2,305 matches
-
intrat și au văzut că mica grotă se lărgea. Acolo i-a dibuit, nu peste multă vreme, potera trimisă după ei. S-au ridicat și-au dat să se apere, dar sulițele războinicilor i-au străpuns Înainte de a apuca să azvârle pietrele. Au căzut unul peste altul, aproape Îmbrățișați. Legea nescrisă era aspră atunci cu hoții. Urmașul și Păgubitul au intrat și ei În grotă, dar nu mai era nimic de făcut. Războinicii și-au luat Înapoi sulițele Însângerate și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
genunchi, Rândașul izbutise, până la urmă, să pună mâna pe un vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină care se zbătea În murdăria de pe jos și icnea ca de nespusă trudă. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii Veterinarului care, orbit, se ridicase și Încerca să se șteargă cu mânecile halatului. În Încordarea durerii și a spaimei, vietatea scăpase din legăturile de sârmă prost făcute, Îl azvârlise pe Rândaș din spinare și o luase la goană nebună către nicăieri, În cerc, de-a lungul scândurilor din Împrejmuirea țarcului. Sângele șiroia, roșu, pe frunte și apoi pe botul negru, unde culoarea devenea Întunecată și Înspăimântătoare, aducătoare de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum, În urma lor, azvârlit Înspre ei de muierea furioasă, microscopul se făcea zob pe poteca pietruită. Vieru Îi aștepta În Întuneric și se tăvălea prin troscot, cu cracii În sus, râzând Înfundat. „Râzi ca un tâmpit ce ești! De unde dracu’ luăm atâția bani ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putea bănui că viața colonelului avea să dureze Încă zece ani buni pe care el, Repetentu, nu se știe bine dacă i-a apucat au ba. În seara În care cei trei băieți Îl ascultaseră pe Colonel, după ce mama Baronului azvârlise cu microscopul În ei, plecaseră spre casele lor cu statui dărâmate În suflete. Soldatul rus, pe care ei atâta Îl iubeau, nu fusese chiar ca În filmele lui Ghiță de la Căminul cultural: viteaz, bun la suflet, deștept, mare ucigaș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să fie Învinuiți de lașitate și, a doua, greutatea bombelor ar fi făcut motoarele să Înghită mai multă benzină și nu le-ar fi ajuns ce aveau prin rezervoare până la mama dracului, În Italia, unde era baza lor. Așa că le azvârleau și ei peste câmpuri sau prin păduri. Pâlniile de pe câmp fuseseră nivelate de pluguri; pe cele din pădure nu găsise nimeni de cuviință să le astupe și aveau să rămână acolo Încă multă vreme. Îmbărbătat de poveștile de vitejie ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar le zâmbea cu bunătate celor pe care Îi Îndrăgea. Zgârciul imensei praștii se Încorda cu ajutorul unui mecanism format din câteva roți dințate, un lanț de motocicletă și o manivelă, iar Încărcătura - pietroaie de trei sau chiar patru chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-mă, că vin acuma ăștia să mă hăcuiască. Ce-ai păzit până acuma? Ce-ai așteptat? Să vezi cum mă dezbracă de piele, cum Îi dau sare, o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
veninos i se Încolăci În jurul inimii. „Ce naiba?!” Încercă el să se Îmbărbăteze, căci se simțea șovăitor și Încurcat. Băgă mâna În sân, apucă, pe pipăite, cu grijă, șerpișorul de cap, trase nițeluș de el - mica vietate se Împotrivea - și-l azvârli În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Târâtoarea Își Încordă amarnic trupul subțire, cu zgomot și iuțeală de pleasnă de bici, scoase, cu furie, limbuța neagră și despicată, apoi se repezi cu nemaivăzută agerime În buruienile șanțului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
terminase așa. „Care treabă? Ce treabă să mai meargă?” se oțârî Odraslă și glasul lui tremura a Învinuire. „Ți-am spus doară că eu nu m-am atins de fata grecului... Tu, nu, te-ai opărit tot pentru două-trei vorbe azvârlite În vânt. Nu puteai să mă bați numai? Uite și tu ce mi-ai făcut!” - și, cu o mișcare scurtă, Își săltă poalele cămășii. Deasupra buricului avea o rană largă, care mustea de sânge negru amestecat cu borhot țâșnit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pe urmă va Începe bătălia cu Înjurături și măscări strigate dintr-o parte În alta. Înainte să se Încaiere cu ciomegele, le va arăta cum merge praștia cea mare și, ochind undeva, În câmp, ca să nu rănească pe cineva, va azvârli câțiva bolovani, spre adânca uimire a tuturor de față. Va veni și lupta. Își vor Încrucișa ciomegele lustruite, vor avea grijă să nu se lovească, se vor preface că-și dau lovituri meșteșugite, se vor feri, vor țopăi, vor icni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lovească, se vor preface că-și dau lovituri meșteșugite, se vor feri, vor țopăi, vor icni, vor asuda, se vor Încrâncena să-și arate măiestria, vor obosi În cele din urmă. Se vor apuca să aprindă focuri În care vor azvârli lucioasele toroipane. Vor goli căni de vin roșu, tânăr, Încă neașezat pe de-a-ntregul. Vor frige pastramă și vor Încălzi azimă În spuză. Când vor Începe să se amețească, va veni și taraful Căloi să-i Încingă la joc ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spus: „Uite și la neisprăvitu’ ăsta! Nici măcar de atâta lucru n-a fost În stare...”. Am spus tuturor că Îmi julisem mâna la fotbal. Dar mai ales păstrez În memorie din dimineața aceea sângele care se Închegase, negru, pe lama azvârlită În chiuvetă. Din cele de până aici poți și singur să tragi concluzia că nu În felul ăsta am de gând să-mi fac de petrecanie. M-am gândit apoi să mă Împușc: mai puțin curat, dar al naibii de eficient și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i Întreb. Ajunsese aproape un joc: cine se preface mai bine a nu ști că acele trei zile existaseră. Pentru că mă bucuram de aprecierea unanimă a ofițerilor din compania noastră, a fost aproape de la sine Înțeles că m-au azvârlit, la Întoarcerea din concediu, direct În serviciul de gardă, adică În vestita „singura misiune de război pe timp de pace”, cum avea grijă să anunțe fiecare comandant al gărzii când Își lua În primire răcanii din subordine și le distribuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răspândea miros de scorțișoară și coajă de lămâie rasă. Când mirosurile mi-au gâdilat nările și cuptorul mi-a dogorit fața, ceva din mine s-a răscolit, dându-și seama că eram pe moarte, și m-a Împins, m-a azvârlit În sus din groapă ca dintr-o țeavă de tun. Alergam bezmetic, mă prăbușeam, mă ridicam și cădeam iarăși, din pricina Încheieturilor Înțepenite și a pâslarilor din picioare. Urlam, cântam, cuprins de o bucurie imbecilă, ieșisem dintr-o moarte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
degetul gros de la mâna dreaptă pe trăgaci și am Îndreptat țeava cu cătarea Înaltă către cerul gurii. Vedeam cum, cuminte, percutorul aștepta să izbească micuța capsă din fundul cartușului; scânteia avea să aprindă praful de pușcă; imensa presiune urma să azvârle glonțul cu miez de plumb și Înveliș roșiatic; glonțul se va Învârti și se va răsuci amarnic pe ghinturi, va ieși furios și agresiv de pe țeavă, va străbate ca pe nimic cerul gurii, creierii și, la sfârșit, va sparge țeasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ciment cu ochiuri Închipuind niște romburi. Al dracului moș ne pândea câteodată, tupilat după câte o viță, și ne altoia cu un băț de sânger ori de corn, apoi tăia cu un cuțitoi mingea de cauciuc și ne-o azvârlea. Nu izbutisem niciodată să deslușim ce Îndruga bătrânul: mormăia numai, supărat și agresiv. Mi-a venit și mie rândul de câteva ori să sar gardul după minge și, mai fraier fiind, am gustat cu spinarea tăria și suplețea nuielelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Între care era Închis Înaintau Încet, cu agresivitatea cumpănită a unor luptători care știu cu siguranță că-și vor nimici adversarul. Nu aveam ce căuta acolo: locul nu contenea să mă respingă, să mă alunge, așa cum pielea se străduiește să azvârle În afară vârful nedorit al unui spin. Toate au Început să mă alunge. Nimic nu mă mai primește. Sau nu mai pot eu să intru. Mă gonesc, de fapt, eu Însumi. Eu singur am pierdut tot ce puteam pierde. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În urma unor astfel de triste Întâmplări, spânzurații masculi Își revarsă pentru ultima oară sămânța așa, ca să arate lutul lor cel Îndelung și adânc păcătos că nu se lasă cu una cu două și nu-și primește moartea fără să-i azvârle În obraz cea de pe urmă batjocură. Dacă ai curiozitatea să afli dacă hoitul meu a avut acea ultimă tresărire de orgoliu, poți să-i Întrebi pe ăi de la morgă. În ciuda meseriei lor, autopsierii sunt În cea mai mare parte, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lua ghemotoace de albine și, de parcă ar fi ținut În mână zglobii bulgări de zăpadă, le arunca după tine ca să pricepi pentru totdeauna că nu moare nimeni din așa ceva. Alergai ca un bezmetic prin buruieni, cu taică-tău În urma ta azvârlind bulgări de albine. Te-ai scufundat, până la urmă, Într-un canal de irigații din care nu te-ai dat dus, deși Directorul urla ca să te convingă: «Ieși de-acolo, lașule! O să ajungi un nenorocit În viață! O să fie vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu a mai fost decât un singur pas, pe care ambele doamne l-au făcut cu hotărâre. Și-au vărsat una alteia gălețile În care se aflau bucățile de brânză scufundate În zer; și-au storcit roșiile și le-au azvârlit una În fața alteia; s-au apucat de păr, și-au smuls broboadele de pe cap. Cu greu au putut să le despartă oamenii și să le țină la depărtare ca să nu se Încaiere din nou. E drept că spectatorii, bucuroși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înainte ca, buchisind Împreună cu frații săi Șerban, Cazan și Elina, să Învețe latinește de la un perceptor catolic din Occident și slavonește și grecește de la un călugăr din Rusia sau Ucraina. Marele logofăt, fără să-i dea prea mare importanță, a azvârlit epistola la grămadă cu alte hârtii fără Însemnătate În arhiva sa personală și abia peste trei veacuri, când satul Fierești avea să-și modifice fonetic numele În Herești și când locuitorii s-au răsculat Împotriva unor arendași cam hulpavi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se acorda unor astfel de vechi scrisori - a pus-o cu deosebită precauție În porthart, Între două coperți tari, ca să n-o vatăme, și s-a apucat, apoi, temeinic, să-i Împuște pe capii răscoalei și să dărâme, cu obuze azvârlite de un tun tras de doi cai, una câte una casele participanților activi ori pasivi (adică ăi de mai mult căscaseră gura și nu puseseră neapărat mâna pe furcă ori topor) la revolta Împotriva ordinii interne a țării. După ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la lumină dintr-un prohab ce până atunci Îl ascunsese cu sfioșenie. Îl mângâia apoi, Îl trecea prin palmă și prin cercul Închipuit de arătătorul și mijlociul cu vârfurile lipite, ca să-l curețe, vezi Doamne, de chica cea roșiatică. Îl azvârlea, apoi, spre spate, unde se Înălța, Încet-Încet, o nouă grămadă formată de astă dată, din știuleți curați. Mișcările deveneau din ce În ce mai sacadate și mai rapide, iar eleva de alături se străduia să țină ritmul impus de nărăvitul mentor. Acesta Își lipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mai rapide, iar eleva de alături se străduia să țină ritmul impus de nărăvitul mentor. Acesta Își lipea privirile de sânii fetei care se zbăteau și tremurau, vibrau Îndelung și amețitor din pricina ritmului alert. Când eleva ridica mâna să azvârle știuletele pe spate, flanela subțire se lipea de pieptul bogat, sfârcurile Împungeau țesătura roșie, moale și mângâioasă. Lui Zidaru ochii i se beleau și lăcrimau, firișoare de salivă i se scurgeau pe la colțurile gurii. În astfel de clipe de rătăcire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]