11,781 matches
-
cortului. Bea bere din sticla deschisă cu ochiul și mă privea de la cinci centimetri, întinsă și ea într un cot, nemișcată, îmbrăcată. Gol lângă ea, am simțit că mi-e frig. A pufnit: — La cât de repede te-ai dezbrăcat, bănuiesc că vrei să se și termine repede. — Of, am protestat, înțepenit și în spinare și în creier. Gol, am întins mâna și i-am mângâiat obrazul rece. A isprăvit berea, și-a tras pantalonii până sub ge nunchi, fără să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
avut nevoie. Da, da, da... face cu indulgență. — ți-aș arăta, dar e periculos, căci te-aș seduce ire mediabil, îndeplinindu-mi astfel misiunea. — Ce misiune? O privesc calm și îmi torn încă un pahar. — Ce misiune? repetă. — Jan te bănuiește că-i ești infidelă și m-a rugat să încerc să mă culc cu tine, ca să vadă dacă într adevăr îl înșeli cu oricine, așa cum crede. Urlă insulte atât de tare, încât mă trag un pas înapoi. Și tu, odiosule
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ești? Un om bun la suflet, care ține la tine. De aia ți-am și spus, ca să fii avertizată. începe să pășească prin cameră tremurând de ciudă, fumând spasmodic. — Cu ce gunoi uman îmi împart viața... întot deauna m-a bănuit. — Ar trebui să l pedepsești, îi sugerez. Merită să-i joci o mare festă. Ridică sprâncenele întrebător. Mă duc spre canapea și bătătoresc pernele satinate. — Facem amor, iar eu am să-i spun că ești inaccesibilă. N-o să știe niciodată
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
privit, perplexă, cu pantofii mei în mână. — Faci mișto de mine? — Andreea, corazon. Cum să fac mișto de milioane de ani de evoluție fără pauză? Ești o creatură rară și îmi ții pantofii fără a ridica degetul mic. M-ai bănuit doar că aș purta pijama și papuci. Sunt narcisiști care ar ucide pentru mai puțin de atât. Gân dește-te cum te-ai simți dacă te-aș suspecta că porți bluze pe gât. După ce mi-a țipat să plec, în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
atât de arogant, îi scrijelesc din mers cu snopul de chei o lungă brazdă scârțâită pe capotă, de-a latul ușilor, de la coadă la bot. De când lo cuiesc acolo, burghezii obsceni au început să se parcheze decent. Nimeni nu-mi bănuiește partea de umbră. Intrăm și-l vedem așezat la masă în fundul sălii. Când ajungem lângă el, se ridică. îmi strânge mâna, iar pe Tina o sărută pe obraz. — Aștepți de mult? Dialogul ăsta are un aer mult prea normal. Văd
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bielă-manivelă cum sunt alea la tren, jos, la roți. Aici Păpădie a tăcut câteva clipe, holbându-se în gol. — Mi-era frică să nu ne prindă șeful de scară, sau verii cocoșatei. Avea mulți veri, toți mustăcioși, iar eu îi bănuiam răi. Și brusc, când începusem și eu să mă unduiesc în același ritm cu ea, iar ea fredona ceva, gânditoare, deodată am auzit în spatele meu cum cineva pocnește din degete. Pufăit angoasat din țigară. — M-am uitat peste umăr și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
copii, ce-ar fi să facem noi un tramvai clandestin? Am rămas trăsniți. Nenea Nebunelea e mic, cu ochelari și burtică, dar are niște mușchi de bivol la antebrațe. Poate să ridice un om cu o singură mână. Noi îl bănuiserăm întotdeauna că scrie numai pentru că are ochelari. — Mă, zicea, voi știți că eu îi scriu poezii lu’ Justina? Lu’ Justina care s-a făcut urâtă pe pământul ăsta numai ca să trăiască cu mine, la nivelul meu? Da, măi băieți, s-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
acorda prioritate islamului... Făcu o pauză aici, uitându-se la posacul băiat rău îmbrăcat. — Nu, nu-ți poți închipui asta. îți spun eu, Dalí citea un studiu al lui Georges Bataille, un studiu oarecum arid, dar în care Bataille îl bănuia pe acest Akbar de impietate, dovada fiind pentru el monedele emise sub ordinul lui și purtând deviza, aparent atât de ortodoxă, Allahu Akbar, Allah e mare. Bataille credea însă că era vorba în realitate de un perfid joc de cuvinte
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
întrebă el și fu uimit să-și descopere în întrebare o urmă de regret. își mai zise: „Ce mai, țăranilor le tre buie o infuzie de folclor.“) Vru s-o sperie, dar se răzgândi și se îndreptă spre locul unde bănuia că se află capela. Când o dibui, aprinse lanterna. Capela era un chioșc de scânduri a cărui ușă dispăruse. Intră și roti lanterna împrejur, peste lumânări pe jumătate arse și icoane cu sfinți hieratici și holbați. Scuipă în gol, își
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îl străbătu un gând care i se păru salvator. Izbind cu putere din cruce în dreapta și-n stânga fără să lovească ceva, se îndreptă iar spre capelă, făcând un ocol larg, spre a nu trece prin dreptul locului în care bănuia că fusese ușa. Ajuns în spatele cocioabei, se săltă pe acoperiș. Sus, lăsat pe vine, strângând crucea ca pe un ciomag și ținându-și răsuflarea, holbă ochii cât putu, încercând să despice bezna. Dar spinarea descoperită îl lua cu frig și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în două-trei generații, copiii vor fi obligați să învețe la școală vie țile a câteva mii de mari scriitori. Cui i-ar trebui asta? Nimănui, cum a convenit și stewardesa, care de la un timp evita să mai treacă pe lângă mine. Bănuiesc că ea, ca să nu mă mai vadă gesticulând, a cerut să vină copilotul să strângă ceștile de cafea și sticluțele goale, dar netulburat l am întrebat și pe copilot dacă lumea mai citește azi altceva în afară de o scriitură a sexului
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să te ții până la magazin. Dacă nu, îmi dau drumul pe tine. — Ce este? a zis repezit Leila venind din spate. De ce îl chinui? Până să-i explic, mi l-a smuls cu o forță pe care nu i-o bănuiam. Mă ocup eu de omulețul ăsta, a zis scurt și a plecat cu el în dreapta drumului, printre pancartele care avertizau, în litere scrise cu hemoglobină, Don’t step off the road, iar cu semne prelinse de la dreapta la stânga același lucru
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de celălalt, prin... hmm... prin destin, exact, asta doream să spun -, este una specială. Nu știu care au fost criteriile în funcție de care ne-au ales, pe mine și pe tine, deocamdată nu am mai văzut pe altcineva ca noi, pe aici, dar bănuiesc că ne-a ales, totuși, cineva, nu neapărat Dumnezeu, aș spune, poate vreo comisie de savanți ciudați - pensula răsucită în dreptul tâmplei, semn clar că părerea pictorului despre cei vizați nu putea fi decât una singură -, selectați de alți savanți, și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
părerea pictorului despre cei vizați nu putea fi decât una singură -, selectați de alți savanți, și mai ciudați, poate chiar de armată, militarii se ocupă cu afaceri din astea, aproape toate teoriile conspirației acordă militarilor primele locuri ale podiumului, îi bănuiesc în spatele unor aparate nevăzute, analizându-ne fiecare mișcare, fiecare decizie, fiecare boabă de transpirație care transmite o grămadă de informații, e ca-n filmele acelea de la MGM, poate că le-ai și văzut - privire întrebătoare, sprâncene ridicate a mirare, nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
vreun ziar și atunci mi se dedică, face pe ghidul, pozează în animatorul perfect, mai bine trimiteau o animatoare perfectă, vorbește într-una, apoi o să aștepte să-i fac cinste cu o friptură și o bere, dar va fi dezamăgit... Bănuiesc că știi, nu pot să cred că nu ai citit nimic despre piranha. Nu te uiți la Animal Planet sau la National Geographic? Nu știi ce pierzi, amice (cum ar fi să-ți trag chiar acum un pumn în nas
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cațere pe Statuia Libertății și să anunțe public că vine Sfârșitul. O aiureală literară lăudată pe copertă de niște ziare cu nume și tiraje impresionante. Reclama, sufletul comerțului, vii cu banul și ăștia laudă până și calendarul de perete. Turistul bănuia, deja, că femeiacountry - înaltă, cu păr lung, sâni imenși și pălărie de cowboy era o momeală, însă intuia și finalul fericit al volumului numai bun de lăsat în primul tomberon de pe peronul gării. Gara... Părea foarte îndepărtată în acele momente
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o poziție ciudată, nu știai - inițial dacă se pregăteau să fugă cât mai departe sau să se iubească sălbatic. Fețe mirate, panicate aproape, guri deschise într-un strigăt înnăbușit, priviri fixe trimise către... Către cel care pictase tabloul, evident, îl bănuiai în fața lor, atent la fiecare tușă, transmițându-le să nu se miște. În pofida faptului că ei dădeau senzația clară că tocmai asta ar fi dorit să facă în acele momente. O lucrare deosebită, valoarea artistică nu putea fi pusă la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la o astfel de întrebare complicată. E mult prea... devreme, de-abia încep să mă obișnuiesc cu noua realitate. Mi se pare normal să existe unele diferențe, nu? Un nebun nu poate fi ca un om normal, cel puțin așa bănuiesc. Altfel de ce ar mai fi nevoie de locuri în care să stea numai nebunii? Dar, pe de altă parte, un nebun poate avea, hai să zicem, programul său cotidian. Eu, cel, puțin, așa mi-am propus. Iar când veți citi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu tine ambianța sonoră preferată fără a le-o impune și altora reprezintă un progres tehnic de apreciat. Protejarea de zgomote e și ea bună. Dar dacă zgomotul îi survine individului tocmai prin căști? În plus, cel ce poartă căștile bănuiesc că are impresia că toată lumea dansează pe muzica lui. Gregaritatea și absența interiorității; iată câteva caracteristici ale primitivismului. Asemenea unor niște conștiințe incomplete care nu-și găsesc împlinirea decât comunicând continuu între ele. Împlinirea pe care indivizii o pot simți
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
spart unitatea lumii; introducem interdisciplinaritatea din dorința de a o reface (de fapt, acesta fiind rostul filozofiei). Normalitatea suportă și un sens slab din punct de vedere axiologic: în ea nu încape superiorul, acesta fiind tratat ca anormal. De unde putem bănui apropierea ei de mediocritate. O parte din bucuria tinereții este dată și de sentimentul de-a avea toată viața înainte: undeva în viitor vei putea realiza tot ce ți-ai propus, vei deveni cineva. Acum trebuie doar să te bucuri
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de știri, că s-au pus în vânzare biletele pentru Festivalul Enescu din septembrie. Căută numărul de telefon al directorului de la Filarmonică, sună, îi răspunse secretara, se recomandă și i se făcu legătura: Buna ziua, domnule director. Bună ziua, domnule Vlaicu. Bănuiesc de ce m-ați sunat. Mihai este deja în program, știm și ce piesă a ales. Mulțumesc pentru informații. V-am sunat ca să văd cum pot procura bilete pentru întreaga familie. Domnule Vlaicu, Mihai ne este un oaspete drag și prețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în mănăstirile moldovenești era primit orice călător, fie ortodox, fie armean, având întreținere gratuită. În secolul al XVIII-lea, iau ființă noi spitale mănăstirești, dar și spițerii (farmacii). Cum mănăstirea Probota era una din cele mai importante din acele vremuri, bănuim că locuitorii comunei Lespezi și mai ales cei din satul Lespezi care aparțineau mănăstirii, beneficiau de asistența sanitară a mănăstirii. La începutul secolului al XIX-lea, existau mărturii despre existența unui cadru sanitar la Lespezi. Prima moașă calificată a fost
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
În vara asta am citit un roman de D.H. Lawrence. Numai unul. ( 2 rânduri libereă N-a sosit nici un răspuns de la dumneavoastră și vă scriu din nou. Scrisoarea pe care v-am trimis-o zilele trecute era plină de capcane. Bănuiesc că le-ați dibuit pe toate. Da, e adevărat. M-am folosit de șiretlicuri în fiecare rânduleț din scrisoare. Am impresia că ați considerat că nu urmăresc decât să storc bani de la dumneavoastră ca să mă salvez pe mine. Nu neg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Izu și ne-a rugat să-i acordăm câteva minute. Artiștii, indiferent de vârstă, se comportă uneori ca niște copii. Mama nu se simțea bine. Așadar, l-am primit eu, în camera chinezească. I-am spus, în timp ce-i turnam ceaiul: Bănuiesc că scrisoarea mea de refuz o fi ajuns la Karuizawa. Am apreciat oferta dumneavoastră, dar cred că îmi este imposibil s-o accept. — Zău? zise el, puțin enervat. Și-a șters sudoarea de pe frunte. — Sper că o să te mai gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu stetoscopul atârnându-i de gât ca un colier, s-a ghemuit într-un scaun. — Oameni ca mine mănâncă la prânz tăieței, undeva, în picioare. Nu-s nici buni, dar nici prea răi, spunea el când am intrat în cameră. Bănuiesc că toată conversația lor a decurs astfel. Mama îi sorbea cuvintele. „Deci, nu e nimic grav“, mi-am zis eu, răsuflând ușurată. Mi-am adunat tot curajul și am întrebat: — Ce părere aveți de mama? Medicul din sat zicea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]