3,362 matches
-
peste cap. - Îți garantez eu că, dacă apar în costumul Evei, această zi va fi foarte specială. - Este deja, se rațoi Carol. Este căsătoria mea, îți amintești? Totul este special și perfect. Miranda privi într-o parte și șopti în bărbie: „asta pentru că n-ai vazut ce costum poartă mirele.” - Dacă e o opțiune și se supune la vot, eu sunt pentru, se auzi o voce masculină în spatele lor. Era Ben, prietenul lui Daniel, care fu în al nouălea cer s-
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
brațe ani, nu minte, horele le prinzi pe brațe câmpu-l strângi pe sub cojoace, muști din noapte fir de lână, stele prinzi arcuș pe strună, apelor le țeși covoare speli ogoare-n ochi de soare, vântu-ți zboară-n iasca lunii strângând bărbii rar, tăciunii. Tinerețe,mândră floare munți-i strângi la cingătoare, faci din cer săgeată lată țărmu-l storci în bulbi de piatră, zbori pe frunți de depărtare, și-ți cari dorul pe spinare, faci din patimi- împlinire strângi pe deget- strălucire
ODĂ TINEREȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379342_a_380671]
-
ridică, se reechilibră, luă o gură din sticla de șampanie, și, continuându-și săltarea, intră în bucătărie, pe unde hainele erau aruncate. În drum se intersectă cu Răduța. Încercă să-l evite. O prinse și începu s-o mângâie sub bărbie până ce aceasta se sătură de falsa afecțiune. Reacționă nervos. Îi dădu cu laba, zgâriindu-l. Iritat, îi spuse: F... curu mă-ti! Te dau io la hingheri! Râgâi din nou, de data asta necontrolat, apoi scăpă un vânt, neritmat, lung
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
păr alb, lung și prins în coc, îi dădea o notă de distincție și ușoară severitate. Nasul finuț- subțire arăta firea ei aristrocratică și încrederea ce se putea avea în ea; ochii verzi -smarald, sprâncenele frumos arcuite, buzele cărnoase și bărbia rotunda completau tabloul unei femei frumoase și distinse. Mulțumită de imaginea din oglindă s-a întors spre bărbatul care tocmai intrase: -Bună ziua!-profesoara afișa o față veselă, bucuroasă de revedere. -Sărut mâinile! Așa cum am promis, am venit să-l
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
mulțumesc! Merg cu placere, este un privilegiu să-mi petrec weekend-ul alături de doi barbați șarmanți, inteligenți și educați. -Profesoara Mihaela Radu se uita cu admirație la bărbatul din fața ei, o atrăgea mai ales privirea lui caldă, fața blândă cu bărbia pătrată și gura mică. Peste 10 minute se va suna de ieșire, am vorbit cu Piticul să vină în parcare imediat cum aude clopoțelul. După ce a semnat în condică, Mihaela și-a luat geanta care era agățată de speteaza scaunului
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
pe degete, goluri de timp, goluri de memorie, cine scrie despre lacrimi nu știe ce este transparența. Erau dureri cândva, s-au dus cu norii, străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul cum plutește cu vioara sub bărbie, stelele îi cântă-n strună, el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva. De ce oare vulturii își leapădă veșmintele și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună? Referință Bibliografică: Noah 7 / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN
NOAH 7 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371473_a_372802]
-
acesta, după o noapte aproape albă, în care mai mult a stat la pândă în speranța că el va dormi și ea va putea căuta telefonul în rucsac, Iuliana ațipise încovrigată cu spatele la el, strângând temătoare un colț de pătură sub bărbie. Bărbatul de lângă ea dormise liniștit, după ce încuiase toate ușile cu mare zgomot și avertizări verbale pline de cuvinte triviale. O pândise un timp, cu ochii întredeschiși, până s-a asigurat că este destul de înfricoșată. Curând, obosit și amețit de coniacul
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
lângă el, la perete, sorbindu-și lacrimile ce-i brăzdau obrajii. Abia dacă o lăsase să se spele și nu avea curaj să coboare nici să-și astâmpere setea ce-i uscase cerul gurii. Strângea păturile de lână până sub bărbie și nu reușea să-și oprească tremurul. Se simțea sfârșită și frigul accentua starea de rău ce o cuprinsese. Nu i-a permis să se îmbrace și i-a aruncat pantalonii și bluza în camera de alături. Vremea se răcise
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
privindu-l adânc în ochi. - Este perfect. Felicitări! Ia-mă la braț și spune-mi... în ce direcție facem primii pași, te rog? Nu a mai fost nevoie de cuvinte. Laura a primit cu naturalețe brațul oferit, a arătat cu bărbia direcția de mers dorită și, foarte curând, strângea fericită acel braț cu ambele mâini. Se simțeau bine împreună. Vorbeau cu lux de amănunte despre Sinaia și istoria sa, priveau, se opreau să admire câte o vitrină ori o vilă sau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu aparent nevinovat, dar plin de o puternică încărcătură emoțională, care îmi accelera pulsul și mă făcea să mă pierd, în timp ce-i răspundeam
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
doruri și de patimi rătăcite. Lacăt inimii mai pune, rana veche nu-o deschide, Că-i stă bine amorțită. Mi-ai fixat-o între firide Zăbrelite ca să steie-ncătușată, doar ții minte?... Rost n-are să mai citești ne-nsemnatele cuvinte! Văd bărbia, ți se mișcă, ochii lacrimi nu mai au; Ce-ai făcut din viața noastră?... Dar te vreau Să rămâi la masa ta! Nemurirea, tu mi-ai vrut? Nu știam, eram copilă... sufletul ți-am dăruit... Ai jertfit a mea iubire
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
străluceau a bucurie lăuntrică: iar trupul i se îndreptase. Parcă nu mai avea umerii strânși, ușor încovoiați, precum arătau în ultimul timp. A ridicat privirea spre Mariana și a roșit. Ochii ei îl sfredeleau încă de cum a intrat. Sobră, cu bărbia ridicată. Era în picioare. El a dat să plece, plecându-și capul cu ochii spre podea și fața i s-a crispat. A pus mâna pe clanță. - Stai puțin, Fănel! s-a auzit vocea tremurândă a Marianei. S-a apropiat
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
răsucește limbuța Și-i linge pe lângă bot, Spurcăciunea de netot!” Mai încreți din sprâncene Și-l sfredeli printre gene: Afurisitul de cățel! N-aș putea face la fel?” Săltând copita-i colțuroasă, Izbi pe nepusă masă, Pe Stăpân chiar sub bărbie ... Ba-i fredonă și-o melodie. Ce mai note iscusite! Parc-ar fi trei crăci sucite! Surprins de-a sa neghiobie, Răcni stăpânul de furie: - Martin Baston, vino în grabă, Căci ai de-ndeplinit o treabă! Îl vezi pe cel cu
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
se îmbracă în straie noi într-o dimineață de duminică să meargă la biserică, în sat: opincuțe ca brazdele de pe ogoare, catrința înflorată cum câmpurile, legată cu brâul-curcubeu, ia de un alb strălucitor ca petalele ghioceilor, băsmăluța legată sobru sub bărbie, umbrindu-i discret ochișorii albaștri, care caută galeș spre flăcăii ce se întrec în goana cailor, ținând frâul cu o mână iar cu cealaltă învârtindu-și căciulile pe deasupra capului, chiuind, crezându-se fiecare ca fiind cel mai frumos dintre frumoși
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
și Nicu să se distreze, mai ales să joace cu aleasa inimii sale, o fată frumoasă, brunetă, cu codițe negre pe spate, ochi negri mură, străjuiți de sprâncene dese, fin arcuite, un nas perfect, buze senzuale, roșii mac și o bărbie obraznică de unde porneau doi obrăjori mereu fragă, de-ți era mai mare dragul să-i privești, să-i mângâi, să-i săruți. Nicu, băiat chipeș, înalt, totdeauna elegant în costumul său național, cu pielea albă, lăptoasă, coborât parcă „pe-un
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
care nu vreau să mă vindec, sufăr de iubire. 275 Poem indecent În negre cascade mi se rostogolește părul pe umeri el îmi mângâie fruntea și ochii, și gura hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
acesteia în brațele sale. Buzele îi alergau pe întregul corp, în căutările frenetice de senzații noi, urcând sau coborând pe gâtul zvelt și dornic de plăcerea sărutului pătimaș. Nu îi ocolea nici ochii frumoși, apoi explora cu dibăcie și savoare bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mișcare ce o electrocută de parcă a fost curentată la intensitate maximă. Tresărea din tot corpul și rămase pierdută printre cearceafurile albe și scrobite ale patului. Coborându-și capul spre splendoarea sânilor, el își frecă obrazul
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
acesta era numele ei, venise la oraș din pustiul acela ancestral, părăsind ținuturile natale, cu dealurile și pădurile ce înconjurau satul. Acolo își petrecuse copilăria, aducându-și aminte de apusurile de soare, pe care le urmărea nemișcată, în tăcere, cu bărbia pe genunchi, ca o micuță chinezoaică din filmele lui Caneto Șhindo, cocoțată pe vârful unui gorgan, de unde gărgărițele traversau în grabă podul palmei, ridicându-se pe degetul arătător, luându-și zborul pe deasupra munților Podul Calului. Lăsase în urmă pentru totdeauna
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
albastru întuneric, care sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai lungi, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce cu buza dedesubt puțin mai plină părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rotundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica cu-n fel de copilăroasă mândrie, astfel cum și-i ridică caii de rasă arabă, și-atunci gâtul nalt lua acea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
culme. Tot împotrivindu-se, a pus o cămașă albă pe Domnia Sa, dar nici n-a vrut să audă de cravată. Nemairezistând nervos, cu cravata în mână, Ionel Funeriu (tatăl fostului ministru) i-a spus pe un ton mai ridicat: - Sus bărbia!!! - Ce filolog ești tu?! se răsti Magistrul. ASTA-I BARBĂ, NU BĂRBIE!!! Altă dată, în preajma Paștelui, a intrat răvășit în catedră. Fusese în amfiteatru să-și țină cursul și nu găsise picior de student pe acolo. Își frământa mâinile cu
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
nici n-a vrut să audă de cravată. Nemairezistând nervos, cu cravata în mână, Ionel Funeriu (tatăl fostului ministru) i-a spus pe un ton mai ridicat: - Sus bărbia!!! - Ce filolog ești tu?! se răsti Magistrul. ASTA-I BARBĂ, NU BĂRBIE!!! Altă dată, în preajma Paștelui, a intrat răvășit în catedră. Fusese în amfiteatru să-și țină cursul și nu găsise picior de student pe acolo. Își frământa mâinile cu amărăciune: - Toată noaptea n-am dormit de emoție. M-am tot gândit
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
carte de către un cunoscător. Când «Comandantul» ajunge în dreptul unuia sau altuia - timp în care-i privește în continuare ferm, scormonitor parcă să descopere orice șovăire - fie îi ridică masca de pe față, fie îi pune degetul arătător ca o sabie sub bărbie, obligându-l astfel pe supus să-și ridice privirea. După trecerea «în revistă» a tuturor se comandă: răspândirea! Ceata de copii se rupe, aleargă fiecare în căte o parte ascunzându-se după arbori, furișându-se pe lângă un gard, pe iarba
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
mână brațul unei oglinzi ovale, înclinând-o în unghiuri diferite să se privească din toate părțile. Pentru întâia dată și-a acceptat chipul așa cum i-l arăta ea, același obraz uscat cu pomeții proeminenți, oval prea lung pierdut într-o bărbie ascuțită și urechile clăpăuge... cum spunea mama. Aceleași urechi ca-n anii copilăriei când tot ea i le acoperea sub părul lung și bretonul menit să taie din ovalul obrazului, în loc să-i fi împletit două cozi în culoarea lor arămie
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
drăguță, după ce m-a tuns...” „Drăguță”, cuvântul revenea în urechile ei precum și oglinda ovală în care ea-și văzuse urechile mari și tenul, nici roz nici alb nici neted, cu un obraz prelungit mai mult decât trebuia, încheiat într-o bărbie ascuțită. Când își puse ochelarii, plecă din fața oglinzii. În toată tinerețea ei căutase o prezență statornică, o camaraderie, o oră de destindere alături de un bărbat, o vorbă șoptită, o veste spusă ei cel dintâi, cineva care să-i remarce absența
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
față și cu un singur ochi, s-a răstit la mine „Tais-toi, cabot!” (Taci, javră!). M-am oprit. În următoarea fracțiune de secundă, m-am smucit din strânsoarea negroteiului lungan și i-am aruncat o lovitură de pumn fix în bărbie, după care am dispărut în stufăriș. Dacă m-au urmărit și dacă m-au prins... Îmi ardeau tălpile, iar cârcei teribili îmi sugrumau gambele și complotau împotriva evadării mele. Alergam cum n-am mai alergat vreodată prin jungla congoleză. Nici
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]