3,288 matches
-
crucișătorul” Indianopolis venit de la Sân Francisco. Pe 89 cheiul blocat de puternice forțe ale securității a fost descărcat un cilindru de plumb lung de 60 cm și lat de 45 cm. În noaptea de 28/29 iulie la Tiniar au aterizat trei avioane având fiecare la bord câte un colet de dimensiuni mici. Toate aceste piese au fost transportate întro baraca la care accesul era strict interzis. În noaptea de 5 august, obiectivul montat în baraca a fost încărcat la bordul
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
avem mereu cugetul împărțit, voința n-ar slăbi, nici curajul nu ne-ar abandona la jumătatea drumului. Esența mondenității constă în pervertirea unor adevăruri doar parțial vizibile în sfera exteriorității. Patimile sau păcatele au întotdeauna o bază reală. Sugestia demonică aterizează pe un teren pregătit de nevoile biologice ale animalității noastre. Grija de trup este, între anumite limite, un fapt necesar. Iubirea de sine va confisca însă această obligație în contul vechiului narcisism adamic. Atracția erotică este inerentă unei umanități îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
strigă Daggoo, care-și veni primul în fire din consternarea generală. împingeți găleata încoace! Și, punînd un picior în găleată, pentru a se putea ține mai bine de parîma lunecoasă a mandarului, se lăsă ridicat pînă-n creștetul capului cașalotului, unde ateriză înainte ca Tashtego să fi putut ajunge în fundul polobocului. între timp, se stîrnise o zarvă grozavă. Privind peste bord, oamenii văzură capul, pînă atunci neînsuflețit, zbuciumîndu-se și legănîndu-se chiar sub fața apei, ca și cum i-ar fi venit brusc o idee
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
1907” care-și termina de zidit grajduri noi și se mândrea cu arăturile de toamnă lucitoare sub brumă. Iar acum, la Începutul lui iulie, un avion al Ministerului Agriculturii m-a purtat peste Bărăgan și partea de jos a Moldovei, aterizând pe miriști, la ariile de treier. Din toate drumurile acestea s-au născut reportaje și nuvele. Oamenii pe care i-am văzut au devenit eroii unor fapte care semănau tare mult cu ce se Întâmplase aievea pe unde am fost
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chef să ia loc. Prefera să se rotească și să cânte prologul la Pagliacci. Ridicasem puțin pliciul și eram gata. Pe colțul biroului se întinsese o pată luminoasă de soare. Știam că, mai devreme sau mai târziu, musca avea să aterizeze acolo. La început nici n-am văzut-o când s-a așezat. Bâzâitul a încetat. Uite-o. Atunci a sunat telefonul. Am întins mâna stângă încet și cu răbdare. Am ridicat ușor receptorul și am șoptit: - O clipă, vă rog
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
apare, de fapt, mai târziu, după actuala remaniere din luna martie și numirea a trei miniștri de stat având rang de vicepremieri. Cel care ne interesează mai mult este Ioan Talpeș. Ceilalți doi sunt promovați din interiorul guvernului, În vreme ce Talpeș aterizează de la Cotroceni și preia temele cele mai importante legate de raportul Comisiei de Politică Externă a Parlamentului European, despre care am mai vorbit. Discutăm din nou din perspectiva Washington-ului și a cuiva care trăiește acolo și urmărește Îndeaproape viața
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a spus: „Aceasta este deci atmosfera care domnește la institutul vostru!?”. Nu s-a mai dus În vizită, iar În 24 de ore s-a desființat Institutul de Matematică! Sigur că Zoe Ceaușescu nu a „urmat” distrugerea institutului, ea a aterizat la INCREST, Institutul de Creație Științifică „Henri Coandă”. Problema cu sociologia este că În mintea cuplului Ceaușescu era asociată cu poziția lui Miron Constantinescu. Într-o conversație cu unul dintre apropiații ei, se pare că Elena Ceaușescu ar fi spus
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
vreo zece etaje pentru ca nebunia oamenilor să se dezvăluie în întreaga ei goliciune. Sau poate pentru că propria noastră situație era prea limpede și fără apel: urmărind plecarea „văzătorilor“, nu mai speram, ca altădată, că un elicopter greu, de luptă, va ateriza - impunându-și prezența - lângă casele cuprinse de flăcări, pentru a strânge rămășițele trupelor care se îndărătniceau să slujească imperiul. Ultimele vești, confuze și neverosimile, care ne parveniseră de la Moscova, vorbeau despre împușcături pe străzi, despre bombardarea intensă a clădirilor civile
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aș mai crede că se poate câștiga, cred că n-ar merge nici măcar o singură dată. Poate că adevăratul joc începe atunci când știi că o să pierzi. Iar noi am pierdut deja. Elicopterul ăsta care se află în servieta mea o să aterizeze oricum în America, pe o altă filieră, cu o mică întârziere, dar totuși îl vor avea. Așa cum îi vor avea pe toți cercetătorii de talent care mor de foame la Moscova. Așa cum, într-o bună zi, vor avea planeta întreagă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui la telefon. Apoi, după expresia feței. După tăcerea din mașină. Durerea în fața a ceea ce urma să aflu mi se părea încă, la răstimpuri, remediabilă - ar fi fost de-ajuns să fac cale-ntoarsă, să mă năpustesc spre un aeroport, să aterizez într-un oraș în care prezența ta, fie și amenințată, fie și improbabilă, se lăsa ghicită după una dintre acele adrese despre care puteam încă să reconstitui totul din memorie: strada, casa, urma trecerii noastre cu câțiva ani înainte... O
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fi poate interesat de experiența dumitale de medic în Cecenia. O să am un răspuns peste... ăă... să zicem patru-cinci zile. Era legenda pe care o fabricasem la repezeală, împreună cu Șah: medic militar care fugea din Caucaz via Turcia, pentru a ateriza în America. Foarte sumară, avea avantajul să corespundă cu meseria mea de odinioară și să se încrucișeze cu meseria lui Vinner. „Patru-cinci zile“, adică până la întoarcerea colaboratorului său plecat în China. M-am simțit ispitit să nu aștept, să-i
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe Venus, pe Marte (preia luneta) Acum s-o căutăm pe Mătușa Halley. (Pe bolta cerească apare în mișcare cometa Halley. Traversează bolta cerească și dispare) Gigel: Fantastic! Ce frumoasă este! ML, prin lunetă se poate vedea locul unde au aterizat cosmonauții pe Lună? (Radu râde zgomotos) Radu: Auzi gogomănia gogomăniilor! Păi... ML: (privește prin lunetă) Stați, stați puțin că...(caută insistent pe bolta cerească, manevrând luneta din ce în ce mai grăbit) Gigel: ML, se întâmplă ceva? Te pot ajuta?... Radu: Da, să pleci
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
și noapte. Soarele: Oamenii Pământului, deci. Ce fac? Marte: La început au trimis sonde să mă spioneze. Apoi au lansat în spațiu sateliți care se învârtesc în jurul meu și mă supraveghează permanent. Acum vor să lanseze o stație care să aterizeze pe suprafața mea cu oameni. Soarele: Serios? Marte: Și oamenii vor să se mute la mine. Trebuie opriți, Mărite Soare. Oamenii Pământului nu pot face orice în Împărăția Ta. Soarele: O să-i opresc ! (muzica, intră Venus). Ea este îmbrăcată elegant
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
dacă mai există viață în univers, să-i cunoască tainele, legile. Ce este periculos în asta? Oamenii vor să știe cât mai multe despre voi, stelele în Împărăție și chiar despre Soare. Marte: Soare, ți-am spus se pregătesc să aterizeze și pe suprafața mea, aducând toate păcatele și bolile de care vorbește Selena. Oprește-i Soare, acum cât se mai poate. Pâmăntul: Soare, lasă-i să zboare în Împărăția ta, și-i poți pedepsi dacă...(intervine Selena) Selena: Nu, Soare
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
și simpatic cum îl știm din povești, activ și inventiv. După ce a salutat lumea cu un zâmbet larg și cald, s-a apropiat de pământ, ținând-o pe Beti în brațul drept, parcă ar fi vrut s-o lase să aterizeze lângă părinții ei, care o așteptau... în ultimul moment s-a răzgândit și în loc s-o lase fetița cea mică pe pământ, a ridicat și pe cealaltă, pe Cristina, în aer. Părinții n-aveau cuvinte, parcă nici aer de inspirat
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
imaculat, rar îl găsești, iar negrul este culoarea tristeții, fugi din calea ei. -Vrem la părinții noștri, strigară fetele după un timp însemnat. -Numaidecât, le răspunse Peter Pan, personajul nostru binevoitor, vă mai duc într-un loc fermecător, apoi vom ateriza în brațele părinților! -Și unde credeți că le-a dus în zborul lui? Sus, în vârful fântânii arteziene și le ținea acolo pe ambele fetițe pe un jet de apă, până ajunseră părinții lor și făcuseră niște poze cu ele
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și bunul simț pedagogic sau psihologic al adulților, doar câți copii au devenit oameni de treabă contrar evenimentelor nefaste. Și mă încred în mila și intuiția părinților pe durată lungă. Încălzirea globală și broaștele țestoase Când cei doi pescăruși au aterizat pe catargul vaporului, absorbind efectele binefăcătoare ale odihnei, după lungi zboruri zdrobitoare, nu puteau renunța la polenul fertil al comunicării cotidiene, care aduse atâta noutate și zbucium cu ea. -Unde ai fost? -Departe, unde broaștele țestoase își depun ouăle pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se spăla pe mâini își lua de la mama săpuneala meritată. Începând să mănânce din supa cu găluște pe care mama o turnase în farfurie, brusc se opri din mâncat și exclamă răstit: - Eu nu mai mănânc! În supa mea a aterizat o gânganie! Nu știu cum se făcea, dar în ciorba sau supa lui întotdeauna cădea câte ceva, fapt ce făcea să apară un prilej de discuție la masă. Mama făcea schimb cu farfuria ei, dar el tot continua să bombăne. Frosa privea și
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
șase, albe, cu vinișoare albastre și cu unghiile roșii dispuse În evantai, ca niște sori pe coada unui păun. Și le examinează cu severitate, una după alta, și chiar atunci, probabil atras de loțiunea care Îi parfumează picioarele, un țânțar aterizează pe unghia degetului mare și rămâne lipită. ― Of, fir-ar să fie spune Tessie. Afurisitele astea de gâze. Se apucă iar de treabă, Îndepărtând țânțarul și dând iar cu ojă. În seara asta din toiul celui de-al doilea război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unui pistol. ― Zice că se răscoală cineva. Moment În care tatăl meu a sărit din pat. De parcă ar fi avut În continuare șaizeci și cinci de kilograme și nu optzeci și cinci, Milton a sărit În aer ca la gimnastică și a aterizat În picioare, pe deplin inconștient atât de goliciunea sa, cât și de erecția lui matinală, alimentată de vise. (Așa se face că În mintea mea revoltele din Detroitr o să fie legate pentru totdeauna de prima viziune a organelor genitale masculine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În viața noastră. Din toate amintirile mele din copilărie, nici una nu are atmosfera de vis, pura magie a nopții În care am auzit un claxon În afara casei, ne-am uitat pe geam și am văzut că pe aleea din față aterizase o navetă spațială. Se așezase fără zgomot alături de furgoneta mamei mele. Farurile Îi clipeau. Partea din spate lumina roșiatic. Timp de treizeci de secunde nu s-a Întâmplat nimic altceva. Până când, În sfârșit, geamul de la naveta spațială a coborât Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un tricou. Dar vreau să arăt bine pentru Brad, așa că în bagajul de mână mi-am pus o fustă scurtă, o cămașă de lână și cizme înalte până la genunchi, în care am de gând să mă schimb chiar înainte să aterizăm. În caz că vă întrebați, ultimele două săptămâni au zburat, iar azi e ziua cea mare, chiar plec. Geraldine - ce m-aș face eu fără Geraldine - mă conduce la aeroport, la fel de prinsă în aventura mea ca și mine. ― Ținuta șic pentru avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să mă uit prin teancul de fotografii. Capitolul douăzeci și șapte ― Ei bine, asta da viață, spune Ben, întorcându-se către Simon și ridicând un pahar de șampanie ― Mai bine ți-ai pune centura, spune Simon zâmbind. Suntem pe cale să aterizăm. ― Nu vreau să aterizez, se vaită Ben. Vreau să rămân în acest avion pentru totdeauna. Stewardesa trece pe lângă ei și-i zâmbește lui Ben, care-i răspunde cu cel mai fermecător zâmbet și se întoarce la Simon. ― Vezi despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
teancul de fotografii. Capitolul douăzeci și șapte ― Ei bine, asta da viață, spune Ben, întorcându-se către Simon și ridicând un pahar de șampanie ― Mai bine ți-ai pune centura, spune Simon zâmbind. Suntem pe cale să aterizăm. ― Nu vreau să aterizez, se vaită Ben. Vreau să rămân în acest avion pentru totdeauna. Stewardesa trece pe lângă ei și-i zâmbește lui Ben, care-i răspunde cu cel mai fermecător zâmbet și se întoarce la Simon. ― Vezi despre ce vorbesc? Femei frumoase, șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bună. Am fost făcute să fim distruse așa. Mâine o să vină avionul. — De unde știi? — Sunt convinsă. Trebuie neapărat să vină. Băieții au pregătit lemnele și iarba pentru focuri. M-am dus azi să mă mai uit. Are loc destul ca să aterizeze, și locurile pentru foc sunt pregătite la ambele capete ale terenului. — Da’ ce te face să fii așa de sigură că vine mâine? Sunt sigură că mâine vine. Trebuia să fi venit demult. Și după aia, În oraș, o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]