1,671 matches
-
Preambul " În loc să te tot gândești când va fi următoarea ta vacanță, poate că ar trebui să îți construiești o viață din care să nu ai nevoie să fugi." Seth Godin E primăvară-n suflet și mii de vise colorate se avântă ca un stol de fluturi jucăuși în grădina inimii. Ai atât de multe diamante adunate, ai atâta bucurie, atâta lumină pe care abia aștepți să o reverși în lume! Simți cum valul încrederii te poartă ușor peste marea agitată a
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
să ceară sfat la sânta - Miercuri. Alai, convoi, - îi zise atuncea sfânta, Napoi trimite, nu lua nimica Și singurel te du de-ți cată ținta, 60Căci strimt e drumul și e grea potica. Ia calul meu cel alb; el se avântă, Ca gândul sboară-n lume fără frică, Dar dacă vrei s-o afli, ține minte: Nu stă în valea - aducerei a minte. 65Porni în lume, singurel, în toiu-i. Îl duce calu-i frățior cu vântul - De aur păru-i și frumos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mea, străine, Când tu m-ai duce-n ceruri lângă sori, Frumos ești tu, dar a ta nemurire 240 Ființei trecătoare e peire. El o privi atunci cu ochii țintă: În fața-i slabă-zîmbet dureros; Se face stea și iarăși se avântă 56 {EminescuOpVI 57} În cerul nalt, în roiul luminos. 245Acolo toată noaptea stă de pândă Și prin fereastă el privea duios, Cu o lumină dulce, tristă - clară, Să vadă umbra-i albă și ușoară. A doua zi el se făcu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ierta, Să nu-ți fie cu bănat, Unde sună pușca-n sat? - Ia, sună la casa mea Că mărit pe noră-mea. - Moșule, dar cine-o ia? - Feciorul lui Bezedea. Gheorghieș fața-nroșește, Apoi mi se-ngălbinește Și pe murgu-i se avântă Și bătrânului cuvîntă: - Tată bun, tătuțul meu, Eu sunt Gheorghieș al tău, Sari pe cal și dumneata Și-ndată vom alerga. Cuvântă și se porni Și la poartă că sosi, Cu picioru-n ea izbi Și când murgu - a nechezat Toți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ileana o chema - îi zise încet la ureche, sărutîndu-l cu dulce: - Nu uita Făt-Frumos, că pe cât vei fi tu departe, eu oi tot plânge. El se uită cu milă la ea, o mîngîiă - dar apoi, desfăcîndu-se de îmbrățoșările ei, se avântă pe șeaua calului și plecă în lume. Trecea prin codri pustii, prin munți cu fruntea ninsă, și când răsărea dintre stânci bătrâne luna cam palidă ca fața unei fete moarte, atunci vedea din când în când cîte-o streanță uriașă atârnată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu mai văzu nimica. Când deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea și aievea. Dar în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntîia oară. Făt-Frumos se avântă pe el și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului. De astă dată Genarul vâna departe cale de șapte zile. El o luă pe fată pe cal dinaintea lui. Ea-i cuprinse gâtul cu brațele ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
inspirați. Ceilalți o ascultau cu inima strânsă. Mirciulică încremenise pe un scaun. Coada încovoiată, rigidă, ridica un semn de întrebare negru. Scarlat se sprijini de marginea aragazului. Își șterse fruntea și oftă. ― Dumnezeule mare! Încep să cred că ne-am avântat în larg cu o barcă găurită. Ionescu râse. Se uita la cratițele agățate în perete. Cărămizii, cu o ștampilă triunghiulară albă: ideal. ― Cel mult echipajul e beat. Totul merge după program. La fix! Chestia cu șoferul nu putea s-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu m-am înșelat. A fost mai tare! ― Încă nu se știe. Cristescu râse amar. ― Se știe îngrozitor de bine! M-am gândit tot timpul. Ieri și alaltăieri, azi-noapte. Bătrâna n-a lăsat nici o urmă, înțelegi? Nici una! E de necrezut! Se avântă cu logoreea și înfierbîntarea, specifice, declanșate de ideea fixă. E de necrezut! Ai s-o citești pe toate gardurile, în toate abecedarele, o gânguresc pruncii în landou: nu există infracțiune perfectă. ― Într-adevăr. ― Atunci înseamnă că eu sânt un..., ceea ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ascultați, domnule Matei! V-ați pierdut curajul, și zău n-aveți nici un motiv. " Curaj, auzi ca prin vis celălalt. Îmi închipuiam că dacă mă iau la bătaie cu unul mai puternic decât mine sânt curajos. Sau la mare, dacă mă avânt în larg..." ― Am convingerea că vom reuși să facem față. Nu vă ascund că nu-mi place deloc apatia dumneavoastră. Ar putea atrage atenția în mod defavorabil. ― Mi-e greață, șopti sculptorul. Și n-am mâncat nimic... ― Vă pot oferi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu. Cei patru nu se agreau, resentimentele lor țâșneau la suprafață și totuși ceva îi lega. După "dispariția" Valericăi Scurtu, supraviețuitorii continuau să rămână complici... Avu impresia că vede un compas desenând pirueta îndrăzneață a unui semicerc și gândul se avîntă: De ce înainte de a muri, Panaitescu n-ar fi făcut și el parte din echipă? Întâmplarea sau calculul hotărâse ca el să fie prima victimă. Devenise purtătorul mobilului secret și, în mod inevitabil, tot ce se petrecuse ulterior trebuia raportat la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Almanahul Anticipația este obiectul ce radiază, asemenea lui Pif Gadget, energia hipnotică a evadării. La distanță de jocurile celor mari, la distanță de cei care imaginează „rezistența prin cultură”, copiii și adolescenții își construiesc propria navă spațială, cu care se avântă în galaxiile și în evurile pe care nu le colonizase, încă, România socialistă. În aceste efort, în aparență ridicol, al articulării evaziunii, Pif evocă puterea benzii desenate de a convoca, ca într-un discurs orfic, imaginea și textul, făcând să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe Adam. Dedicate luptei și pregătite să moară, amazoanele africane ale lui Pratt sunt, ca și Cush, zămislite din materia himerică ce alimentează, de secole, reveria occidentală. Erotismul este, la Pratt, înscris în țesătura intelectuală gnostică. Africa în care se avântă Koinski este și hârtia de turnesol ce expune dilemele identitare - în decorul deșertului, tul burările de conștiință capătă vitalitatea paroxistică a coș marului ce bântuie spiritele opiomanilor. Perspectiva prăbușirii arhitecturii imperiale italiene din Africa conferă siluetelor de ofițeri schițate de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în acest labirint alimentat de aerul rarefiat al înălțimilor, autorul Micului prinț reîntâlnește duhurile care l-au însoțit în periplul său terestru. Granița dintre ficțiune și războiul lui Saint-Exupéry se șterge în această ultimă aventură - dincolo de norii către care se avânta aparatul său se află locuitorul ciudatei planete și oile sale solitare. Mai jos, către Argentina unde colindă călăreții neîmblânziți, Saint-Exupéry îl revede pe Mermoz și silueta sa eterică. Apropierea morții facilitează această reunire dintre cei ce au murit și cei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
că aventura este ceea ce îl atrage pe cititor. Pratt este mai aproape de Truffaut, cel din Sirena de pe Mississipi, decât de rigurosul Godard. În vinele sale curge un sânge poematic ce are temeritatea cadrelor lui Werner Herzog. Noaptea în care se avântă personajele sale este o noapte a genezei. Din ea se ivesc geniile care populează visele noastre. În marginea celor două cicluri fondatoare ale lui Pratt, în marginea lui Corto și a lui Koinski, textele afro-caraibiene ale lui Pratt sunt expresiile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vocația gnostică și gustul de a-și revizita propria biografie. Somalia și coasta dinspre Marea Roșie și Aden sunt porțile de intrare către lumea ce gravitează în jurul vechilor credințe. Lecția lui Corto sau Koinski este înțeleasă de toți cei care se avântă în acest ocean sărat al mirajelor. Europa nu mai poate fi măcar evocată în acest punct în care islamul se metisează, contaminat fiind de înclinația mesianică a pământului văduvit de apă și de speranță. À l’ouest d’Eden este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În drumurile sale, de o parte și de alta a frontierei, Kenton întâlnește câteva dintre figurile memorabile pe care istoria americană le reține ca efigii ale pionierilor. Paleta caracterologică este vastă, de la patriarhii ce fondează orașe până la cei care se avântă singuri în păduri sau preerie, mânați de focul lor lăuntric. Dintre aceștia din urmă, Lew Wetzel este omul în care se întruchipează această energie demonică a răzbunării familiei masacrate de indieni. Există, la Lew Wetzel, o urmă de trufie și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cruzimea și reveria într-un aliaj paradoxal, este catalizatorul ce face să urce spre suprafață magma de imagini și de nebunie a unui artist. Odată cu Pratt și cu Manara, banda desenată părăsește cărarea luminoasă a visului apolinic spre a se avânta în pădurea dantescă a tentațiilor și enigmelor, în același mod în care mitologia greco-romană oferea șansa traversării în lumea de dincolo celor destinați să se întoarcă, spre a povesti întâlnirea cu infernul și cu partea lor de taină. Deșteptarea primăverii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care guvernează acest univers de umbre. Cele trei decenii de izolare și reinventare ale lui Tobey sunt pregătirea ce anunță reîntâlnirea cu umanitatea tehnologică și iscoditoare a occidentului. Tobey coboară, la rândul său, spre a înlătura pe cei care se avântă către pisc. Expediția lui Edmund Hillary este mai aproape ca niciodată de a atinge punctul refuzat celorlalți. Jocul de magie inutil al lui Tobey este, poate, cel din urmă suspin al Agarthei. Aventuri și penumbră (Omul din Noua Anglie, Legionarul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ilustrează potențialul benzii desenate de a reuni obiecte culturale dintre cele mai diverse. Tonalitatea fiecăruia dintre episoade pare să trimită către un segment bine definit al tradiției vizuale sau literare. Francez, Bob Morane locuiește în apartamentul său londonez, de unde se avântă spre a descifra enigme ce evocă gramatica lui Sherlock Holmes. Spiritul galic este mobilizat spre a întâlni nesfârșirea Vestului american, căci Bob Morane redă indie nilor amenințați de rapacitatea capitaliștilor veroși demni ta tea originară. În fine, tot Bob Morane
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mult de închisoarea sa - elicopterul misterios aterizase pe țărmul oceanului, acolo unde din valuri se zăreau luminile discrete ale submarinului ce aștepta. O fantă se deschise, iar Olrik fu primit înlăuntrul ființei de oțel ce se scufundă spre a se avânta către larg. În cabina spre care fusese îndrumat, un om cerceta o hartă nautică. Zărindu-l pe Olrik intrând, se ridică și, cu un zâmbet glacial, îi întinse mâna. — Bine ați venit la bordul navei noastre, Olrik. Vă așteptam de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
auzit pe nimeni umblând pe-acolo și, când nu mai am nimic de făcut, zic și eu că e plictisitor să nu te înșeli niciodată; apoi mă analizez, simțind în gură gustul sălciu al tuturor prostiilor în care m-am avântat cu înflăcărare. Și pe urmă nu țin să mă căiesc, să fiu iertat. Pentru atât de puțin n-aș sta aici la pândă. Și spun asta fiindcă m-am debarasat de modestie ca de o cămașă de forță în cimitirul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lunile de ciumă le redusese la abstracție, cu ființa vie care fusese suportul acestei iubiri și duioșii. El ar fi voit să redevină același care la începutul epidemiei voise să iasă alergând într-un suflet din oraș și să se avânte în întâmpinarea celei pe care o iubea. Dar știa că asta nu mai este posibil. Se schimbase, ciuma lăsase în el un fel de absență pe care încerca din toate puterile s-o nege, și care totuși continua să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Divin”, merită a fi trăită frumos, cinstit și demn. În ziua următoare reiau programul meu obișnuit, ordonat, de muncă și de odihnă, bucurândumă de mult soare și lumină în casă, în curte și în grădină, unde florile de sezon se avântă spre lumină și rod bogat, spre satisfacția mea și a celor din jurul meu, pentru că frumusețea florilor mă încântă și mai mult, atunci când reușesc să bucur și să încânt pe cei de lângă mine - cu frumusețea, fragilitatea și parfumul feluritelor flori pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vedea acum scările din lateral. Se gândi să coboare pe acolo, dar ezită. Dacă nu era Uri? Rămase ascunsă în umbră, așteptând până când, în cele din urmă, auzi un geam electric coborând încet și apoi un „psst“ șoptit. Uri. Se avântă pe scări și se ghemui pe scaunul din dreapta. —Frumoasă mașină. Cum reușești? Am trecut pe la biroul portarului, am găsit cabina de parcare a valetului și am pus mâna pe prima cheie pe care am văzut-o. —De asta ai uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-se să alunece câteva minute într-un somn epuizat. Visă că rătăcea pe străzile Ierusalimului, nu în propriul ei trup, ci în cel al avatarului cu maiou creat de sora ei în Second Life. Plutea deasupra Domului aurit al Stâncii, avântându-se mult deasupra Zidului de Vest. Bărbații de dedesubt, cu bărbi, haine negre și șaluri de rugăciune priveau către ea, cu gurile căscate... Se trezi deodată cu fruntea scăldată de sudoare. Se putea așa ceva? Era oare posibil? Se repezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]