1,498 matches
-
Disperarea, marcată la nivel grafic de cele două semne de exclamare, este a Nadiei, dar această disperare nu este transpusă într-o exprimare la persoana întâi, ci la persoana a treia: "Ei nu apucaseră să vorbească nimic!!"322. Tipul narativ auctorial se combină cu tipul actorial într-o manieră unică în fiecare dintre operele discutate. Acest lucru se petrece în modul cel mai spectaculos în romanul Pavilionul canceroșilor. Aici, percepția naratorului, nelimitată, atât extern, cât și intern, nu monopolizează câmpul perceptiv
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
te face mai deștept? Viața. [...] Ce-ai zice să fac cu tine, în fiecare zi, geometrie în spațiu? Știi cum o să meargă ca focul! Vrei? Vreau. (Asta mai lipsea, chiar la urechea mea.) 324. Modul în care se combină perspectiva auctorială cu cea actorială poate fi urmărit și în scena care surprinde începutul ședinței medicilor, prezidată de șeful secției, incompetentul medic Nizamutdin. În acest caz, naratorul discreditează perspectiva actorială, subliniind ironic contrastul dintre ceea ce crede personajul despre sine și ceea ce este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mai mare de dificultate, din cauza cantității insuficiente de informații care ajung la el. În romanul Primul cerc, scriitorul alege să introducă cele șase personaje, "locuitori" în șarașka, printr-o scenă asemănătoare, unde apar doar replicile personajelor, neînsoțite de nici un comentariu auctorial. Se împletesc în acest roman, ca și în povestirea discutată anterior, toate cele trei tipuri narative (auctorial, actorial și neutru). În schimb, în povestirile Gospodăria Matrionei și Mâna dreaptă, nu mai poate fi vorba de alternanța percepțiilor. Profunzimea perspectivei narative
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
scriitorul alege să introducă cele șase personaje, "locuitori" în șarașka, printr-o scenă asemănătoare, unde apar doar replicile personajelor, neînsoțite de nici un comentariu auctorial. Se împletesc în acest roman, ca și în povestirea discutată anterior, toate cele trei tipuri narative (auctorial, actorial și neutru). În schimb, în povestirile Gospodăria Matrionei și Mâna dreaptă, nu mai poate fi vorba de alternanța percepțiilor. Profunzimea perspectivei narative și caracterul homodiegetic fac imposibilă omnisciența. Astfel, în Gospodăria Matrionei, centrul de orientare este Ignatici, care își
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Gospodăria Matrionei, centrul de orientare este Ignatici, care își recunoaște limitele perceptive prin folosirea modalizatorilor (Matriona se temea "nu știu de ce de trenuri"). Centrul de orientare fiind naratorul-martor, tipul narativ pe care îl putem identifica în această povestire este cel auctorial. Evenimentele sunt filtrate prin conștiința lui Ignatici, narator-martor al ultimei perioade din viața Matrionei. Aproape toate informațiile despre Matriona vin de la narator, care nu-și ascunde admirația față de ea, de unde caracterul subiectiv al perspectivei. Spre sfârșit, conștientizându-și limitele perceptive
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a specificului personajului, a cărui imagine va fi completată la lectură, de către cititor. Ca element al textului, realizat în discurs, personajul constituie o sumă de componente eterogene (nume, identitate stilistică a discursului propriu, fragmente descriptive, prezentarea efectuată de instanța discursului, auctorială sau narativă), fără a se limita la nici unul dintre ele. De aceea, personajul literar, componentă a lumii ficțiunii, are capacitatea de a organiza, în jurul său, întreaga structură a operei în care apare, iar acest lucru este făcut, într-o mare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Tzvetan Todorov), focalizare (Gérard Genette) și tip narativ (Jaap Lintvelt). Mai multe puncte comune se observă în modurile în care înțeleg această dinamică G. Genette și J. Lintvelt. Focalizările "zero", "internă" și "externă" corespund, într-o oarecare măsură, tipurilor narative "auctorial", "actorial" și "neutru". În aceste condiții, alegem drept reper teoretic pentru analiză clasificarea lui J. Lintvelt, pentru caracterul ei detaliat, ce permite caracterizarea textelor literare soljenițiene atât de complexe și de variate. 315 A. Soljenițîn, O zi din viața lui
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
narativității dramatice este figura: . În accepția ei, o piesă de teatru strecoară uneori pe scenă o prezență care funcționează ca un narator, așa cum se întâmplă în Orașul nostru de Thornton Wilder unde: , un manager al scenei care operează ca narator auctorial, care preia funcțiile corului antic, sumarizează subiectul și se adresează direct audienței: . Asemenea intervenții naratoriale de factură teatrală favorizează distribuirea dramei în câmpul manifestărilor narative. În Music Mary-LaureRyan consideră că relația dintre muzică și narațiune poate fi ilustrată prin opere
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
narativității dramatice este figura: . În accepția ei, o piesă de teatru strecoară uneori pe scenă o prezență care funcționează ca un narator, așa cum se întâmplă în Orașul nostru de Thornton Wilder unde: , un manager al scenei care operează ca narator auctorial, care preia funcțiile corului antic, sumarizează subiectul și se adresează direct audienței: . Asemenea intervenții naratoriale de factură teatrală favorizează distribuirea dramei în câmpul manifestărilor narative. În Music Mary-LaureRyan consideră că relația dintre muzică și narațiune poate fi ilustrată prin opere
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
narativității dramatice este figura: . În accepția ei, o piesă de teatru strecoară uneori pe scenă o prezență care funcționează ca un narator, așa cum se întâmplă în Orașul nostru de Thornton Wilder unde: , un manager al scenei care operează ca narator auctorial, care preia funcțiile corului antic, sumarizează subiectul și se adresează direct audienței: . Asemenea intervenții naratoriale de factură teatrală favorizează distribuirea dramei în câmpul manifestărilor narative. În Music Mary-LaureRyan consideră că relația dintre muzică și narațiune poate fi ilustrată prin opere
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
inspirație (amintirile) și un tip de discurs capabil să transfigureze mitic realitatea și să confere vieții demnitatea unui simbol. Mai exact, prozatorul învață de la memorialist cum trebuie confecționată o "istorie" ad usum Delphini, în care să se regăsească și alter-ego-ul auctorial (făptura abstractă a intelectualului cu personalitate scindată, ca Andrei Lerian), și autorul însuși, adică omul care scrie, cu biografia și cu toate "teoriile" sale. Ei bine, odată redescoperit filonul memorialistic, era necesar ca prozatorul să abordeze din nou romanul (genul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
memorie voluntară memorie involuntară, intelect sensibilitate, "subiect" "obiect", "eu" "lume", era firesc ca problema identității și a raportului cu alteritatea să-și afle o asemenea, fericită, rezolvare. Nu la fel de inspirat a fost Lovinescu atunci când a ales soluția simplistă a deghizamentului auctorial (s-a vorbit de tehnica desuetă a manuscrisului găsit 29), cu toate că și-a dat seama de importanța însușirii unui discurs autoreflexiv, conform cu exigențele intelectual-estetice ale literaturii moderne. În consecință, chiar dacă Bizu debutează în nota proustiană a unei reverii subiectiv-paseiste30, care
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu însuși. Mai mult, portretul psihologic al lui Bizu corespunde perfect cu cel pe care i-l schițează criticului, în volumul omagial din 1942, "Anonymus Notarius" caz unic în opera lovinesciană, când e asumată doar identitatea biografică, nu și cea auctorială! Ne amintim, de asemeni, că unitatea psihologică dintre autor și eroul său fictiv constituia o condiție necesară (de fond) a "epicii autobiografice". Dar până să introducă pe Bizu în scenă, prozatorul mai avea de rezolvat o dificilă problemă tehnică: aceea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un scriitor oarecare... Din acest motiv, capitolul ultim merită, cred, mai multă atenție. După intermezzo-ul critic, în care literatura autohtonă e analizată din unghi sociologic, apare din nou în prim-plan Bizu, acum în ipostaza de purtător de cuvânt auctorial, și nu de "agronom". Eroul lovinescian se plimbă pe aceleași cărări, în peisajul binecunoscut, care (știm deja) adoarme conștiința și mângâie sufletul ca un narcotic plăcut. Atmosfera e însă dinamizată de apariția unui factor neprevăzut un grup de vilegiaturiști (oameni
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
semn al voinței de a crea, după dezideratul călinescian, durabil și monumental). Nu întâmplător, dacă în Bizu, pentru a putea vorbi mai adânc despre sine (adică la modul impersonal simbolic, fără ajutorul confesiunii), romancierul problematiza statutul personajului (deopotrivă alter ego auctorial și proiecție ficțională a inginerului Anton Klentze, modelul "real" al lui Bizu, preluat la rândul său din Memorii adică tot "din carte"), acum rolurile se inversează și personajul e cel ce-și pune întrebări cu privire la misiunea autorului și la "forma
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rigori, în abordarea operei, ca și în limbaj. Nu condiția subiectivității , care îl fundamentează teoretic, e respinsă, ci rămânerea în afara operei"295. Cronicile asupra produselor literare semnalează validitatea, regândesc valoarea scriitorului și verifică tehnicile și structurile narative, temele, personajele, perspectiva auctorială, distanța față de cititor, receptarea critică, originalitatea, filiera, sincronismul la cultura europeană și românească. Scindarea textului se face prin rezumat și citat, prin comentarea unor secvențe edificatoare. De cele mai multe ori urmează proba etică, și anume relația dintre discursul literar și realitatea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
am separat discursul interpretativ de polifonia discursului general. Pe această linie, am studiat comparativ câteva din cronicile emblematice pentru fiecare gen în parte. Cronicile produselor literare semnalează validitatea, regândesc valoarea scriitorului și verifică tehnicile și structuri narative, temele, personajele, perspectiva auctorială, distanța față de cititor, receptarea critică, originalitatea, filiera, sincronismul la cultura europeană și românească. Scindarea textului se face prin rezumat și citat, prin comentarea unor secvențe edificatoare. Fragmentele citate permit auditoriului să cunoască textul original, să înțeleagă mentalitatea autorului despre care
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
credulității, pierderii discernământului etc. Vor fi însă, încântați, nepoții nepoților, salvându-l de la uitare, de holomorfismul romanului (vezi cele trei părți, plus epilogul), de diegeză, discurs, de formelor cronotopului, de tipurile de naratori (uniscient, omniscient, omniprezent, extragdiegetic, intradiegetic, heterodiegetic, narator auctorial, narator personaj, narator martor, narator colportor, creditabil, necreditabil) ce țes din cuvinte ("ce nu au corespondent în realitate", vezi finalul) o pânză a Penelopei, identică cu vălul Mayei, de tehnica ipotezelor viitorologice, de omniprezența misterului existențial, de raportul între istorie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se manifestă concomitent pe cele două axe ale limbii, prin posibilitatea selectării anumitor termeni din serii sinonimice multiple și prin posibilitatea combinării cuvintelor în sintagme, enunțuri, structuri textuale personalizate. Stilul individual al fiecărui scriitor se definește prin mărci ale identității auctoriale (socioculturale, estetice, spirituale etc.), dar, în același timp, este modelat de funcția poetică a limbajului și de finalitatea creativității estetice. 3.4. Calitățile particulare ale stilului Printre calitățile particulare ale stilului se numără: oralitatea, concizia, cursivitatea, varia ția stilis tică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
subconștient, inconștient; psihologia/trăirile/reflecțiile/dilemele la nivelul rațiunii, al conștiinței, al afectelor; evoluția conflictelor interioare) - plan eseistic, al comentariilor naratorului (frecvent, ale personajului narator), al aserțiunilor sale, al asociațiilor libere de idei, al divagațiilor explicative sau argumentative etc. - planul auctorial, prezent mai ales în proza modernistă și postmodernistă, poate dubla planurile configurate în text, preluând funcțiile metatextului. Camil Petrescu, de exemplu, construiește un plan auctorial în notele de subsol (note infrapaginale), în timp ce prozatorii postmoderniști nu mai izolează planul auctorial, ci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al aserțiunilor sale, al asociațiilor libere de idei, al divagațiilor explicative sau argumentative etc. - planul auctorial, prezent mai ales în proza modernistă și postmodernistă, poate dubla planurile configurate în text, preluând funcțiile metatextului. Camil Petrescu, de exemplu, construiește un plan auctorial în notele de subsol (note infrapaginale), în timp ce prozatorii postmoderniști nu mai izolează planul auctorial, ci îl integrează narațiunii, lăsând „la vedere“ procesul creației, mecanismele de producere a textului [În Femeia în roșu, de pildă, autorii - Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
planul auctorial, prezent mai ales în proza modernistă și postmodernistă, poate dubla planurile configurate în text, preluând funcțiile metatextului. Camil Petrescu, de exemplu, construiește un plan auctorial în notele de subsol (note infrapaginale), în timp ce prozatorii postmoderniști nu mai izolează planul auctorial, ci îl integrează narațiunii, lăsând „la vedere“ procesul creației, mecanismele de producere a textului [În Femeia în roșu, de pildă, autorii - Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș - se transformă în naratori personaje (Emunu, A. și Emdoi) ce regândesc și rescriu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
face la persoana I, planul naratorului se suprapune planului narațiunii. Naratorul se proiectează în discurs prin indici textuali, fiind o prezență concretă în spațiul diegetic. Personajul narator poate fi protagonist sau martor al evenimentelor relatate, poate apărea în ipostaza naratorului auctorial ori numai ca mesager care repovestește evenimente auzite. Perspectiva narativă este, în acest caz, internă și este puternic marcată subiectiv. Asocierea celor două modele diegetice descrise anterior generează o narațiune supraetajată. Se creează astfel o polifonie a vocilor nara tive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
enunțuri la persoana I: Dar cemi pasă mie, eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați. B. NARATORUL INTRADIEGETIC/HOMODIEGETIC este proiectat în text ca eu na ra tor prin indici ai persoanei I. Poate fi: Naratorul auctorial își asumă explicit rolul de autor al textului (Victor Petrini, eroul din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, Fred Vasilescu din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu apar și în ipostaza de autori ai confesiunii scrise
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu sau Victori Petrini în Cel mai iubit dintre pământeni al lui Marin Preda. Maria T. Mănescu (doamna T.) ori Fred Vasilescu din Patul lui Procust apar în ipostază auctorială, fiindcă le este atribuit și rolul de creator al tex tului. Personajul narator auctorial este, de altfel, omniprezent în proza modernistă și postmodernistă, de la romanul epistolar și romanuljurnal la romanul indirect, la metaroman și la toată proza scurtă „textualistă“. Personajul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]