7,010 matches
-
transmite informația de la o generație la alta. "Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp". G. Ibrăileanu Secolul al XX-lea este secolul marilor descoperiri științifice, fie că vorbim de fizică, chimie sau științe medicale. Este epoca în care fizica atomică este fundamentată ca știință, apar idei revoluționare asupra relativității, se descoperă noi galaxii și noi medicamente, se construiește microprocesorul, iar genetica ia amploare. În secolul al XX-lea se descoperă calculatorul, care este rapid asimilat de practica medicală. Apar noi
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
tehnologice al căror rezultat finit este de ordin nanometric: particule fine, sinteză chimică, microlitografie avansată. Într-un sens restrâns, nanotehnologia reprezintă orice tehnologie bazată pe abilitatea de a construi structuri complexe folosindu-se sinteza mecanică și respectând specificații la nivel atomic. O 40. oftalmoscopul: instrument pentru examinarea interiorului ochiului. P 41. pace-maker: dispozitiv electric cu rol de stimulator, prin a cărui implantare se asigură automatismul cardiac, controlându-se contracțiile inimii și aritmiile. 42. peritoneoscop: instrument cu ajutorul căruia se face examen endoscopic
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
particulare și ea facilitează explorarea relațiilor cantitative care stau la baza obiectului sau fenomenului de studiu sau simplifică examinarea problemeloretc. Exemplele cele mai elementare care se pot da ca aplicare a acestei modalități de explicație o constituie modelele moleculare și atomice care permit interpretarea proprietăților fizice ale materiei (fig. 7, a și b). Modelarea prin analogie ia În considerare asemănările anumitor Însușiri a două obiecte (fenomene), pentru a conchide asupra probabilității asemănării celor două obiecte și În privința altor Însușiri. Dacă există
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
există caracteristicile a, b, c În model și original, și dacă modelul are și alte caracteristici (d, e, f), atunci există probabilitatea ca și În original să se identifice aceste caracteristici. Fig. 7. a) Modelul tridimensional al diamantului; b) Modelul atomic (magneziu) Modelarea matematică. Aspectele formale, cantitative, ale diferitelor obiecte și fenomene pot fi, În principiu, modelate, transpuse sau exprimate prin anumite ecuații, formule sau scheme matematice, ori logico-matematice (descrieri matematice). Modelul matematic (simbolic, verbal sau pictural) este o abstracție care
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a unui sistem, a unei structuri etc.) poate fi completată cu datele rezultate din observație și din experiment, concordanța venind să ateste valoarea modelului matematic. Multe dintre acestea se referă la reprezentarea sistemului solar, a structurii atomilor, a structurii nucleelor atomice, moleculelor etc. De exemplu, schemele geometrice ale mișcării corpurilor cerești, modelul geocentric, modelul circular heliocentric al lui Copernic, utilizat În explicarea unui mare număr de fenomene astronomice, modelul dinamic al sistemului solar construit de Newton (pornind de la noțiunea de forță
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
modelul dinamic al sistemului solar construit de Newton (pornind de la noțiunea de forță și de la legea atracției universale) etc. În domeniul fizicii, pot fi amintite diversele modele utilizate În predarea unor cunoștințe de microfizică, precum cele despre structura atomului (modelele atomice: modelul nivelurilor de energie, al orbitalilor atomici etc.), care oferă elevilor posibilitatea să-și reprezinte și să Înțeleagă, de exemplu, ordinea completării straturilor și substraturilor cu electroni, să structureze și să restructureze configurația electronică după sarcina didactică dată de către profesor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Newton (pornind de la noțiunea de forță și de la legea atracției universale) etc. În domeniul fizicii, pot fi amintite diversele modele utilizate În predarea unor cunoștințe de microfizică, precum cele despre structura atomului (modelele atomice: modelul nivelurilor de energie, al orbitalilor atomici etc.), care oferă elevilor posibilitatea să-și reprezinte și să Înțeleagă, de exemplu, ordinea completării straturilor și substraturilor cu electroni, să structureze și să restructureze configurația electronică după sarcina didactică dată de către profesor etc. În chimie: modelele geometrice (modelul tetraedric
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Nu înseamnă asta atunci că cele cinci stadii morfologice ale politicului sunt epoci ale sensului eshatologic al omenirii? Nu înseamnă asta atunci a gândi politicul ca pe ceva mai puțin inocent, de a-l gândi ca pe ceva asemănător bombei atomice? Multe dintre monografiile care-i sunt dedicate mizează pe experiența istorică traumatizantă care îi determină inconștient reflecțiile politice. În fond, Platon ar fi un frustrat sau un resentimentar, spun ele. Dar nu am putea vedea în acea experiență, la fel de bine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
exemplu, A.I. Miller susține că, într-o anumită etapă a istoriei fizicii teoretice, în 1923, „atomul planetar al lui Bohr a fost abandonat” și înlocuit cu modelul elementar al oscilatorilor armonici. „Aceasta nu constituie o metaforă vizuală fiindcă fiecărui electron atomic îi corespund o infinitate de oscilatori armonici.” (Miller, 1923, p. 115) Ce învățăm de aici? În primul rând, că metaforele au istoria lor; în al doilea rând, că transformările au loc de la o modalitate la alta (vizuală în nonvizuală, de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
combinații posibile Între idei sau Între sentimente, Însă neglijăm faptul că există În același timp și o suferință a lucidității superioare (ex: suferințele savanților atomiști, care au trăit În reprezentările lor anticipative grozăviile posibile ale unei folosiri necontrolate a energiei atomice - lucru care s-a și petrecut, din păcate la Hiroșima și Nagasaki). * „Talentul nu devine geniu, decît atunci cînd a atins punctul la care cele mai profunde forme de percepție ale sale ating extazul.” (G.B. Shaw) În „extaz” admirația atinge
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
genealogiei lumii, nu interzice o conciliere sau chiar o asimilare a triunghiurilor platoniciene și a atomilor lui Epicur... în mod similar, Venus, care deschide De natura rerum și care, conform lui Lucrețiu, trece drept principiul vital, suflul, cauza oricărei angrenări atomice a lumii, nu există în mod flagrant contradictoriu cu anima mundi a lui Platon. La originile unui real tangibil, găsim în acest context două nume diferite, desigur, dar ele formulează o aceeași putere genezică și genealogică. Și în această privință
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
multe motivații. Atunci când este supus legii războaielor interioare, psihicul se șubrezește, iar trupul suportă consecințele, de unde stări de slăbiciune, dureri, suferințe și tulburări. Material și muritor ca și trupul, sufletul trebuie îngrijit, doftoricit, calmat. La acest suflet, modalitate subtilă și atomică a cărnii, ne este posibil să ajungem prin limbaj, prin verb, prin cuvânt, prin voce. în mod extravagant, Antiphon din Atena inventează în secolul V înainte de Hristos o terapie care seamănă straniu cu psihanaliza... -3 Inventarea psihanalizei. Din câte știu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sofistului o imensă putere de convingere, o putere de foc verbală considerabilă. Ne imaginăm ce terapeut a putut fi. Opțiunea lui materialistă, monistă, imanentă îi permite să conceapă că se poate accede la cauza profundă a răului, situată în materia atomică a pacientului, cu ajutorul cuvântului care fabrică reprezentări utile pentru a acționa asupra trupului și a logicilor suferințelor psihice, deci corporale. Principiile psihanalizei sunt reunite aici de o manieră uimitoare. Mai rău - sau mai bine -, Antiphon atribuie viselor un rol cardinal
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca alții, mai volatili, mai rapizi în căderea lor, niște vibrații, vârtejuri, maelstromuri și alte dansuri baroce, ciocniri, întâlniri, declinații, agregări: gândirea unui om implică trupul lui, carnea lui, sufletul lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemeni unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aduse pe meleagurile grecești de Pitagora și reactivate de Platon țin de fabulație; necumpătarea pe pământ nu se plătește cu o reincarnare într-un animal demn de disprețuit într-o altă viață; nu există alte perspective post mortem decât descompunerea atomică, dezagregarea celor compuse; desigur, trebuie să convenim asupra eternității materiei și a imortalității atomilor, dar agregările se desfac și apoi se fac la loc, ceea ce ne constituie dispare și nu mai rămâne nimic din ceea ce definea cândva identitatea noastră; așadar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nimic din ceea ce definea cândva identitatea noastră; așadar, nu există nimic de temut din partea acestor jocuri ale atomilor, nicio pedeapsă de așteptat, niciun păcat de ispășit. Fizica epicuriană condamnă orice metafizică: ceea ce se întâmplă se desfășoară în limitele unei logici atomice. Cum ar putea moartea să constituie o problemă? Ce-i de temut în ea? De vreme ce binele și răul rezidă în senzații, iar moartea presupune privarea de acestea, ea nu înseamnă nimic pentru noi, nici un bine, nici un rău... Când moartea e
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru ca astfel să-și răscumpere greșeala. Această interpretare transcendentă și idealistă nu i se potrivește nicidecum gânditorului planurilor de imanență: răul echivalează cu suferința, care se reduce la niște condiții existențiale reperabile în viața cotidiană. Unde? Și când? în dezechilibrul atomic, în pierderea de materie, în distrugerea naturii. Epicur o știe, el experimentează la modul cotidian și este nu atât pentru o definiție conceptuală detașată de real, cât pentru o extrapolare teoretică plecând de la experimentarea lui. Cele cinci simțuri îl informează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el experimentează la modul cotidian și este nu atât pentru o definiție conceptuală detașată de real, cât pentru o extrapolare teoretică plecând de la experimentarea lui. Cele cinci simțuri îl informează, trupul i-o spune: suferința trece mai întâi prin agregarea atomică algică. Foamea și setea, de exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială adecvată absenței durerii. Durerea generată de lipsa de hrană cere îndestularea stomacului, care calmează suferința, o oprește, o stopează și generează plăcerea de a regăsi seninătatea firească
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui atomice. -11- O prudență utilitaristă și pragmatică. în perspectiva terapeutică care-i este proprie, ca filosof-medic, Epicur - și, în această privință, propun să urmăm teza lui Jean-Marie Guyau - inventează utilitarismul. Evident, Epicur consideră binele ca fiind identic cu ceea ce este bun
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care compun sufletul permit, într-adevăr, numirea acestuia, dar nu ca un organ separat, ci doar ca o convenție de limbaj. Astfel încât, pentru un materialist hedonist ca Epicur, plăcerile trupului coincid cu plăcerile sufletului, căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipeană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nici o dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente ale dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
scris cu o mână de particule elementare, nu de către zei, ci de către o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamenul. -6- Capriciu de atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență, ei cad ca ploaia, la nesfârșit, fără să se poată întâlni, asocia și agrega vreodată. Lumea se reduce atunci la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mecanici pentru care - și contra căreia - nu putem face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamentului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge totul. Declivitatea integrează libertatea într-o lume
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamentului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge totul. Declivitatea integrează libertatea într-o lume care, din acel moment, este organizată altfel, ea face așadar posibilă o intersubiectivitate, deci o viață socială. Apoi, la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]