2,854 matches
-
covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băiețelul se uită când la bunicu', când la mămica și la tăticu' lui, fără să spună un singur cuvânt... Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatăl a observat că băiețelul meșterește ceva pe covor. S-a apropiat și a văzut că încearcă să cioplească o bucată de lemn. - Ce faci tu acolo, l-a întrebat tatăl duios. Băiețelul și-a ridicat ochii mari spre tăticul lui și i-a răspuns
BLIDUL DE LEMN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346088_a_347417]
-
cuvânt... Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatăl a observat că băiețelul meșterește ceva pe covor. S-a apropiat și a văzut că încearcă să cioplească o bucată de lemn. - Ce faci tu acolo, l-a întrebat tatăl duios. Băiețelul și-a ridicat ochii mari spre tăticul lui și i-a răspuns la fel de duios: - O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu și mami când cresc eu mare... A zâmbit și s-a
BLIDUL DE LEMN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346088_a_347417]
-
Băiatul operat atunci lucrează azi în Poliție, nemaiavând niciun fel de sechele. Dar altceva voiam să spun. La ușa cabinetului doctorului Pesamosca, de la Policlinica Spitalului “Marie Curie”, o femeie din Purani, de lângă Alexandria, îmi povestește drama ei, arătându-mi fotografia băiețelului ei înainte de operație. Incredibil. M-am speriat văzându-i fața. Apoi m-am liniștit, privindu-l. Un copil normal, frumos, cu o mică cicatrice neobservabilă. Mărturisesc că m-am închinat. Nu a fost de ajuns. Femeia mi-a mai spus
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
din belșug și nici că-i păsa că lacul din apropierea casei era tăcut ca un mormânt și lipsit de pești, broaște sau alte vietăți obișnuite în lumea apelor. Vânătorul acesta avea doi copii, o fetiță înțeleaptă și cuminte și un băiețel curios peste măsură și neastâmpărat. Locul preferat de joacă al copiilor era tocmai lacul din apropierea casei. Cât era ziua de lungă, aruncau pietre în apă sau lansau bărcuțe construite din lemne și frunze și le urmăreau cum erau purtate de
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
statuia unui copil care urinează, numită Manneken Pis. Dacă vreun artist ar realiza azi o astfel de statuie, pesemne mulți ar spune că e de cel mai revoltător prost-gust. Manneken Pis însă în Bruxelles este statuia cult a orașului, acest băiețel care face pipi, fiind respectabilă pentru că e veche, ea datând din 1618 sau 1619. Este o atracție turistică majoră și locuitorii țin foarte mult la ea, drept care o asociație nonprofit anume înființată, "Prietenii lui Manneken Pis", are grijă de statuia
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
etnii, unul de mușchetar, unul de Moș Crăciun, un kimono de judo și tot așa. Schimbarea costumului - mititelul e îmbrăcat aproape zilnic cu altceva - e însoțită uneori de muzică de fanfară sau de o paradă. In 1985-1987, ca pereche pentru băiețel, a fost realizată, de un artist modern, statuia unei fetițe surprinse in toiul aceleiași îndeletniciri și se numește Janneke Pis fiind localizată, însă, într-o cu totul altă parte a orașului. Când am fost noi, statuia nu avea costum pe
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
Pecineaga, iar ceilalții din Constanța ca proveniență, chiar dacă mai toți în afara nepoților, erau născuți prin alte zone ale țării. Când am terminat noi cu grătarul, și-au făcut simțită prezența și oaspeții. Era o familie cu doi copii mici, un băiețel de vreo trei anișori ce nu se mai dezlipea de un telefon mobil pe care îl butona ca un mare specialist și o fetiță de aproape un an botezată acolo în Belgia de către nepoții mei. Pe unul dintre ei îl
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370757_a_372086]
-
de Macedonski, a coborât din sanie, intrând grăbiți în casă, nu înainte de a se scutura de zăpadă și lovind din călcâie cizmele din pâslă căptușite cu blană de miel negru. După douăsprezece ore de travaliu, doamna Maria a născut un băiețel destul de plăpând. Medicul a luat copilul în brațe, l-a înfășat într-un pled alb imaculat și l-a așezat pe fotoliul din piele de căprioară. Apoi, s-a așezat obosit pe același fotoliu. - Aoleeeooo! Domnul doftor, sculați-vă! V-
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
Macedonski s-a dus în fața altarului și i-a făcut semn preotului paroh Gheorghe Marin. Acesta i-a întins cădelnița diaconului și s-a apropiat de general. - Sărut mâna, părinte! - Să vă ocrotească Dumnezeu, domnule general! - Părinte, dorim să botezăm băiețelul la biserica dumnea-voastră. Pe 28 martie... am dori... - Să vă trăiască, domnule Macedonski! - Cu voia Domnului! Mulțumesc, părinte... - Și eu vă mulțumesc! E o onoare pentru noi că ați ales biserica noastră, care are o istorie a ei..., domnule general
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
veac, biserica s-a degradat. În anul 1814, Barca, măcelarul, ajutat și de alți enoriași, clădește o biserică de zid. - Interesant! - Cred că știți ce trebuie să aduceți dumneavoastră și nașii la botez? - Cunoaștem, părinte! Avem o fetiță, și un băiețel, dacă vă aduceți aminte, i-am botezat tot aici... - Îmi aduc aminte! Pe atunci erați maior! 23 Zilele au trecut, primăvara a început să-și dezvăluie culorile, mai ales verdele din frunzele trandafirilor, porumbarul de pe margi-nea drumurilor și margaretele ce
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
porților deschise, împodobite cu crengi de mălini înmuguriți. Iar țiganii cu armonici, aduși de pe moșiile din Pometești și Adâncata, au început să cânte de zor la poartă, din țambal, scripcă, cimpoi și contrabas. În prima trăsură au urcat părinții, bunica băiețelului „polcovniceasaˮ Zoe, care ținea nepotul în brațe, înfășurat într-o plăpumică albă de mătase, alături de Caterina, fetița îmbrăcată într-o rochiță roz, cu o pălărioară „à la Parisˮ, cum se exprimase bunica venită din Dolj, alături de ea, Dimitrie, fărțiorul cu
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
îl numea bunica Zoe, a fost dus la moșiile din Adâncata de Sus, aduse ca zestre de Maria, când trecuse de trei ani. Așezat într-o banchetă din piele de bou din careta trasă de doisprezece cai de poștă, micul băiețel privea cu uimire peisajul sălbatic, dar și la cei doi dorobanți cu schimbul, călări pe cai a căror feronerie din hamuri strălucea în soare, care aveau sarcina să abată căruțele din drum și să aducă vestea la conace că vin
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
strigă coana mare, Zoe! l-a atenționat Marin. Alexandru s-a dus lângă uluca gardului unde ascunsese sandalele, s-a încălțat și cât ai clipi a alergat spre ogradă. „Uf! nu mă lasă desculț...ˮ , și-a zis în gând băiețelul. - Vin, mamaie! Vin! Alergând spre conac, gândea: „Ce bine de prietenii mei! Sunt liberi ca pasărea cerului... Se joacă toată ziua, nu sunt chemați la masă..., la somnul de după-amiază, pot să umple desculți... Sunt fericiți!ˮ - Haide, spălați-vă
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
sosise cu o seară în urmă, abia acum, dimineața, își va continua drumul spre Mangalia, mi-am luat bilet și am plecat spre casă. La Mangalia, în afara bucuriei că fiica cea mică a fratelui meu mai mare a născut un băiețel, pe 19 decembrie seara, am aflat cu groază cum erau să fie omorâte, atât mămicile cât și copiii din salonul de maternitate al spitalului orășenesc. Navele Marinei Române, aflate în larg, au mitraliat geamurile spitalului și doar printr-o minune
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
lui Gioni. Ne vizita uneori. Am purtat corespondență mult timp, ea fiind căsătorită deja cu Jean la mai puțin de un an, de la acea întâmplare nefericită. Era un om destul de simpatic. Și-a continuat studiile la seral, au avut un băiețel cam la trei ani după ce s-au căsătorit. Câțiva ani am ținut legătura constant și după ce m-am mutat din oraș în urma căsătoriei mele cu Florin. M-au vizitat de câteva ori după căsătorie și i-am vizitat și eu
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
din cele două grade de libertate te-ai afla. - Cred că mi-ar servi și mie o dușcă. Gata! Te suport cum ești. Căpitan sau simplu prieten. Parcă așa se zice la oraș când o fată se înhăitează cu un băiețel. Suport chiar mângâierile respinse astă noapte. Zicând aceste vorbe s-a cutremurat. A retrăit toate încercările lui de a ajunge la poalele cămășii de noapte, apoi s-a limitat să pipăie zona inghinală peste ea. Se frământa excitată și puțin
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
mi vene bine această dușcă” și o dădu pe gât dintr-un foc după care se zgribuli toată. „Gata! Te suport cum ești. Căpitan sau simplu prieten. Parcă așa se zice la oraș când o fată se înhăitează cu un băiețel. Hai la treabă!” Ionel a rămas stupefiat cu păhărelul plin în mână. Până să ia o hotărâre a dat păhărelul pe gât, să-i vină puterile. Apoi a început să se ocupe de fetiță cu atitudinea de mare cuceritor. Observă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
păcate, a ars și căsuța spiridușilor, iar eu nu am putut da decât peste urmele lor, semn că au reușit să fugă cumva. Acum, singurul meu ajutor ești tu! - Ce dezastru! Dar ce pot eu să fac? Sunt doar un băiețel de opt ani! - Ascultă, Vrăjitorul de Foc nu a părăsit încă Ținutul Zăpezilor Veșnice. Caută ceva, sau pe cineva. Dacă vom reuși să îl prindem cumva și să îl închidem, poate că vom reuși să aflăm ce s-a întâmplat
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
Foc nu a părăsit încă Ținutul Zăpezilor Veșnice. Caută ceva, sau pe cineva. Dacă vom reuși să îl prindem cumva și să îl închidem, poate că vom reuși să aflăm ce s-a întâmplat cu moșii mei. Ionuț era un băiețel tare curajos. Își pregăti sania, îl urcă pe Fulgușor pe ea și porni spre Ținutul Zăpezilor Veșnice. Cizmulițele lui păreau fermecate, purtându-l ca vântul pe drumurile înghețate, așa încât, în curând, ajunseră în locul în care fusese odată căsuța celor doi
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
platou. Apoi luă un cuțit de bucătărie bine ascuțit și cu multă pricepere împărți pasărea astfel: capul i-l dădu lui taică-su, inima lui maică-sa, aripile le luă ea, iar picioarele i le plasă fratelui cel mic, un băiețel simpatic care stătea cu degetul în gură. Oaspetele tare se miră de așa împărțeală. Mai bău un păhărel de tărie și cu multă dibăcie și diplomație, cu aerul că glumește, întrebă fata care e rostul acestei împărțeli ciudate. Iar fata
SCHIŢE UMORISTICE (63) – FATA CEA ISTEAŢĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370113_a_371442]
-
cărții. Cariera militară nu era pentru el, dar o executa totuși fără a i se părea o corvoadă, pentru că era o persoană sportivă, rezistentă la efort fizic. Elisa rămase însărcinată imediat și după nouă luni de căsătorie dădu naștere unui băiețel frumos foc, Mircea, dar care se îmbolnăvi rapid încă din primele zile de viață și muri. După un an, născu din nou, prematur, o fetiță, plăpândă și sensibilă, care semăna foarte bine cu Nicolae. Elisa era foarte pricepută la treburile
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
ani Ionuț Breazu, un copil plin de viață, de numai doi ani, a fost diagnosticat, în urmă puțin timp, cu neurofribromatoză, o boală crâncenă care i-a generat 5 tumori: la gât, limbă, esofag, nas și creierul mic. Din cauza maladiei, băiețelul abia mai poate mânca și respira, și plânge din ce în ce mai mult noaptea. După mai multe analize și investigații realizate la Clinica Acibadem din Turcia, în data de 21 octombrie 2015, domnul doctor Ertuğrul Eryilmaz a confirmat madalia gravă de care suferă
IONUŢ BREAZU RISCĂ SĂ NU MAI POATĂ RESPIRA de TĂNASE TASENŢE în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370499_a_371828]
-
acest aspect, trist și revoltător, ci voi merge la partea interesantă a acestei povești. De ziua lui Criști, singurul bărbat rămas în casă și... cel mai mic, mama se gândi să îi ia haine noi. Zis și făcut, își lua băiețelul, de numai patru anișori, de mână, si, făcându-mi semn să vin și eu, ne-am dus până în piață, unde erau hainele la preț mai pe buzunarul ei. Îi găsi un costumaș de mai mare dragul și, atât de mult
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
să-și potolească neastâmpărul trupului, înăbușindu-și cu greu zbenguiala juvenilă. Înconjurată de verdeață,femeia dormita în liniștea cartierului rezidențial. Florile curtate de gâzele păreau să fie în concert. Soarele devenise pur și simplu de nesuportat. Cu brațele dezgolite, un băiețel cu păr blond, cârlionțat, irumpse prin ușa de la intrare, strigând: - Prinde-mă! Prinde-mă! Tot privind înapoi se împiedică și căzu. Prin ușa întredeschisă, o voce plină de dojană se auzi ieșind alene, ca o tânguire, spre cel căzut: - Te-
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
spuse ea implorându-l. Pe terasa mică, mozaicul frigea. Din cerdacul scorojit de vreme și de ploi, trupul ei arăta atâta neputință și suferință încât până și casa părea mai tristă decât ar fi fost în realitate. Cu toate acestea, băiețelul părea hotărât să nu se oprească. Picioarele i se mișcau la fel de îndărătnic, ca la început. Oboseala femeii începu să i se instaleze în mușchii imobilizați ai gambelor neatinse de soare. - Costel, fie-ți milă de mine!, îl imploră ea, cu
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]