1,639 matches
-
12. Arte poetice ilustrate de poeziile Joc secund și Timbru; 13. Lumea purificată în oglindă se asociază cu ideea autocunoașterii, așa cum este prezentată în poezia Din ceas, dedus...: "Din ceas dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrată prin oglindă în mântuit azur./ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur"; 14. Comuniunea desăvârșită a spiritului cu creația cosmică, atunci când poetul atribuie lucrurilor un suflet, iar poezia este "un cântec încăpător" ("Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui I. Barbu, cititorul trebuie să se inițieze în unele probleme fundamentale: obscuritatea în exprimare, limbajul abstract, încifrarea simbolurilor, particularitățile limbajului poetic: repetarea vocalei "e" care menține tonul sobru, elipse (elipsa predicatului), dislocări, inversiuni topice, anacoluturi, neologisme cu funcție de epitete ("azur", "agreste ", "nadir"), alături de termeni concreți, sintagme inedite. Metafora "Adâncul acestei calme creste" semnifică frumosul pe care poetul îl transformă în "joc secund", un cântec întemeietor de lume, o sonoritate orfică în "sens invers". I. Barbu își imaginează o relație dintre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să se sustragă, cade finalmente în voluptatea negarii de sine, prin care încearcă să se salveze. Este crud cu el însuși, cu specia umană, în general: "Singurătate a urii. Impresia de zeu pus pe distrugere, călcând în picioare sferele, îmbăloșând azurul și constelațiile... zeu frenetic, slinos și bolnav; demiurgie ejectând prin spațiu raiuri și latrine; cosmogonie de delirium tremens, apoteoza convulsiva în care fierea încununează elementele... creaturile se avânta spre un arhetip de slutenie și suspina după un ideal de monstruozitate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Blecher pentru acest tip de artă va deveni explicită în romanele sale: Calul cu măsura orologiului în fân Pe o cărare fir de păr în soare Se înalță din țărână dezlipindu-se de țărână Fulgii pământului îl ning sub copite pe azur... Își înclină coama evantai pe cer Calul e femeia de apă camee Cu sânii de nouri Cu gestul real ca o gheară... Calul intră calul iese... Cu urechi de văzduh... Calul pornește în lume24. E-ntindere de plante cu degete
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
femeia de apă camee Cu sânii de nouri Cu gestul real ca o gheară... Calul intră calul iese... Cu urechi de văzduh... Calul pornește în lume24. E-ntindere de plante cu degete de apă... Uriașii subpământului s-au înecat cu azur Și lacurile guri deschise rămas-au încremenite... Planeta somnului se așterne peste câmpuri Pe unda izvorului curg ultimele reflexe 25 Salvador Dali, Portret ecvestru al lui Carmen Bordiu-Franco, 197426 Salvador Dali, Sărbătoare Sf. Lucia la Villamalla, 192127 Analizând poeziile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Poezia Gând aduce în prim-plan o ipostază neobișnuită a femeii, metamorfozată datorită absenței iubirii: Mâinile tale pe pian ca doi cai Cu copita de marmură Mâinile tale pe vertebre ca doi cai Cu copita de trandafiri Mâinile tale în azur ca două păsări Cu aripi de mătase Mâinile tale pe capul meu Ca două pietre pe un singur mormânt 30. Textul anticipează pasajul revederii dintre Solange și Emanuel personajele romanului Inimi cicatrizate din vila Elseneur. Emanuel nu o poate identifica
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Păsări ale căror excrescențe le dau un aer anacronic, intelectuali geniali, erudiți și de o exacerbată moralitate, predestinați să sucombe la contactul cu realitatea imediată întruchipează, laolaltă, imaginea arhetipală a Albatrosului lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le lasă, blegi / Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase...// Poetul e asemeni cu prințul vastei zări / Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
orice bun moral care l-am fi câștigat într-o viață de osteneală și de gândire."271 În mod firesc, toate aceste considerații ne permit să ne reîntoarcem la mitul albatrosului lui Charles Baudelaire. "Drumețul cu aripe", regele maestuos al azurului, se mișcă greoi pe puntea vasului. Aici, jos, el este ținta vituperărilor și ironiilor ieftine rostite de către mateloți. Aprofundând, considerăm că, pentru triada Quijote-Eminescu-Ladima, figura mitică emblematică este cea a Golemului. În filosofia hindusă, ca și Cabala evreiască, el este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de un sfert de veac (de singurătate) întrucât poate pune sub semnul îndoielii veracitatea rostirilor autorului scrierilor "incriminate"; nimic mai greșit, după cum vei vedea, stimate Cititor, de vei avea paciența de a merge până la capăt ("Patience, patience, patience dans l'azur", clama creatorul lui Monsieur Teste); * Cea pragmatică: efortul depășirii de sine la înot urmărea un scop precis, nu numai în plan enunțiativ ca derivă narcisistă (situație favorizând ceea ce francezii numesc "la drague") ci și într-un posibil plan de evadare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
orthographe, romans de nos aïeules, contes de fées, petits livres de l'enfance, opéras vieux, refrains niais, rythmes naïfs (Délires, II Alchimie du verbe). Vedea, din punctul de observare privilegiat, Corabia Nebunilor, așezat lângă o piață, că "Frații Pește" și "Azur" aveau cotă mai mare decât ansamblurile finanțate de "comitetele pentru educație socialistă". Auzea cum fiecare ispravă internațională a lui Ceaușescu avea două versiuni (cea din presa și televiziunea de partid și "cealaltă", a "bancului")oooo, formă de anecdotă "frivolă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mîntuirea, sfîrșind ca o ultimă chivuță carageliană În brațele slugii. Este aici și o amară desnădejde eminesciană care a Înțeles ca nimeni altul că femeia contemporană lui este incapabilă În a Îmbrățișa și Înțelege mistagogia esențială. Refuzul mîntuirii În mîntuit azur va fi urmat de retragerea În comicul și În prozaismul vieții obișnuite. Eroina nu a știut să beneficieze de adevăratul tropheion. Trăind Într-o societate androcrată și dextrocrată eroina nu poate să se Înalțe la eonul superior, mielinizarea ei fiind
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
îl înconjoară se încarcă, dimpotrivă, cu energie și se metamorfozează într-un mod absolut fermecător. Procedeele recurente de transfigurare sunt antropomorfizarea (în dulap se ascund "dulci farfurii cu sufletul ca roza/ de parfumat", "cuțitele vorbesc de mărul acru", "îmbătați de-azur și izuri/ bat cu capu-n geamuri triste/ bâzalăii din brizbrizuri", chiar și "orele-atârnă-n iarbă nemușcate"), dilatarea sau, dimpotrivă, comprimarea dimensiunilor firești ale obiectelor și ființelor din raza sa vizuală. "Acolo unde alți poeți ai generației lui comprimă simbolic și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lume/ și ochiul transcendent dincolo ochiul//cu-o bufniță pe umeri și-o egretă/ și aripi albe fug către infern/ din plânsul și scrâșnirea dinților în întuneric/ trupul meu e însorit de rănile fericite// plâng sfere lucitoare L.S.D./ fără bezne azur aur și mărgăritare/ mare albastră și pură dorm îngerii/ în ochiul transcendent eu dorm cu îngerii// (...)// dincolo dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa la Nisa/ aripile albe iartă-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul// și faruri negre și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Se explică, astfel, atât voința de anulare a granițelor identitare exacte, de anonimat ("puterea de-a fi nimeni/ mângâiat de Dumnezeu"), cât și percepția propriei feminități drept un avatar al Feminității și Frumuseții ("a coborât din mit femeia./ prea mult azur/ în jurul unui mugure de sân!"). Deloc întâmplător, una dintre obsesiile autoarei este chiar ritualul nupțial, care dă sens nu numai existenței umane, ci și celei cosmice (Pânza sărăciei, Femeia care-și mărită steaua, Scorbura unui înger, Mireasă din apă, firea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de sugestie și dinamicii gestual-corporale și sonore, Pariziana poate transforma prezența ei într-o admirare a întregului prin numai o parte a sa: "Mais șes cheveux, tirebouchonnés à l'anglaise, étaient plus fins que de la soie, șes yeux d'un azur brillant, tous șes gestes délicats" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.160-161]. "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla. Et să poignée de main fut longue, avec une insistance significative" [Maupassant, La parure et autres contes parisiens, p.268]. Pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
polul opus elitele privilegiate ale regimului și noii îmbogățiți -, înălțimile din jurul capitalei s-au umplut de palate, fortărețe de lux, lacuri artificiale, terenuri de golf, de tenis, piscine, palmieri etc., mai ceva ca la Beverly Hills sau pe Coasta de Azur. Politicieni, oameni de afaceri, militari, funcționari, legați prin tot felul de fire văzute și nevăzute, o întreagă birocrație interesată și coruptă, oameni de afaceri care s-au apucat de politică, militari care s-au apucat de afaceri, plus o armată
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
merit, de a fi declarat autonomia definitivă a operei mateine față de ființa convulsionată a autorului îi revine poetului-matematician Ion Barbu care proclama un perpetuu răsărit al Crailor: "Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cumpănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungînd nălucile Penei și Ilincei, gravitînd în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima oară în literatura noastră și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui Dostoievski, mai complex, trebuind cercetat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ales, prietenii străini ai rudelor și prietenilor ei. La răstimpuri cineva telefona din partea d-lui Economu de la Iași, sau a d-nei și d-lui Ifrim de la Bârlad, pe care îi întâlnise, cu un an sau doi înainte, pe Coasta de Azur sau în Italia, sau în Elveția. Când Ileana își invita cunoscuții la cofetăria Nestor, Tante Alice îi dădea fără șovăire cele câteva mii de lei, pe care altminteri i le-ar fi refuzat. Și una din sursele ei de venituri
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
poet (după propria-i mărturisire), drept o „plantă pe care trebuie s-o descoperi, iar de nu, s-o inventezi. Pentru că, „în atingere cu atomii ei de eternitate, te purifici...” sau „ te cosmetizezi”. Femeia are „trup de pasăre” (Frescă în azur), e vizualizată ca un trandafir „nelimpezit” (Litanie de somn) sau precum o „roză cosmică”, și-n jertfelnicia ei, am zice, ea devine „anazidita mea...” (Litanie de somn). „Copil al verii”, dar cu „iarna de polen pe guri de astre...” (Naștere
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
am spus și lui Laurențiu Ulici, mai târziu, când m-a invitat să intru în PAR, la Casa Studenților din Iași, când primarul Constantin Simirad a fost destul de dur, mai ales cu Varujan Vosganian. Liviu Antonesei: La întâlnirea din Sala Azur, nu doar cel pomenit de tine nomina odiosa, cel puțin pentru mine! a fost dur cu PAR, ci mai mulți. Eu am și spus că e un fel de clonă după PAC, care nu putea conduce decât la împărțirea în
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de greci (Pindar), dar și de Scriptură (Iov). Dolor se convertește oximoronic, în voluptas ("Est flere voluptas, expletur lacrimis dolor", Tristia IV, 3 v 37). Suferința nu ajunge însă la neant, întrucât e luminată de speranța grațierii și izbăvită de azurul mântuirii prin artă. Ovidiu descoperă, așadar, destinul tragic existențial. Exilul cu fețe multiple, exterior sau interior, devine simbol al condiției umane. Motivele alienării ruperea brutală din viața din Roma și conștiința de exilat într-un mediu străin au provocat drama
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
comunist deveniseră insuportabile. În fine, este evident un crescendo al revoltei provocat de represiune: mai întâi la Timișoara, după ce armata trăsese în plin în manifestanți pe 18 decembrie, a doua zi, pe 19, muncitorii de la toate marile uzine 6 Martie, Azur, ELBA, Banatul, Electromotor, Solventul, Spumotin, Uzina Mecanică, ș.a. se revoltă, organizează greva generală și participă la manifestații în centrul orașului. Același lucru se petrece la Lugoj, Arad, Oradea, Bistrița, Cugir, Sebeș, Jimbolia, Turda, Alba Iulia, Reșița, Caransebeș, Cluj, Sibiu, Cisnădie
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prea puțin conforme cu valorile europene. Pitorescul violent al acestor cohorte de traficanți de toate culorile, ca să nu mai vorbim de mafia rusă încărcată de aur care a colonizat nu numai Ciprul, ci și o bună parte din Coasta de Azur, e desigur mult mai interesant pentru tabloide decât migrația legală, fie ea a lucrătorilor sezonieri (nu odată exploatați fără milă), dar și a medicilor de familie sau a doctoranzilor în căutare de laboratoare și biblioteci mai bogate decât cele din
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
făcu, dar am dat cu nasul chiar de secretară. Era o nurlie de fată, s-o sorbi într-un pahar de vodcă cu suc de roșii. Blondă, cu ochii adânci ca marea, că dacă nu erai atent, te înecai în azurul lor. Nici frumoasă, nici bătrână, nici înaltă, dar nici nu-ți înțepenea ceafa uitându-te în jos spre ea; și cei drept, era apetisantă ca o prună prea coaptă. - Dumneata ești secretara? Mirată, mi-a răspuns ușor înțepabil: - Da' nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mă așeza lângă ea și ea a fost de acord, schițând un surâs de giocondă și săgetându-mă scurt cu ochii ei minunați, negri, cu ape albăstrii, probabil mi s-a părut, deoarece avea în jurul ochilor câte o pată asemănătoare azurului. Oricum, avea talent la amestecatul nuanțelor de culoare: de la păr și ochi și până la săndăluțele cu care erau încălțate acele piciorușe fine, de antilopă, totul era într-o perfectă armonie. Am murmurat încet: - Nu ești de vină tu,/ De vină
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]