4,354 matches
-
și pe el. Și râseră un timp, privindu-se unul pe celălalt. Pe urmă, Marioara se opri și-l privi grav. După un timp, îi vorbi tatălui său: - Tati, eu te știu un om bun. Știu, c-ai început să bântui noaptea prin oraș cu câinii după tine și că ei nu-i place asta, dar tu nu trebuie s-o bagi în seamă. Ea este o femeie proastă și rea de gură, dar tu ești un om bun, nu te
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
lacrimile. Era imposibil să nu tresari măcar puțin față de durerea lui. Multora le era milă de el. Toți oamenii pe care îi cunoști au un of, o durere care te impresionează, dar căpitanul era un caz special. Pe lângă faptul că bântuia și ziua, și noaptea prin oraș, cu câinii după el, puțini oameni îi mai vorbeau de când rămăsese singur. Și în general, majoritatea prietenilor lui erau oameni ai străzii, ca și el. Unii aveau câte un acoperiș amărât deasupra capului pe
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
Ultima oră” și de Ion Marin. Standardele înalte pe care le-a impus ziarul s-au potrivit perfect cu tot ceea ce am gândit în tinerețe că trebuie să devină societatea românească, iar libertatea deplină de a scrie - argumentat! - m-a bântuit în toată viața profesională și m-a fixat în tușe de la care nu mă dezic nici în prezent. Sunt alături de „Ultima oră” de două decenii, privesc în urmă și am ce arăta. Doresc tuturor celor pasionați de această meserie șansa
„Ultima oră” 20 – jurnalism la maxim [Corola-blog/BlogPost/92394_a_93686]
-
catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine, ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Nu este bine să trântești o ușă de HALLOWEEN pentru ca oricând poate fi o fantomă pe lângă ea. Rezultatul? O vei supără și te va bântui mereu. O lumânare portocalie aprinsă la miezul nopții de HALLOWEEN îți poate aduce noroc dacă o lași aprinsă până la răsărit. Totuși, nu îți recomandăm să faci acest lucru, având în vedere câte neplăceri poate să provoace o lumânare nesupravegheata. Dacă
HALLOWEEN 2014. TRADIŢII ŞI SUPERSTIŢII de Halloween. CE NU TREBUIE SĂ FACI [Corola-blog/BlogPost/92399_a_93691]
-
de împrejurimi, dar nu de prea-plinul care vine dinăuntru. După ce am ciugulit pentru curioși doar câteva din savuroasele detalii ale relatării, revin la mesajul de ansamblu, care face ca acest volum să nu fie uitat după prima citire, ci să bântuie mai departe prin mintea celor care au apucat să se ”contamineze” cu dragostea necondiționată a acestui autor pentru cauza aparent pierdută a unei lumi pe cale de dispariție. Și din nou am impresia că până aici a fost ușor tot ce
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
Căpitanul fantomă Acum mulți ani, pe străzile Barcelonei, bântuia o legendă străveche, împărtășită de străbuni, care creea un profund mister. Un mister învăluit în magie neagră, spaimă și multă aventură. Străbunii spuneau că în fiecare noapte cu luna plină, un căpitan monstros, cu o răutate fără limite, își făcea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93061_a_94353]
-
mesaj desenat, simbolizat de doi pești, după cum au existat și simboluri specifice pe zidurile sau porțile caselor celor proscriși, în întreg evul mediu cu prelungiri în modernitate. În ziua de azi, întrebarea filosofului Henri Lefebvre despre „un drept la oraș” bântuiește spațiul urban. Colonizarea spațiului trăit este efectiv în centru viitorul orașului. Însă, intr-un context in care instituțiile publice sunt din ce în ce mai puțin democratice, in Europa in mod specific sub acțiunea Uniunii europene, revoltele sunt din ce in ce mai numeroase. Configurația politică postdemocratică se
„Oraşul reprezentat amp; Reprezentarea oraşului” – Revista de Antropologie Urbană nr.3/2014 [Corola-blog/BlogPost/93507_a_94799]
-
chiar, cu timpul, prieteni. Atât Diniță, cât și Tereașcă se oferiseră să-l însoțească pe Valentin la Dâmpu, mai ales că ei mai fuseseră acolo. La insistențele lui Valentin de a se duce singur, îi amintiseră amândoi că locurile erau bântuite de urși și că, mai deunăzi, un ditamai patrupedul fugărise niște femei pe care le surprinsese la cules fructe de pădure. Noroc că toamna urșii se pot, de regulă, lesne îndestula cu hrană, altfel femeile acelea puteau s-o pățească
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
-a plăcut enorm să fiu pribeagAlergând mereu, precum un pag... XXVIII. FEMEIE CU OCHII DE JAD, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016. FEMEIE CU OCHII DE JAD autor, Bertoni D Albert Pustiul mă bântuie azi Iar sufletu,-mi umblă nomad Cu privirea ta vie mă arzi Și focul nu vrei să îl scazi Femeie, cu ochii de jad Ești taină în timp încastrată Și eu îți pot fi camarad De n-ai mai sta
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
de 'nalt pot să fiu Probabil la fel ca un brad Cu ochiul meu ager și viu Te zăresc și te-aștept timpuriu Femeie, cu ochii de jad ... Citește mai mult FEMEIE CU OCHII DE JADautor, Bertoni D AlbertPustiul mă bântuie aziIar sufletu,-mi umblă nomadCu privirea ta vie mă arziși focul nu vrei să îl scaziFemeie, cu ochii de jadEști taină în timp încastratăși eu îți pot fi camaradDe n-ai mai sta ferecatăîn trecutul cel vechi ancoratăFemeie, cu ochii
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
cu totul. Ca apucații, ne repezeam să culegem cât mai multe. Ne umpleam buzunarele cu ele, umpleam și geacurile, făceam rezerve ca să avem pentru... pentru ce? Era clar că Necuratul își râdea în barbă mulțumit, dar noi nu-l observam, bântuiți de nesățioasa noastră poftă și lăcomie. Pană la urmă, pișicherul de Necurat l-a adus pe domnul Arsu în curtea școlii. Probabil că-i șoptise: - Hai să-ți vezi odraslele educației dumitale! Domnul Arsu s-a oprit pe alee năucit
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
și-aș fi putut cădea de ea răpus. Dar nu m-a-nspăimântat a morții ură și nu am acceptat să-i fiu supus. Tăria mea a fost mereu credința că sunt și apărat și ocrotit de Dumnezeu, ce-mi bântuie ființa de când sufletul meu L-a regăsit. Iubirea noastră-i fără de măsură, ea luminează blândul meu apus și îmi transformă-n clocot neputința. De-aceea azi nu-mi pasă de sfârșit, căci nu o să mă mustre conștiința când știu c-
UN ULTIM ZBOR AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383214_a_384543]
-
melcii din copite și cară cu vagonul noi piramide copții, și-nmuguresc a floare castanele prăjite. Deci haida-ha prin timpuri, deci țacapac prin vreme, nu mai veniți cu grebla sub talpă, că-i de jale, pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blesteme și-o să se-ntoarcă Țepeș, cît încă fierb sarmale. Citește mai mult Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste,dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții,o
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
scot melcii din copiteși cară cu vagonul noi piramide copții,și-nmuguresc a floare castanele prăjite.Deci haida-ha prin timpuri, deci țacapac prin vreme,nu mai veniți cu grebla sub talpă, că-i de jale,pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blestemeși-o să se-ntoarcă Țepeș, cît încă fierb sarmale.... V. DESTIN DE TOAMNĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2341 din 29 mai 2017. De mine mă mai pot lăsa, De tine, nu pot niciodat’, Căci nu mai știu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
în Stațiune. Numai mincinoși. Magistratul întreține un zvon care-i convine, poate oamenii lui mai găuresc țeasta cuiva. A mea, a Actorului, a Filozofului. Actorul a înnebunit de tot; umblă îmbrăcat ca o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se ia la harță cu toată lumea, o să-i spargă cineva capul, ăsta nu moare de glonț. Nici Filozoful nu e mai breaz: povestea cu iepurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scoatem, bătrâne; s-a făcut mare, de-aia te doare capul!” Nici Doctorul nu e zdravăn. Magnetismul pacienților. Magistratul nu și-a ținut promisiunile: pensii, conturi în bancă, dreptate - doar mânjeli -, iar Castelanul se dovedește a fi o fantomă ce bântuie locul, încurcând și mai mult lucrurile. Apariția și dispariția lui au adus numai derută. Romancierul, nu se mai îndoiește nimeni, este, la rândul său, unul din marii vinovați. I-a fost răscolită casa: manuscrisele citite în Piață, în fața mulțimii, cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că juristul nu avea să Îi mai dezvăluie nimic. Poate pentru că, Într-adevăr, nu mai știa nimic altceva. Sau poate pentru că orice vulpe Își păstrează Întotdeauna o cale de scăpare, În fundul vizuinii. Chipul desfigurat al lui Ambrogio continua să Îi bântuie pe dinaintea ochilor. Și totuși, nu-și putea neglija celelalte Îndatoriri. Medită, nemângâiat, la toate dovezile de meschinărie la care asistase În adunările florentine; la entuziasmul cu care se aproba expolierea unui Învins și la precauția cu care se Înfrunta semeția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de subtilă fusese perversiunea care Însuflețise acel proiect! Nici măcar Cecco Angiolieri n-ar fi fost În stare să egaleze un gest atât de ireverențios. O zeflemea. Sângele reîncepu să Îi clocotească, la fel ca pe vremea când, alături de Guido Cavalcanti, bântuia prin nopțile florentine În căutarea nevestelor tinere ale unor soți bătrâni. Ceilalți doi continuau să Îl observe. Păreau curioși de expresia lui. Dar poetul nu voia să aibă de a face cu Întrebările lor. Nu acum. Mai Întâi, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înainte de a te cunoaște și, pentru că n-aveam Încredere că, odată Încăput pe mâna altcuiva de aici, ai mai fi ajuns teafăr la destinație, m-am autopropus și am insistat să te preiau eu. Nu ești singurul ins din lume bântuit de suspiciuni. Poate nu te amenința nici un pericol, dar mai știi?! Eram mult prea curios să te cunosc pentru a-mi permite să risc. Și știi de unde provenea interesul meu pentru persoana marelui Adam Adam? N-o să-ți vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și Eveline, aproape că uitasem de ea. Psihic robust, de peizan carpato-danubiano-pontic, ce mai! Biroul doctorului Wagner era Închis. Prin preajma ușii patrula Însă, ca din Întâmplare, un individ cu alură tipică de bodyguard. Erau mulți ca el pe coridoarele Centrului, bântuiau otova - În aparență, cel puțin. Cine erau cei păziți și de ce pericole trebuiau să fie feriți, nu-mi era deloc clar. Tipul s-a apropiat de mine Îndatoritor și mi-a spus afișând un zâmbet profesional, de recepționer la marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
publicații de specialitate, anuare și alte tipărituri În zeci de limbi de mai largă sau mai restrânsă circulație. Complet lipsite de interes și importanță, din punctul meu de vedere... - Și tocmai de aceea ne aflăm noi aici În plină noapte, bântuind ca strigoii fără nici un rost. Domnul André Gide Își făcea iluzii crezând că știe ce este acela un gest gratuit. Să te fi cunoscut el pe tine, ehei... Eveline a ridicat din umeri și mi s-a adresat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a unor silogisme umbroase. Rezolvarea se află sub nasul tău, Îmi repetam insistent În gând; de la această axiomă am pornit, iar premisa este, cu siguranță, corectă. Probabil că atunci nasul tău este problema, el nu se află unde trebuie, el bântuie fără rost pe poteci iluzorii, presărate cu litere Îmbârligate... Hopa! Ia stai puțin, m-a luminat subit o idee. Litere... De ce litere? De ce corpurile de rafturi nu fuseseră, de exemplu, numerotate cu cifre de la unu la șapte? Dacă pui zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întrebam În drum spre sala Consiliului. Centrul arăta ca un urdiniș zgândărit. Ce mai freamăt, ce mai zbucium, mi-am spus excitat și Îngrijorat: aici se Întâmplă lucruri, cum zicea frate-meu când se vroia spiritual. Toți arătau a oameni bântuiți de febră. Cât despre participanții la ședința Consiliului... La ședința lărgită a Consiliului, vreau să spun: nu era nici pe departe vorba doar de cei doisprezece, sala era aproape plină. L-am căutat cu privirea pe Magistru, el trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sol moldovean. Deși la capătul puterilor, musca mai rămâne câteva clipe încordată, atentă, gata-gata să-și ia zborul. Omul însă doarme liniștit; stânca nasului se înalță drept, traversată oblic de șanțul unei cicatrici; la poalele ei, hățișul mustății e amarnic bântuit de vântul răsuflării; un șuier subțire, apoi tot mai gros însoțește ieșirea vijelioasă a aerului din nări; un alt val de aer, întâlnindu-l pe primul, țâșnește din gură, și astfel unite, formează un singur curent care, din două-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri răsuflând greu și-și scoase batista. Iovănuț privea spre el încremenit: niciodată nu-l mai văzuse ieșindu-și din fire în așa hal. — Vă rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]