasat. Dar nici n-ar fi, vorbă veche, în chestie... Cred eu, Foxtrot XX merită citită așa cum se prezintă. Fără a o răsturna într-o parte sau într-alta a muchiei - și așa subțiri - pe care evoluează. Nici proză în
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU Vasile Vasile În încheierea unui studiu al Ralucăi Voicu Arnăuțoiu - citat de muzicologul Octavian Lazăr Cosma și apreciat ca atare{\cite 1} - se aduc în discuție „biografiile paralele” ale lui Paul Constantinescu: cele din volumele de istoria muzicii - „mărturie a unui destin creator luminos și puternic și cea din copertele dosarului (de la CNSAS, investigat cu acribie de autoare și punând
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
neseparate", pentru ca imediat "să ne reaglutinăm în limbaj, disciplinați încet-încet de rețelele sale". Pe pagina următoare, e denunțată "încăpățânarea analitică" ce "își trădează vacuitatea". Astfel că poetul, mai degrabă lucid decât ludic, iese din atelierul de producție textuală (conștientizată ca atare), din citat, parafrază, pastișă, colaj, înspre o zonă a simplității lirice. Cele mai bune poeme din Nicolina Blues sunt, așa zicând, autonomizate în muzicalitatea, căldura și sugestivitatea lor, păstrând ca legătură cu sistemul generator numai o funcție de "aplicație". O. Nimigean
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
Călinescu. Nu întâlnim nici vreo formă subtilă - și pertinentă, dacă ne gândim la faptele întâmplate - de denunț intimist, pe propria piele, al ororilor comuniste. E ceva de epifanie în fiecare dintre nervurile volumului acestuia. Și, într-o măsură, la o atare concluzie conduce și pătrunzătorul Cuvânt înainte semnat de H.-R.Patapievici. Nu contrare așteptărilor, ci de-a dreptul în afara lor. Astfel se pot defini, într-o viziune curat pragmatică, paginile de corespondență ale celor doi protagoniști. E, pe de-o
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
arăta și mai jos), care, bizuit pe ideea unui divorț al poeziei de sentiment, de toate aspectele empiriei, funcționează ca un principiu de valorizare. Creațiile poeticești nu mai sînt percepute ca organisme vii, ce se îmbie percepției și analizei ca atare, ci aidoma unor cadavre pe care nu s-ar putea efectua decît autopsii. Urmărită cu maniacală fervoare, "depărtarea de real" a eului poetic, înțeles într-un chip exiguu, se substituie criteriului estetic, îl uzurpă sub semnul unui iluzoriu "progres". Pseudodiacronia
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
mulțumitoare asupra subiectului care (se) scrie; după care vine cu nuanțe și puncte noi ce schimbă perspectiva. E un permanent și fascinant joc al măștilor alternante și al identităților coincidente, o asumare a complexităților naturii umane, recunoscute și discutate ca atare. Cu cât aprofundezi mai mult subiectul Paler, cu atât acesta se ramifică și diversifică, se etajează și reorganizează într-un sistem complex de semne și referințe: individuale și istorice, existențiale și culturale. Fiecare frază e un posibil capăt și un
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
1943 care au stabilit după o investigație care avea să fie confirmată în repetate rînduri ulterior de instanțe diferite și a servit mașinii de propagandă germane în fruntea căreia se afla dr. Joseph Goebbels. Genocidul de la Katyn, nerecunoscut niciodată ca atare de Rusia, fapt ce ar fi adus vinovații în fața unei comisii similare celei de la Nürenberg, a fost utilizat și de propaganda sovietică care l-a trecut în contul crimelor Germaniei naziste. Evenimentul trecut sub tăcere în Polonia intrată din nou
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]