1,715 matches
-
1944 înainte de război, sarcinile comunității era întreținerea cultului și școlii, asistența socială era infimă. Actualmente, din cauza pauperizării evreilor datorită guvernărilor rasiste, sarcina comitetului este mare, având de suportat cheltuieli urgente pentru asistența celor nevoiași. Situația populației evreiești din oraș: familii băștinașe 1622, cu număr de suflete 4114; familii evacuate 145 cu 353 de suflete. Dorohoieni repatriați din Transnistria 2665, întorși de la muncă obligatorie din detașamentele externe 765, familii ale căror susținători sunt la muncă obligatorie sunt 62, eliberați din lagăre și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a evreilor, au sosit în Dorohoi, încă un număr de 3000 de persoane originare din localitățile menționate. În lipsa unui ordin de trimitere în localitățile de origine și aceste persoane au rămas în Dorohoi, astfel că astăzi Dorohoiului la o populație băștinașă de 6000 de evrei i s-a mai adăugat încă 6000 de evacuați. Considerăm că, datele referitoare la situația numerică a evacuaților evrei din județ în orașul Dorohoi, mai apropiate de situația reală, sunt cele regăsite în corespondența dintre Comunitate
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
trebuia „...a regula conservarea brânzei până se va ceri”. Deoarece numeroase trupe rusești urmau a trece Prutul În județul Fălciu pentru a merge În pas susținut spre frontul din Balcani, În mod inevitabil acestea ar fi intrat În contact cu băștinașii de la care ar fi cumpărat câte ceva pentru completarea aprovizionării. În acest scop, Ministerul de Finanțe, ce pe atunci era condus de Ion Câmpineanu (1841-1888), a convenit cu partea rusă cursul de schimb al „polului imperial” cu leii noștri legalizând, astfel
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ce am primitu dela Domnul Ministru de Interne (...) În privința netolerării de a intra În țară călători cu pașapoarte otomane, afară de cazuri escepționale, precum reintrarea În Bulgaria a locuitorilor acestei țări”. l. Scandal pe feredeul israelit Probleme Între alogenii evrei și băștinașii români nu erau așa de numeroase pe atunci Încât să constituie, deja, un prilej de acuză antisemită. Totuși, la data de 2 august 1877, evreul Moisă Ițic Segal depusese la registratura prefecturii Fălciu reclamația timbrată cu 25 de bani Înregistrată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
teren, curentul sionist este În creștere și chiar o parte din tineret care a vrut să vină la noi a fost Împins În brațele sionismului”. g. Despre curentul antievreiesc Desigur, că pe ștabii de la București Îi interesa foarte mult atitudinea băștinașilor față de alogenii evrei stabiliți În orașul Huși și județul Fălciu, cel mai probabil pentru a-și stabili strategiile viitoare vizavi de această problemă. Capitolului eventualului antisemitism manifestat de locuitorii români Îi fusese rezervat un spațiu destul de mare arătând că „Din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe evrei a primit numele de „restratificare”. În documentele cercetate de autorul acestui material sunt sute și mii de dovezi că nu s-a restratificat mai nimeni dintre cei vizați În mod special, acest lucru căzând tot În sarcina milenarilor băștinași români care s-au apucat mintenaș de ridicat baraje, lucrări de artă la drumuri și căi ferate, fabrici, uzine, etc. În hohote de plâns care răzbat peste timp din mucegaiul actelor arhivistice, se aude strigătul de deznădejde al lui Iancu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Încerca să aflăm răspunsul citând din acest valoros document: „Pentru a veni În ajutorul comitetelor (democratice evreiești, n.n.) În alcătuirea planului de muncă pe luna Mai (1949, n.n.), vă dăm următoarele directive și instrucțiuni (...)”. Datorită sensibilității excesive a populației românești băștinașe care fusese Împilată cu altă mare povară pe cap, Înființarea colhozurilor de tip sovietic, cât și datorită altor factori agravanți care țineau de comunitățile evreiești oarecum ferite de atâta duritate legislativă și constrângeri politice, trebuiau luate măsuri sporite de contracarare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
intru în sala de ceremonii unde sunt întâmpinată de un grup de șapte persoane, deja așezate în așteptarea ceremoniei. Cu excepția unui american, care nu vorbește spaniolă și pentru care Jorge mă roagă să traduc cu voce tare, restul participanților sunt băștinași și o recunosc pe femeia cu multe probleme pe care am întâlnit-o la cabinetul lui Jorge. Mă așez și eu pe o rogojină în timp ce Jorge explică adunării că ideea este să stăm suficient de confortabil, ca să nu ne doară
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ostroavele mării”. Apoi închise Scriptura și spuse: - Aceste cuvinte s-au împlinit și cu noi, cei din Arhipelagul Fiji. Cu mine însă, s-au petrecut lucruri minunate și doresc să le povestesc. Eram băiețandru de 16 ani când împreună cu alți băștinași, am prins un om alb pe care l-am omorât și apoi l-am mâncat. Acesta fusese un misionar adventist. În decurs de trei ani, am mai prins încă doi, care au avut aceeași soartă. Dar într-o dimineață, în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de piatră”! Și într-adevăr, peste câteva săptămâni, o mică ambarcațiune acostă la țărmul uneia din insulele Arhipelagului. Indigenii anunțară prin tobe pe mai marele insulei, care era chiar tatăl meu. Misionarul avea în mână scrisoarea pecetluită cu sânge de băștinaș. A fost recunoscut. Iar apoi, în viața arhipelagului începură mari și profunde schimbări. Astăzi, pe teritoriul Arhipelagului Fidji, sunt mii de adventiști. Doresc să amintesc însă că această lucrare a avut un început, un început dureros și plin de sacrificii
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
aspirantul, care se reîntorcea după studii în U.R.S.S. nu era doar un simplu specialist într-un domeniu sau altul, ci un veritabil homo sovieticus. Un individ format să gândească și să reacționeze conform modelului sovietic, un element recrutat dintre băștinași dar instruit în Uniunea Sovietică pentru a deveni factor activ al procesului de sovietizare, indiferent de domeniul de activitate. Un soldat devotat al Moscovei care, în orice moment ar fi putut exclama, fără mustrări de conștiință: servesc Uniunea Sovietică. Același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și acum, după atâta zbucium, drumuri la judecăți, bani părăduiți cu avocații... și ce-a câștigat? în inima sa simți revoltă împotriva unei legi atât de nedrepte care nu dă voie unui om harnic să dobândească pământ dacă nu este băștinaș . Doar și el și taică-su Ion au slujit cu credință țara, vărsându-și și sângele pentru a nu fi cotropită de vrăjmași. Gândi cum de a îngăduit Dumnezeu să i se întâmple asemenea mârșăvie, să fie furat pe față
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și acum pe soră-sa Marița: „Costache, am înțeles că ai vrut să faci la notar actele de vânzare-cumpărare a pământului de pe Coastă, al lui Dohotaru. Am auzit că nu ai voie să faci asta că tata nu a fost băștinaș.” (știa bine dracul de soră-mea ce scrie în lege!) „știi ce zic eu? Trebuie să te ajut că doar îmi ești frate bun: ce-ar fi să închei actele pe numele lui Ghiță al meu, că este om cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
este și port, dar și centru universitar, lunile următoare aducându-mă din nou la Concepcion pentru discuții la Universitate și organizarea unor acțiuni culturale. Fluviul Bio Bio a fost considerat mult timp frontiera dintre teritoriile spaniole și cele ale indienilor băștinași mapuches. Numai că spaniolii, în goana lor după noi cuceriri, i-au împins pe băștinași tot mai spre sud. Dacă în secolul al XVI-lea triburile mapuches se întindeau din nord, din zona văii Aconcagua, până în sudul extrem, acum cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru discuții la Universitate și organizarea unor acțiuni culturale. Fluviul Bio Bio a fost considerat mult timp frontiera dintre teritoriile spaniole și cele ale indienilor băștinași mapuches. Numai că spaniolii, în goana lor după noi cuceriri, i-au împins pe băștinași tot mai spre sud. Dacă în secolul al XVI-lea triburile mapuches se întindeau din nord, din zona văii Aconcagua, până în sudul extrem, acum cei circa 250.000 de indieni mapuches trăiau prin zonele păduroase și muntoase, în colectivități mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
locul "în mare viteză" și nu s-a mai oprit până la ieșirea din strâmtoare, în "ape liniștite", pe care el le-a botezat ca "Oceanul Pacific". Magellan a mai rămas în folclorul zonei și ca cel care i-a numit pe băștinași "Patagones" picioare mari, nume preluat de întreaga zonă Patagonia! După Magellan au urmat alți și alți aventurieri și navigatori, zona intrând în atenția "lumii civilizate" după ce britanicii au ocupat Insulele Malvine (1833) și Charles Darwin cu "Beagle" a studiat regiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
creștina, civiliza și pacifica triburile de indigeni, expunând unelte casnice, arsenal de luptă și produse artizanale ale acestora. Dispune și de o colecție macabră de 20 de capete de indieni! Se spune că străduința salesienilor de a-i civiliza pe băștinași, forțându-i să se îmbrace "europenește", a declanșat în rândul acestora o teribilă epidemie de gripă care a făcut mai multe victime decât "gloanțele albilor"! Ca o curiozitate locală, am vizitat și "Cementerio municipal", istorie a localității, unde își au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
peste 5 mii de insule, mai mari sau mai mici, cu o suprafață totală de 73.753 km2. A fost descoperit tot de Magellan, care l-a denumit "Tierra del Humo" "Țara Fumurilor", datorită fumului ce se înalța de la focurile băștinașilor. Suveranul său, regele Carlos I, i-a dat un nume mai poetic, Tierra del Fuego Țara de Foc. Locuită de triburi de băștinași vânători și pescari, zona a început să intre în atenția Chile și Argentinei pe la 1840, la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Magellan, care l-a denumit "Tierra del Humo" "Țara Fumurilor", datorită fumului ce se înalța de la focurile băștinașilor. Suveranul său, regele Carlos I, i-a dat un nume mai poetic, Tierra del Fuego Țara de Foc. Locuită de triburi de băștinași vânători și pescari, zona a început să intre în atenția Chile și Argentinei pe la 1840, la sfârșit de secol XIX, zona de nord a Insulei Mari devenind locul de păscut a sute de mii de oi. Prima fermă, "Sociedad Explotadora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întemeiată de un bogat colon rus, Mauricio Braun (probabil evreu, la origine numit cu siguranță Moritz). Odată cu pătrunderea oilor, s-au acutizat conflictele cu indigenii, aceștia fiind nemulțumiți că le-au fost furate terenurile de vânătoare, iar albii nemulțumiți că băștinașii au trecut de la vânătoarea de guanaco la cea de oi. Ca atare, nu peste mult timp, indigenii au fost ori exterminați, ori mutați într-o insulă neospitalieră, Dawson, unde nu s-au putut aclimatiza și au dispărut. Se spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au fost ori exterminați, ori mutați într-o insulă neospitalieră, Dawson, unde nu s-au putut aclimatiza și au dispărut. Se spune că unii mari proprietari de terenuri și de turme de oi ofereau câte o liră sterlină pentru fiecare băștinaș omorât, proba cerută la plată fiind urechile răposatului! La 1830, la prima trecere a vasului "Beagle" prin zonă, 5 indigeni au fost luați și duși la Londra și prezentași regelui și reginei, fiind o mare curiozitate a vremii. Au supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
La 1830, la prima trecere a vasului "Beagle" prin zonă, 5 indigeni au fost luați și duși la Londra și prezentași regelui și reginei, fiind o mare curiozitate a vremii. Au supraviețuit doar trei care s-au reîntors la locurile băștinașe cu Charles Darwin și vasul "Beagle". Aveam să survolăm și principala localitate din partea chiliană a Insulei Mari, botezată romantic "Porvenir"Viitorul, aflată la o distanță de nu mai puțin de 3248 km de capitala Santiago! Puteam să observăm că partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Santiago de Castro. În următorii 200 de ani spaniolii și-au întins proprietățile intrând în conflict cu indigenii. În 1598, comunitățile mapuches de pe continent s-au revoltat împotriva spaniolilor și fiind înfrânte s-au refugiat în Chiloe. În diverse ocazii, băștinașii s-au aliat în lupta lor contra spaniolilor cu pirați olandezi sau englezi. La începutul secolului XIX, când chilienii și-au declarat independența, guvernatorul spaniol al Chile din acele vremuri și-a găsit refugiu în Chiloe, care s-a declarat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
urmă prin acele locuri. Insula Paștelui o cunoscusem din diferite cărți, începând cu Kon-Tiki și Aku-Aku ale norvegianului Thor Heyerdahl. După sosirea la Santiago, aveam să-mi îmbogățesc informațiile cu altele "de primă mână". Am aflat că insula, denumită de băștinași Te pito sau Te henna, însemnând "Buricul pământului", a intrat în proprietatea statului chilian în 1888, că e situată la 3526 kilometri de Chile, că are formă triunghiulară, cu laturile de 16/18 și 22 km, o suprafață de 165
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1722, chiar în duminica Paștelui, de aici și numele insulei. Jurnalul navei olandeze menționează că insula era împădurită și ca moaii, enigmaticele statui, erau în picioare și cu "pălăriile" puse. Primul contact cu "civilizația" nu a fost prea favorabil pentru băștinași, unul fiind împușcat la încercarea de a se sui pe corabie, iar alți 12 uciși cu focuri de armă pe țărm. La o vizită ulterioară, din 1774, a vestitului navigator britanic James Cook, acesta observă dispariția cvasitotală a arborilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]