1,423 matches
-
Meridiane literar-artistice”, pe care o „supervizează”, devenită un poligon de încercare pentru inși ce n-au calități de traducători. Am citat cea mai recentă gafă: cineva (într-un text de Raymond Aron) a tradus pe „tête de turc” (obiectul de bîlci) „cap de turc”, în loc de „cal de bătaie”, lovind în „turbanul” revistei, la care el, G., ar trebui să țină cu „ambîț”! * Dificultățile lucrului în cultură nu-s, cum s-a acreditat părerea, numai de natură materială (scăderea sumelor pentru achiziții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu voi fi niciodată un „profesionist”, dacă principala caracteristică a acestuia e lipsa de credință în lucrul făcut. „Profesioniștii” fac ceea ce fac pentru că-i (zic ei) musai să facă. Scriu articole și versuri, pictează tablouri, compun cîntece ca să participe la bîlciul anumitor zile. La fel ca lăutarii, circarii, artizanii, pickpockeții și prostituatele. Între păcatele „profesioniștilor”, cel mai grav e, după mine, „pedofilia” literară, plastică ș.a.m.d. Iată în ultimul număr al revistei, alături de țambalagii de ocazie, sînt publicați cu „poezele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
București, pe strada Câmpia Turzii, are o altă vilă. Toate astea și altele de acest fel le-a făcut din leafa lui de director de circ și din modestele venituri pe care i le aduc barăcile de tir din mai multe bâlciuri din țară, A. Iosefini fiind proprietarul lor, e drept, prin interpuși. Nu e mai puțin adevărat că, de altfel, toate aceste lucruri se cam cunosc. În 1982 s-a deschis o anchetă în toată regula, dar care la intervenții de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pas. Dar, timpul trecând în dulci răsfățări și duioase minciuni, iată-l sosit pe Ceaușescu, urmat de dulcea sa soție. El face drumul știut, de la un capăt la celălalt al tribunei sale, salută ca un boxer experimentat pe toată lumea și bâlciul începe. În dreapta lui, Elena Ceaușescu. Imediat după ea, Ștefan Voitec, mobila social-democrată necesară decorului. În stânga lui Ceaușescu, surpriză! Ion Gheorghe Maurer, albit și posomorât. Nu este învrednicit nici măcar cu o privire de la fostul său colaborator. De altfel, după numai 30
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
telefon, unde locuiam) să mă invite la premiera de la Brăila a piesei sale Asta-i ciudat. Avea să fie, din nou, o Împrejurare „tipică” MRP. Participa boema pestriță a literaților, curtezanelor, militanților de toate culorile, informatorilor vizibili sau nu. Amical bâlci al deșertăciunilor. Acolo aveam să-l cunosc, Însă, pe Radu Petrescu și să mă bucur astfel În anii următori de benefica sa amiciție cărturărească. Încă mai surprins decât de evenimentul teatral de la Brăila am fost când Poetul mi-a telefonat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adesea, umilit, cuvintele lui Jules Renard. Carcasa era friabilă, inițierea În traumă fusese precoce. Eram, trebuia să recunosc, captivul propriilor vechi și noi obsesii, mai curând, decât eliberat prin transcendență. Îmi acceptasem Însă, În cele din urmă, Încărcătura. În marele bâlci al deșertăciunilor care ne găzduia, premisele celor mai detașați și mai ludici și mai senini decât eram eu În stare să fiu nu mi se păreau nici mai bune, nici mai rele. Nu erau Însă ale mele, atât. Să fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria” traumei din care vor țâșni, Îndurerate și superbe, memorabilele metamorfoze metafizice ale materiei. Dimineața solitudinii „În fața paginii” devine o patrie a ceea ce nu a fost să fie sau a ceea ce ar fi fost „dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele”. Poeme În M (Mutilare? Martiriu? Mutualitate? Miraj? Măreție?), nu doar „despre prietenii dispăruți sau pierduți”, ci și „poeme despre acizii sulfurici din minte”. Din Minte, de asemenea, bineînțeles. Mintea Menestrelului tragic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
brize de scorțișoară și frunze de dafin, nimic morocănos În miraculoasa epopee a cotidianului alert, curentat de umor și inteligență. Farsa, parodia, dar și, mereu invocată, frica („un cap fioros acoperit cu solzi, dar o coadă veselă de șopârlă”) rotesc bâlciul deșertăciunilor. Întrebarea esențială nu lipsește, Însă. „Până unde se poate glumi?”, Întreba Antipa lumea din jur și pe sine Însuși, În vremea dictaturii, când apatia populară complicita cu mascarada oficială. S-au schimbat, Între timp, orânduiri și oracole, guverne și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a lucrurilor. Grotescul vitrinelor. Spațiile bolnave ale absenței. Tainele periferiei. O vioară Într-o prăvălie cu mașini de cusut. O femeie și un adolescent. Rătăcirile senzualității. Moartea unui bătrân. Gândurile și plictisul. Sala unui cinematograf care pare o baie publică. Bâlciul din care se decupează, Într-o lentilă de telescop, panopticul. Viața secretă și tentaculară a obiectelor. Halucinațiile. Vinovăția. Rușinea. Spaimele. Arșița. Somnul. Șoarecii, peștii Într-un acvariu, rochiile dintr-un dulap, mirosul putreziciunilor la malul unui râu. Nu este vorba
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și perisabil. * Într-o suavă seară de aprilie 2003, l-am reîntâlnit pe Kertész la Berlin. Îl văzusem la prânz, pe stradă, dar nu l-am oprit, părea prea bucuros să prindă un taxi (spre casă, bănuiesc). Detaliile coșmarești ale bâlciului deșertăciunilor publice s-au revelat pregnant În acea seară În relatarea soției sale, forțată să rămână și acum santinela implacabilă, de zi și de noapte, În ocrotirea scriitorului. Aveam să Înțeleg, curând, că nici la New York nu va mai veni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de semnificare, sunt introduse o serie de simboluri și aluzii culturale: „din minciună în minciună / silabisind numele tatălui / eu fiul cufundat în umilință / copiind copiind / ca și cum aș zbura // iată corabia mea beată / cumpărată într-o zi / de toamnă / dintr-un bâlci al deșertăciunii // cum aș zbura cu aripile mele arse / din minciună-n minciună”; „ne-am strâns în jurul lămpii / sufletul meu citește / un pescăruș în inima mea / eu tac și orânduiala cea veche / plânge în sertare, pe mobilă / pe scena ascunsă
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
complice; prin levitație, plutire, zbor, „foiala moale” de jos e nu doar atent inventariată, ci și ocrotită. Iar densitatea verbală și nominală a versurilor, cadența verbelor și frecvența substantivelor creează o senzație paradoxală, de vârtej pentru o clipă încremenit: un bâlci magic suspendat într-o imagine, ca în Vis amalgamat: „În miez de cozonac, miez de șofran, / E-un târg burlesc cruțat de Ghinghis Han. Să nu mi-l strici: alunecă ușor, / Ce mers barbar ai și nepăsător! / Covoare dorm în
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
au fost pictate, cu imagini cinetice și sintetice, prin utilizarea mecanismelor argheziene de producere și însuflețire a versului. Dar, odată developate aceste instantanee, ele trebuie să încremenească într-o barbiană „slavă stătătoare”, pentru ca magia să nu se mai spulbere niciodată. Bâlciul oniric, suspendat într-o imagine bogată, somptuoasă, fabuloasă, va fi astfel prelungit la infinit, eternizat. Poezia lui D. este în întregul ei o minunată halima. Dintre poeții de azi Leonid Dimov are, probabil, vocabularul cel mai bogat. Indiferent despre ce
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Dimov mai poate să ofere criticului doar șansa analizei. Ne mai rămâne să ne îndreptăm privirea nu atât asupra poetului, cât - în mai mare măsură decât până acum - asupra poeziilor sale. VALERIU CRISTEA Lucidă și fantasmagorică, operă de meșteșugar opioman, bâlci al deșertăciunilor și voluptăților, inepuizabilă lexical și monotonă stilistic, domestică și exotică, stăpânită de un duh balcanic, antonpannesc, în pofida geografiei ei fără frontiere, poezia lui Leonid Dimov este una din cele mai vii expresii ale barocului din întreaga noastră literatură
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
N-au zis nimic, s-au așezat, a venit un pluton de execuție, 5-6 soldați, având arme cu pat rabatabil, și au început: cranț, craanț, cranț să manevreze armele. C. I.: Erați martori? S. Ț.: Ne uitam acolo la tot bâlciul ăsta. La care Curea spune: "'Tu-vă dumnezeii mamii voastre, s-au defectat armele!" Și ca să vedeți puterea caracterului unor oameni așa simpli cum erau: Nu face nimic tovarășe comandant, noi suntem aici, aduceți alte arme noi!", au spus ei
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vadă, privind peste el, anihilând astfel existența însăși a călătorului care ar vrea să-l vadă însuflețindu-se crezând că vrea să arunce cu o piatră în el. Lucru pe care acesta nu-l face fiindcă ne aflăm într-un bâlci în care sunt atacate figurile mitice de carton presat și fiindcă omul de pe zid reprezintă un fel de autoritate, cea a unui ghid care deține cheia trecerii. El, "așezat sus ca un stăpân", călătorul "jos în picioare ca o slugă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
burselor s-a datorat faptului că oamenii de afaceri au căutat să se întâlnească între ei, în anumite locuri determinate și la anumite ore stabilite, pentru a trata și negocia anumite operațiuni comerciale. La început, aceste operațiuni se desfășurau în cadrul bâlciurilor, a iarmaroacelor, târgurilor locale și internaționale. La Brugge, în Belgia, unde se concentrase viața comercială, negustorii din majoritatea țărilor tratau aici afacerile lor, de preferință, într- o casă, care era ornată pe unul din pereții exteriori cu o piatră, în
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
a caracterizat generațiile precedente, cu certuri și denunțuri, cu abdicări, mai întâi minore, apoi din ce în ce mai importante, până la cufundarea talentului într-o disponibilitate mereu oficială. Atunci, nici măcar de un conflict de generații nu se va mai putea vorbi, ci de un bâlci de generații” (p. 205). De asemenea, autoarea spune că „timp de douăzeci de ani, în România, scriitorii care s-au acomodat cu vremile au sfârșit prin a răspândi această credință falsă că «ce scrii la gazetă» n-are importanță, din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
v-ați dărâmat prestigiul apărând pe un disc în care cântați cu Johnny Răducanu la Tescani, nu l-ați pus în pericol comentând acidulat-savuros în ziare și reviste tot felul de întâmplări, năravuri și mentalități amestecate astăzi într-un adevărat "bâlci al deșertăciunilor" românești. Ați publicat o serie din aceste texte în volumul, modest intitulat, aș spune eu, "Note, stări, zile"2. Balansați între cultura populară, că tot ați dialogat ieri cu publicul pe tema asta, și cultura specialistului. Cum ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ale Organizației Europene pentru Cercetări Nucleare (CERN). CERN-ul acesta, zic, e o sursă foarte credibilă, pentru că tot aici, în urmă cu vreo două decenii, s-au pus bazele ciudățeniei care acum ne ocupă mare parte din timp: Internetul. În bâlciul național continuu, poate nu sunt singurul care și-ar dori ca experimentul să reușească. De aceea, lansez, cu acesastă monumentală și istorică ocazie, o provocare cititorilor de „Supliment“. Anume, să-mi scrie, pe alex.savitescu@gmail.com, răspunsul la următoarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
negocierilor scârțâie și că nu ne-am prea ținut promisiunile. Dar își revin repede și, după câte un chef cu aleșii neamului, conced că, da, s-au făcut totuși pași importanți și că totul e în ordine. O parte a bâlciului cu aderarea provine din faptul că foarte puțini români au avut experiența directă a Europei și a europenilor. Chiar atunci când îi întâlnesc (așa cum s-a întâmplat în recenta vizită a cancelarului Schroeder la Ceaunu Mare) îi percep ca aparținând unei
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
termină par des chansons, unde personajele capătă, la sfîrșit, efigii de marțipan, o țară a făgăduinței în care pîndesc, totuși, pe la colțuri, ,răii" din țara minunilor. Cei cinci poeți, oratores care, aidoma strămoșilor bellatores, caută Graalul se dezmeticesc într-un bîlci cu defilare, unde breslele, mai codașe sau mai de soi, își poartă blazoanele. Apoi cade cortina, pe o frază cam gnomică de final: ,moartea să ne găsească întotdeauna vii, iar viața să nu ne afle niciodată morți". Sau amețiți. E
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
de la piperat la amar. Întocmai ca la Garcia Lorca, din care Bogdan O. Popescu își ia devize, în original, are gust de mentă, gust de fiere... George Vulturescu, Monograme pe pietrele Nordului, editura Limes, Cluj-Napoca, 2005, 105 pag. Circul polar Bîlciul este, de obicei, o deprindere din miazăzi. Fără stofă de cabotin, Nordul nu poartă mască. L-aș vedea, mai degrabă, ca actor cu fața lui într-un monolog aspru, colțuros, dar e, firește, tocmai chichirezul poeziei să vadă altfel. Un
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
s-a dezvoltat setea-ți de putere? În această ipostază, de Rastignac politic, am toată simpatia față de Ion Iliescu. Pot să-i înțeleg și nostalgiile, și orgoliile. Ba chiar și datoriile morale i le înțeleg. Dar nu înțeleg rostul acestui bâlci național, când efectele călătoriei sunt ca și inexistente. Evident că e bine să fii prieten cu toată lumea, evident că până și relațiile cu Moscova trebuia normalizate. Dar nu cu orice preț și, în orice caz, nu plătindu-ți cu suferința
Testamentul politic al lui Ilici cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13730_a_15055]
-
imaginația unui scriitor. Cealaltă nu e lume. Noi vedem lumea ca scriitori, ca model pentru literatură, chiar dacă nu facem din ea un model pentru creațiile noastre. O lume inaptă să se transforme în literatură nu e o lume. E un bîlci. Nici măcar un bîlci, pentru că bîlciul are și el literatura lui. Nu e nimic. De fapt numai literatura e o realitate efectivă, care poate să fortifice o minte, un caracter și un spirit. Nu cred deloc în aptitudinile de justiție, corectitudine
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]