1,280 matches
-
sănătoși. ― Mulțumim pentru urare, jupâne, și să trăiești - a vorbit Dumitru, ridicând țoiul cu rachiu. Au gustat din băutură. Încet-încet, au golit măsurile. Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da’ rar îl dai ... ―Auzita-i, jupâne, ce spune vărul meu? - a întrebat cu glas înalt Todiriță. ― Am auzit și, ca drept dovadă, poftiți încă câte o cinzeacă - a răspuns crâșmarul, cu vorba și cu fapta. Acum parcă nu mai aveau acea pornire de a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
adresat Dumitru în gând, acoperindu-și din nou fața... A rămas cu mintea pustie o vreme. Nu se lega nici un gând de Doamne ajută. Mereu îi fugeau către Todiriță, a cărui poveste - într-un fel - semăna cu cea a hangiului, auzită atunci în tren... „Da’ cum de i-o sucit capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Canada care concesionase zăcămintele aurifere. Nu de la Baia de Sus, ci într-un perimetru situat undeva în apropiere. Se vorbea de interese foarte mari și de cantități uriașe de aur aflate în subteran. Inițial nu dăduse prea mare importanță celor auzite, le considera povești spuse la cârciumă în fața unui pahar. Apoi, ascul tând mai cu atenție și văzând că zilnic discuțiile se învârt numai în jurul acestui subiect, își dăduse seama că oamenii chiar știau despre ce vorbesc. Pasiunea lui pentru metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dat și stâncii numele omului și i-au zis: ROCAMADOUR. Adică, roca Îstâncaă lui Amadour. Nevoia te învață Pentru a înțelege mai repede și mai bine esența celor enunțate în titlul de mai înainte, este nevoie de o povestioară. Una auzită și pe meleaguri franceze, și pe cele românești. Deoarece a noastră mi se pare mai frumoasă, pe aceasta am s-o redau. Cică, într-un sat, trăia o familie alcătuită din cei doi părinți și un băiat. Deși nu-i
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Acum, când ascult vehemența unor tineri jurnaliști la televizor, spunând că orice declarație pro sau contra înseamnă poliție politică, că legea nu e totuna cu morala și că „societatea trebuie purificată“, nu pot să nu mă gândesc la unele sloganuri auzite demult, în copilăria mea sibiană, când superbii ofițeri germani, în uniformele lor impecabile, aproape că asediaseră Hermannstadt-ul, iar noi, mama și cu mine, tremuram când ieșeam la plimbare pe Corso cu Frau Weiss, proprietăreasa noastră evreică. Pe vremuri, când Madi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
avut puteri miraculoase împotriva bolii. Sus-numitul Romică nu apărea niciodată în persoană. Toate conversațiile cu el aveau loc la telefon și asta întotdeauna în fața mamei. Am uitat să precizez că, din cauza cheagului de sânge, creierul său nu putea procesa informația auzită. Adică de auzit, auzea foarte bine, dar nu înțelegea nimic. Oricât de nebunesc și exagerat ar părea, comunicam prin scris. Casa era plină de carnețele ce păstrau urma conversațiilor noastre. Pe atunci, abia scrijeleam propoziții scurte, cu litere de tipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dantelă mai fină, aceasta e diferența. Dar pentru un om normal aceste salturi sunt obositoare. Irina se simțea bine amețită, goală, pe perne moi și calde, și eu plimbîndu-mi mâna în lungul trupului ei. Și vorbele bune să curgă abia auzite, abia înțelese, dar care făceau bine numai prin murmurul lor. Încet, pe frunte, pe obraz, pe sâni, pe șolduri, pe coapse. Plăcerea ei se ținea de mâna mea, în mișcarea care o făceam, ca prinsă cu clei. "Și era bună
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
concursul!... În jur mulțimea sâsâia și vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar și domnul Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor se făcuse auzită atât de departe, tocmai până la estradă, unde abia se vedea un băiat slăbuț, blond-roșcovan, cu ochelari, urcând scărița treaptă cu treaptă. Departe, peste zeci și zeci de capete, băiatul acela străin, înclinându-se din mijloc, întindea mâna și primea din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ciudate, probleme ciudate... Dacă îți pierzi părul, poți să faci rost de altul fals. Dacă îți pierzi mințile, poți face rost de altele false. A sunat telefonul. — Da. A urmat o tăcere - nu, nu o tăcere, ci un fluierat abia auzit, trist și îndepărtat, asemănător sunetului care și-a găsit sălaș în capul meu. — Alo? Selina? Dar spune ceva, pentru numele lui Dumnezeu. Cine plătește convorbirea? — Banii, mi-a răspuns o voce de bărbat. Întotdeauna banii, banii. — Alec. Cine e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tare decât celălalt, ai observat modul în care vezi și auzi blestemele și limbajul mâinilor legate de marile drame sexuale prin stații, pe sub turmentatele cârciumi, veteranii se zvârcolesc pe notele reactualizatului rock de tonomat. Vorbim mai tare ca să ne facem auziți. Curând vom fi cu toții niște urlători. Televiziunea ne influențează. Filmul la fel, încă nu prea știm cum. așteptăm și contabilizăm simptomele. După cum știm cu toții, mai e o problemă legată de realitate. Televiziunea este adevărată! spun unii. Și în ce punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zilelor aurii de octombrie, n-am făcut decât să visez la năzdrăvana mătușă, la poveștile pe care mi le depănase cu uluitorul ei farmec, iar într-o noapte de nesomn m-am gândit să aștern pe hâr tie minu nățiile auzite, ca nu cumva să le uit. Nemai po menit a fost că, în aceeași noapte, Ioana a avut o viziune pe care mi-a povestit-o la telefon, a doua zi. — Se făcea că te aflai la mine în atelier
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sărută pe rând, îndelung, apoi continuă: îți promit să-ți sărut toată viața această spusă alături de sufletul tău înnobilat cu atâtea înzestrări. Ai făcut în această clipă din mine, cel mai fericit om de pe Pământ. Acum pot spune, câteva cuvinte auzite cândva ce mi se par a fi mai mult decât potrivite în acest moment: dragostea mea, te asigur, vom fi toată viața, tu o aripă, eu o aripă, amândoi o pasăre spre același zbor! - Da, e foarte frumos ce ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Fericirea e veselă! E vesèlă! a schimbat el accentul În cuvânt, plin de spirit... Poetul Ionescu aprobă emoționat. — Vesela e pentru epigramiști, domnu’ Baculovschi. Eu nu am auzit că s-ar fi citit epigrame În seara asta, s-a făcut auzită, cu voce aspră, Lorena B. Spiridon a ridica mâna cum că ar vrea să intervină, și fără să mai aștepte aprobarea celorlalți a zis calm: — Eu aș vedea poeziile domnului Ionescu din punct de vedere zodiacal. După câte știu eu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În când Îl chemau să bea ceva cu ei... A intrat În sufragerie și a umplut două pahare cu țuică, unul pentru el, unul pentru Matei, și s-a Întors la căpătâiul lui. Primele hohote de râs se făceau deja auzite, poate că moartea lui Matei Îi Înseninase, luase cu ea În tenebre toate necazurile lor, lăsându-le În sfârșit nonșalanța, nepăsarea, geniul tembel al ignoranților. — Matei, a zis luându-și capul În palme, moartea mi s-a arătat și mie
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sclavii șopteau că Tiberius, alarmat că nu-l vede pe prietenul său Cocceius Nerva, trimisese după el. Cei care bătuseră la ușă se neliniștiseră, pentru că în seara dinainte Nerva îi spusese împăratului: „Am obosit să trăiesc“. Fraza aceea groaznică fusese auzită - dar nu se știa ce anume o determinase - într-un apus călduț și înmiresmat în superba exedra din Villa Jovis, din gura unui bărbat cu o sănătate de fier, care se bucura de prietenia împăratului. Spărseseră ușa. Îl găsiseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
chiar intercontinental”. De fapt, la această dată, Constructivismul încetase — practic — să mai fie în „avangardă”. Ca și Futurismul de altfel, academizat și fascizat... Maurul își făcuse datoria, profețiile dintîi fuseseră îndeplinite. Vocile reprezentanților „tinerei generații” își fac tot mai des auzită vocea în paginile revistei, fiind receptate, probabil, ca tendințe „novatoare” de către Vinea & Co, pe fondul creșterii seducției orientalismelor și arhaismelor (consonante cu „bizantinismul” constructivist și cu ideea nonfigurativului de extracție folclorică). Încep să fie tipărite poeme tot mai „cuminți”, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
d’une internationale intelectuelle par les révues d’avant-garde. Un article sur le nouvel art roumain avec reproductions de Marcel Ianco, Matiss Teutsch et une traduction litterale d’un poème de Vinea. Ideea „internaționalei intelectuale avangardiste” se face, încă o dată, auzită. Tot aici este semnalată sumar — pentru prima oară — revista Zuvtotnika (corect: Zwrotnika) a lui Tadeusz Peiper. În catalogul expoziției internaționale a Contimporanului, lucrările prezentate de artiștii polonezi țin „capul de afiș” (Szczuka — Contrast, Fakturkontrast, Tereza Zarnowerowna — Construcție, Faktur contrast). Succintul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
magiei, te vei afla tu cu persoana iubită. Buzele voastre, păstrate până acum ca niște lucruri sfinte, se vor apropia și va avea loc o explozie multicoloră, printre stropii fierbinți ai fericirii, prin aerul imprimat cu sunete numai de ei auzite și îmbrățișați de petalele catifelate ale iubirii. Încet, încet, devii bulversat. Nu știi ce să alegi, ce să faci sau ce să simți. Te confrunți cu un ghemotoc de sentimente, un amestec colorat care îți dă mari bătăi de cap
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să v-o spună chiar ei! Treizeci de secunde mai tîrziu, Lucas Închidea telefonul năuc, sensibil la privirea imploratoare a Mariei care se agăța de el. - SÎngele... este cel al lui Yves Pérec, asta e? Întrebă ea cu voce abia auzită. După o scurtă ezitare, Lucas făcu semn din cap că așa era. - Da. Dar asta nu e tot, Marie, adăugă el cu blîndețe. Au descoperit și urme mai vechi. Urme de sînge. Cel al lui Gildas Kermeur. M-am alăturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nimic! A amenințat-o cu moartea, a lovit-o În fața oamenilor voștri, iar voi l-ați lăsat În pace! A asasinat-o din cauza voastră! Lucas se interpuse nu fără trudă și se văzu nevoit să strige pentru a se face auzit. - Gwen a fost supravegheată de patru oameni! Ea e cea care și-a semnat singură sfîrșitul! Le-a trimis jandarmilor prin intermediul lui Ronan băuturi În care a turnat somnifere! Departe de a-l calma pe Philippe, cuvintele lui Lucas Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
singur? Uite că sîntem o echipă, că sîntem în cărți, o să vezi că drumul pînă la Iași e o nimica toată! — Să nu credeți că de frică v-am destăinuit unele din îndoielile mele, strigă și Sena ca să se facă auzit, trezit parcă la realitate de zgomotul motorului, făcînd vînt cu palma norilor înțepători de monoxid de carbon care îi invadează nările împiedicîndu-l să respire normal. Să știți că și eu ard acum de nerăbdare să-i dăm bice, nu putea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cratițe, scule, lanterne, brichete, mîncare, apă, cărți. Păstrăm doar armamentul și muniția, zice. — E ca un leu dom’ Roja, zice Tîrnăcop simțind că se înviorează, o fi ieșind oare în sfîrșit din letargie? — Numai așa o să putem să ne facem auzită vocea, numai așa o să putem să adunăm în jurul nostru simpatizanți din lumea bună, spune Roja. Pentru asta avem nevoie de un acoperiș solid deasupra capului. — Prima și cea mai puternică trăsătură a lui este spiritul agitator, începe Tîrnăcop, după aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca dintr-un blocstart, făcîndu-se nevăzut în mulțime. Ce-aveai cu el, nenicule? simte că este luat imediat la întrebări, cum adică nu știi cu cine ai de-a face? Nu fă pe prostul că-ți ard una, este amenințat. Auziți, ăștia de partea cui luptă? nu se poate abține să nu răbufnească după ce rămîne puțin mai în urmă. În jurul său se sparg sticle, se devastează vitrinele magazinelor, se decupează stemele cu Republica Socialistă de pe drapelele tricolore, se dau foc steagurilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să mai comunice, sau să restabilească În ultima clipă un dialog compromis. Ascultă Încordat vrând parcă să audă mai mult decât vocea și respirația celuilalt. Sabina, mă auzi? Sabina, fata mea dragă... Vorbele sale, abia șoptite de această dată, abia auzite, păreau spuse la urechea unui copil pe care trebuie să-l scoli din somn. Pistruiata Începu să se smiorcăie: Io nu mai suport, fetelor! Cine dracu mai suportă? scăpă Sușu printre dinți. Petru simți nevoia să se Îndrepte. Stătuse prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]