1,419 matches
-
am fost îndreptat mai mult prin semne către magazie. Am intrat încetișor, fără să trîntesc ușa, auzind voci. Erau înăuntru Stoicescu, Corvino și locotenentul Georgescu. Pe o capră de tăiat lemne aveau un felinar de vînt cu o lumină galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era de zece zile în București, dar Bîlbîie se îngrijise să arate cît mai boțit. Neras, cu ochii lăcrimînd, i-o fi pus ceva praf sub pleoape, era în stare bietul Leonard, cu o cămașă ruptă în spate, mai bine zis sfîșiată destul de credibil. Adjutantul Popianu făcea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Aerodromul este pregătit pentru primirea Salvatorului Patriei în următoarele șase ore de la izbînda acțiunii. Vom răzbate sau vom pieri. Așa să ne ajute Dumnezeu!" Inginerul Corvino făcu un pas înainte, o mișcare atît de neprevăzută, încît toți ceilalți, chiar și Bîlbîie, tresăriră, cerîndu-i emoționat lui Radul Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul. Adjutantul îi privi întrebător pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă mecanică, textul mesajului. Dacă n-ar fi știut că totul nu e decît lucrătura lui Bîlbîie, chiar și el, Șerban Pangratty, ar fi fost în stare să jure că Radul Popianu e o componentă adevărată a acelei Vladii pe care i-o descrisese, o lume de automate, de marionete, cu creierul spălat, proaspăt și tîmp ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și Bucureștiul e în mîna lor." "Și Consiliul de Miniștri? De Consiliu n-ați spus nimic!" Șerban Pangratty nu și-a putut reține un strigăt, putea fi de uimire, putea fi de teamă. Deci asta era, asta era, întrebarea lui Bîlbîie, Consiliul de Miniștri..." Mihai Mihail strînse cu un gest nervos toate hîrtiile de pe masă, simțise că se apropie de deznodământ, "ce-i cu asta, cum adică "întrebarea lui Bîlbîie", e întrebarea mea, prințe, nu a lui Bîlbîie. Leonard Bîlbîie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea fi de teamă. Deci asta era, asta era, întrebarea lui Bîlbîie, Consiliul de Miniștri..." Mihai Mihail strînse cu un gest nervos toate hîrtiile de pe masă, simțise că se apropie de deznodământ, "ce-i cu asta, cum adică "întrebarea lui Bîlbîie", e întrebarea mea, prințe, nu a lui Bîlbîie. Leonard Bîlbîie e mort, doar de asta ai venit aici, să-mi spui că inspectorul principal al Serviciului Leonard Bîlbîie a murit". "Va trebui să vă contrazic, domnule director, v-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era, întrebarea lui Bîlbîie, Consiliul de Miniștri..." Mihai Mihail strînse cu un gest nervos toate hîrtiile de pe masă, simțise că se apropie de deznodământ, "ce-i cu asta, cum adică "întrebarea lui Bîlbîie", e întrebarea mea, prințe, nu a lui Bîlbîie. Leonard Bîlbîie e mort, doar de asta ai venit aici, să-mi spui că inspectorul principal al Serviciului Leonard Bîlbîie a murit". "Va trebui să vă contrazic, domnule director, v-am spus că Bîlbîie a murit astă-noapte, a fost ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Bîlbîie, Consiliul de Miniștri..." Mihai Mihail strînse cu un gest nervos toate hîrtiile de pe masă, simțise că se apropie de deznodământ, "ce-i cu asta, cum adică "întrebarea lui Bîlbîie", e întrebarea mea, prințe, nu a lui Bîlbîie. Leonard Bîlbîie e mort, doar de asta ai venit aici, să-mi spui că inspectorul principal al Serviciului Leonard Bîlbîie a murit". "Va trebui să vă contrazic, domnule director, v-am spus că Bîlbîie a murit astă-noapte, a fost ucis, dar scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se apropie de deznodământ, "ce-i cu asta, cum adică "întrebarea lui Bîlbîie", e întrebarea mea, prințe, nu a lui Bîlbîie. Leonard Bîlbîie e mort, doar de asta ai venit aici, să-mi spui că inspectorul principal al Serviciului Leonard Bîlbîie a murit". "Va trebui să vă contrazic, domnule director, v-am spus că Bîlbîie a murit astă-noapte, a fost ucis, dar scopul principal al venirii mele este de fapt să vă avertizez că mîine dimineață Vulturul Alb va începe acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întrebarea mea, prințe, nu a lui Bîlbîie. Leonard Bîlbîie e mort, doar de asta ai venit aici, să-mi spui că inspectorul principal al Serviciului Leonard Bîlbîie a murit". "Va trebui să vă contrazic, domnule director, v-am spus că Bîlbîie a murit astă-noapte, a fost ucis, dar scopul principal al venirii mele este de fapt să vă avertizez că mîine dimineață Vulturul Alb va începe acțiunea. Mîine dimineață la ora șase, șase și jumătate tot Bucureștiul va fi sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va începe acțiunea. Mîine dimineață la ora șase, șase și jumătate tot Bucureștiul va fi sub controlul măscăricilor. Iar spre amiază în Vladia va ateriza Salvatorul Patriei, domnul Caraiman. Nu știu ce părere aveți, dar nu cred că l-ați trimis pe Bîlbîie să moară fără să vă intereseze ce se va întîmpla dacă puterea intră în mîinile lui Caraiman." Mihail deveni și mai cenușiu decît era, decît începuse să fie în ultima vreme. "Scuzați-mă, prințe, scuzați-mă! Desigur că mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încercau să o îmblînzească după un principiu homeopatic, răului mare îi ieșeau în întâmpinare cu un rău mai mic. Nu știu, domnule director, ce se ascunde în această întrebare privind Consiliul de Miniștri, dar pot să vă spun că domnul Bîlbîie, răposatul domn Leonard Bîlbîie, a pus exact această întrebare și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri? Stătea pe lada lui ghemuit, după cîte am văzut eu, ușor speriat, poate avea numai emoții, planul său reușise aproape sută la sută, obținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după un principiu homeopatic, răului mare îi ieșeau în întâmpinare cu un rău mai mic. Nu știu, domnule director, ce se ascunde în această întrebare privind Consiliul de Miniștri, dar pot să vă spun că domnul Bîlbîie, răposatul domn Leonard Bîlbîie, a pus exact această întrebare și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri? Stătea pe lada lui ghemuit, după cîte am văzut eu, ușor speriat, poate avea numai emoții, planul său reușise aproape sută la sută, obținuse ceea ce era mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar n-a putut răbda și a întrebat "și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri?" Atunci locotenentul Georgescu a încremenit. S-a uitat întîi la inginerul Stoicescu, apoi la inginerul Corvino. Mi-am dat seama în acea clipă că domnul Bîlbîie a făcut o greșeală, dar nu puteam ști care este greșeala și mai ales nu eram deloc în situația să-l pot ajuta. Trebuie să vă spun, domnule Mihail, că locotenentul Georgescu e un om în preajma căruia nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu pași repezi și mici, ca un automat. Ați văzut, cred, automatele de pe la bîlciuri, la tragerea la țintă, întărește ochi și mînă pentru patria română, cam așa arăta locotenentul Georgescu. Un automat cu o minte diabolică, vă dați seama, bietul Bîlbîie a pus o întrebare care putea fi normală, toate punctele principale erau pomenite în afară de Consiliul de Miniștri. S-a uitat Georgescu la cei doi, Stoicescu și Corvino făcură fețe-fețe, mi-am dat seama că e groasă rău și drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
obrazului, "în general nu sînt sperios. Mi-e frică doar atunci cînd sînt incapabil să reacționez, cînd nu știu, cînd nu cunosc situația în care mă găsesc. Cred că e firesc să fie așa. Iar eu fusesem adus acolo de către Bîlbîie. Iar asupra lui Bîlbîie era limpede că atârna o întrebare grea, atît de grea, încît putea să-l strivească. Stoicescu s-a apropiat de Bîlbîie, acesta nici măcar n-a mișcat, stătea ghemuit pe ladă, cu bărbia în pumni. "Ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sînt sperios. Mi-e frică doar atunci cînd sînt incapabil să reacționez, cînd nu știu, cînd nu cunosc situația în care mă găsesc. Cred că e firesc să fie așa. Iar eu fusesem adus acolo de către Bîlbîie. Iar asupra lui Bîlbîie era limpede că atârna o întrebare grea, atît de grea, încît putea să-l strivească. Stoicescu s-a apropiat de Bîlbîie, acesta nici măcar n-a mișcat, stătea ghemuit pe ladă, cu bărbia în pumni. "Ce-ți veni camarade cu Consiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mă găsesc. Cred că e firesc să fie așa. Iar eu fusesem adus acolo de către Bîlbîie. Iar asupra lui Bîlbîie era limpede că atârna o întrebare grea, atît de grea, încît putea să-l strivească. Stoicescu s-a apropiat de Bîlbîie, acesta nici măcar n-a mișcat, stătea ghemuit pe ladă, cu bărbia în pumni. "Ce-ți veni camarade cu Consiliul? De ce te interesează Consiliul?" Leonard Bîlbîie a ridicat aproape imperceptibil din umeri, "mi-a venit și mie, cred că e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întrebare grea, atît de grea, încît putea să-l strivească. Stoicescu s-a apropiat de Bîlbîie, acesta nici măcar n-a mișcat, stătea ghemuit pe ladă, cu bărbia în pumni. "Ce-ți veni camarade cu Consiliul? De ce te interesează Consiliul?" Leonard Bîlbîie a ridicat aproape imperceptibil din umeri, "mi-a venit și mie, cred că e la mintea cocoșului să te întrebi că dacă sînt luate sub control toate punctele pomenite este normal că nu poate fi neglijat tocmai Consiliul de Miniștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întors derutat către locotenent, acesta era din ce în ce mai vînăt și mai încrîncenat, pot să jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi cu o voce de tablă. "Ești o iscoadă nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie. Știai tot, ticălosule, numai că nu te-a ajutat Dumnezeu și n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi cu o voce de tablă. "Ești o iscoadă nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie. Știai tot, ticălosule, numai că nu te-a ajutat Dumnezeu și n-ai aflat că problema Consiliului e rezolvată. Nu mai trebuie ocupat, împuțitule. Consiliul se ocupă singur!"." În acea clipă Pangratty tresări sincer speriat, Mihai Mihail a sărit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de parcă l-ar fi apucat fierbințelile. "E nemaipomenit, chestia asta n-o știam, pur și simplu n-o știam! Dacă nu v-ați fi amintit cuvintele astea totul ar fi fost un fleac. Totul e un fleac, și moartea lui Bîlbîie e un fleac, un rahat, nu mai contează. Contează doar aceste cuvinte "Consiliul se ocupă singur!" Înțelegeți, excelență, complotiștii ăștia sînt un adevărat carnaval, o punere în scenă. Cineva din Consiliu are nevoie de un pretext, de o mascaradă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cel mare." Pangratty nu înțelegea întru totul, dar putea să-și dea seama că Mihail găsise în acele cuvinte cărora el nu le dăduse decît importanța care li se cuvenea, aceea că precedaseră cu cîteva zeci de secunde moartea lui Bîlbîie, găsise cheia întregii afaceri. Ca și cum s-ar fi rușinat de clipa de exaltare, profesional vorbind avusese o reușită pentru care merita să se bucure, Mihai Mihail se șterse îndelung cu batista, reveni la culoarea lui veche, pămîntie, de om obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mi-o explic, cum s-a întâmplat, pentru o clipă i-am prins privirea. E nebun, domnule Mihail, locotenentul e un om nebun. Atît de nebun, încît am înțeles din sclipirea aceea de animal că vrea să-l împușc pe Bîlbîie. Și tot atunci am priceput că dacă n-o fac eu, o face el, dar ne împușcă pe amîndoi." Mihai Mihail se uită la el cu un aer profesional. Curiozitate și nimic mai mult. Și ce-ați făcut, excelență?" Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era poate singurul om care o mai făcuse, era vechi în meserie, probabil că blestema în gînd și clipa în care i-a trecut prin cap să se împotrivească Comitetului din Vladia, vedea privirea albă, aproape tîmpă, a lui Leonard Bîlbîie îndreptată către gura neagră a pistolului. Iar el simțea încetul cu încetul răceala oțelului răzbătând prin piele, transmițîndu-se creierului său blocat de frică. "Locotenentul Georgescu a șuierat "trage, excelență, el te-a adus aici, n-ai nici o ieșire. Chiar dacă sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]