2,363 matches
-
e un drum public! Perdelele carului s-au dat puțin într-o parte, și astfel am putut vedea fața rotofeie a unui bărbat. - Blestemați să fie câinii râioși care ne bântuie pământurile, a izbucnit Gundo. Rotari nu s-a dat bătut, forțând calea, dar Ariald i-a oprit iute calul, apucându-l de zăbală. - Stăpânește-ți mânia, este vorba despre un drum public. Au dreptul să treacă la fel ca noi, și carul ăla are însemnele reprezentantului împăratului de la Bizanț în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l reprezenta pe împăratul Constantin dăruind biserica lui Hristos și Sfântului Petru. Pompeianus, atunci când Adeodato a dispărut fără să-mi fi dat seama, mi-a arătat ornamentele dăruite de papa Onoriu. Ceea ce frapa cel mai mult era ferecătură în argint bătut ce îmbrăca în întregime altarul cel mare, deasupra căruia se aflau două candelabre de aur. Însoțitorii mei romani erau mișcați de atâta splendoare. Oștenii longobarzi scrutau toate cele cu expresia celor care în sfârșit descoperă unde sfârșiseră bogățiile de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
verzi-roșii. Nu, agenții din mașina de escortă nu-i erau suficienți. Nu putea să se lipsească de Îngerul său păzitor. — Altă dată, Buonocore, astăzi chiar am nevoie de dumneata. Antonio primi refuzul - scurt și la obiect -, dar nu se lăsă bătut. — E ultima favoare pe care v-o cer. — Ultima favoare! râse Elio, punându-i familiar o mână pe umăr. Îmi pare că asta e prima. Antonio Împinse ușa grea și, pe când lumina albă a zilei Îl Învăluia, continuă să repete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care suna - fără Îndoială Meri sau Poldo, sau Ago, neliniștiți de criza de la Battello Ubriaco, pe punctul de a fi dați afară dacă nu s-ar fi Întâmplat un miracol În care nici unul din ei nu credea - nu se dădea bătută. Dincolo de catedră, profesorul Începu să se agite scandalizat. Celălalt examinat tăcu. În tăcere, muzica Îndepărtată și difuză deveni din ce În ce mai clară: soneria telefonică Înșira notele - de-acum ușor de Înțeles - ale melodiei Bella Ciao. Tăcu și Zero. Notele continuau să țeasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Apoi coborâse la râu, atras de focurile de pe prund. Erau acolo câteva zeci de fete, cu polovece argintate ori cu ciubere de lemn, care răscoleau apa, strigând numele morților. Trecuse apoi pe la bucătărie și mâncase un blid mare de linte bătută. Bucătăresele se uitau la el înmărmurite. Își dădea seama că trebuie să spună ceva, dar nu-i venea nimic. La un moment dat, le zâmbise, iar ele deveniseră dintr-odată prietenoase, îl întrebaseră dacă nu vrea și o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
scurt despre așteptare și călătorie: În fața celor doi eroi este un fluviu vijelios. Ei vor să treacă, dar nu au nici un mijloc. În jurul lor e pustiu, nu se vede nici o casă, nici un copac și nici măcar iarbă. Este doar pământ arid, bătut și neted ca o gresie. Unul dintre cei doi se aruncă în apa fluviului, care îl rostogolește cu viteză, ducându-l departe. Omul vede orașele de pe mal, se luptă cu un șarpe de apă, este atacat de un crocodil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ciripească, iar soarele deja să usuce roua, însă pe malul celălalt, nici o mișcare. Lea a făcut un semn și Ruben, Simon și Iuda s-au aruncat în apă ca să-l caute pe tatăl lor. L-au găsit într-un tufiș, bătut și dezbrăcat, iar în jurul lui iarba și tufele erau la pământ, ca după o luptă. Ruben a alergat înapoi la noi și a cerut țipând o haină ca să-l acopere și apoi l-au cărat pe brațe pe deasupra apei. Vaietele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rece, iar prin cel roșu, sângele fierbinte, dar numai ce-mi trecuse asta prin cap, că mi-am și dat seama că-i o tâmpenie, și atunci Vasököl mi-a spus că e-n regulă, vede el că mă dau bătut, și să nu-mi mai forțez atâta creierul, că fac febră musculară, și deschizându-și palma, am văzut imediat că are în mână ventilul de la roata motocicletei, pe ăla mi-l vârâse sub nas, și când l-am văzut, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a-și restabili echilibrul pe drumeag și În modul În care-i făcea semn cu mîna, o vioiciune, o bucurie pe care nu i le cunoștea. RÎse În sinea lui. El, dezlegătorul profesionist de mistere, investigatorul faptelor inexplicabile, se dădea bătut, renunțînd să mai rezolve o enigmă, pentru el totuși esențială: prin ce magie mîna asta de femeie izbutea să metamorfozeze un macho cinic În Îndrăgostit pierdut, cum reușea să facă dintr-un celibatar Înrăit un soi de domnișoară sentimentală visînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
izbucnesc în hohote. Nu-i nici o problemă, spun, tăindu-i vorba scurt. Hai să nu mai vorbim despre asta. Haide să... privim doar înainte. Trebuie să-mi repun viața pe linia de plutire. — Iisuse, dar văd că nu te dai bătută ! În vocea lui se simte o urmă de admirație sinceră. Nimic nu te demontează ! Îmi dau părul de pe față. Îl simt uscat și neiubit, plin de vârfuri despicate. — Trebuie doar să... îmi văd de viața mea. Nu știu cum, reușesc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gourmet. Își vor scutura șervetele, în așteptarea acesteia ; își vor turna în pahare apa minerală. Un fel de isterie dementă a pus stăpânire pe mine. Știu că nu pot să fac asta. Dar, cumva, nu pot nici să mă dau bătută. Mă tot gândesc că o să se întâmple un miracol. Că o s-o scot eu cumva la capăt. O să reușesc eu cumva să... O, Doamne, sosul dă pe dinafară. Împing mai bine ușa de la cuptor, înșfac o lingură și încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mea. — Ăă... carne ? mă aventurez. — Și altceva ? Am mintea complet goală. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Pe bune acum, e doar un sos. Ce pot să mai spui despre sos ? — Ia mai gustă o dată. Iris nu se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne... apă... Mă sforțez disperată să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să apară primele semne de îndoială. — Păi așa mi-a zis, să vin aici. Îmi strecor o foarte fină urmă de beligeranță în glas. Doar pentru a-mi transmite cât mai clar mesajul : n-am de gând să mă dau bătută atât de ușor. Citesc pe fața femeii că începe să-și facă socotelile : dacă mă trimite la plimbare e posibil să-i fac o scenă urâtă, are alte lucruri stringente la care să se gândească, ce mai contează o chelneriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Păi, pentru că una-două dispari. M-am gîndit doar că poate... vrei să-mi spui despre ce e vorba. — E OK, mi-o taie scurt. Mersi. Tonul lui spune limpede „am Închis subiectul“, dar n-am de gînd să mă dau bătută atît de ușor. — Ai primit vreo veste rea ? — Nu. — E ceva... legat de afaceri ? insist. Sau... e un lucru din sfera personală... Jack ridică privirea, și chipul Îi e străbătut de un fulger de mînie. — Am zis că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
el nu vrea să-mi spună nici măcar un... Oricum. Nu contează. Nu-mi pasă. N-am să mă mai gîndesc deloc la el. Poate să facă tot ce vrea. Să-și păstreze secretele idioate pentru el. Mult noroc și cale bătută. Gata. Am Încheiat acest capitol. Definitiv și pentru totdeauna. Rămîn cîteva clipe cu ochii la tavanul Întunecat. Și, oricum, ce-a vrut să spună cu chestia aia ? Ce, e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Da’ când n-ai ajuns tu, Philo, la vânătoare? se răsti Scept. Începu să horcăie de furie, amestecând cuvintele din minte cu vorbe azvârlite pe gură, precum scuipatul. Când ai mai pomenit tu să te duci la vânătoare pe poteci bătute? De când am apucat eu, oamenii mergeau să ia urma vânatului prin râpe, zloată și arșiță. Pe vremuri, În satul nostru Încă erau oameni dintr-o bucată, nu făcături din astea care caută poteci ca să prindă vânatul din urmă... Nu fricoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe măsură ce mănâncă semințe, aruncă cojile în groapă.): S-au înnegrit amândoi. AL DOILEA BĂRBAT (Același joc cu semințele.): Îți amintești ce zeamă slinoasă a ieșit ultima oară? PRIMUL BĂRBAT: Ăștia doi or să scufunde orașul. AL DOILEA BĂRBAT: Ar trebui bătuți. PRIMUL BĂRBAT: Mi-e silă de ei. AL DOILEA BĂRBAT: Tot timpul se găsește cineva care să se bage în groapă. Ce dracu’ or fi căutând ăștia în groapă? PRIMUL BĂRBAT: Ar trebui scoși și bătuți. Chestiile astea n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
DOILEA BĂRBAT: Ar trebui bătuți. PRIMUL BĂRBAT: Mi-e silă de ei. AL DOILEA BĂRBAT: Tot timpul se găsește cineva care să se bage în groapă. Ce dracu’ or fi căutând ăștia în groapă? PRIMUL BĂRBAT: Ar trebui scoși și bătuți. Chestiile astea n-ar trebui lăsate așa. AL DOILEA BĂRBAT: Altădată gropile erau mai bine păzite. PRIMUL BĂRBAT: Așa nu mai merge. AL DOILEA BĂRBAT: Ce ai de gând să faci? PRIMUL BĂRBAT: Nimic. (Din când în când replicile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Unul sau doi au rămas în picioare, ca doi marinari lângă catargul ce înfruntă marea agitată, spumegând de furia lui Poseidon. Șoferul accelerează chiuind și cei doi temerari sunt zgâlțâiți de colo colo prin marile hârtoape, dar nu se dau bătuți. Restul pasagerilor, mai cuminți, stau jos și privesc cu sau fără luare aminte pe geam, afară. De-a lungul șoselei n-a mai rămas decât un gard cenușiu, iar dincoace un câmp de gunoaie. Însă zăpada, gerul și lumina roșcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în picioare și pe soțul ei o dată cu ea. — Capitulăm! Ne predăm! a țipat ea și pe față i s-a așternut o mare ușurare și fericire. Acum puteți să vă opriți, a țipat ea, izbucnind în râs. Noi ne dăm bătuți! S-a terminat! a strigat ea întorcându-se să împărtășească și copiilor vestea cea bună. Soțul ei i-a dat una de-a lăsat-o lată. Profesorul acela cu un singur ochi a așezat-o pe bancă, a proptit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
țină strâns, pentru că se zbătea, încercând să se întoarcă la ambarcațiune. — Cum dracu’ să-ți explic că mă întorc? mormăi el. Sau crezi că plec pentru totdeauna? Încercă de mai multe ori, cu gesturi exagerate și teatrale, dar se dădu bătut. Sper să-ți spună Kano... O trase spre el și îi mângâie părul încercând să o calmeze ca pe un cățeluș speriat. — Hai, gata! E de-ajuns. O sili să ridice capul și o sărută pe frunte: — Să fii cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Două greșeli de apreciere care i-au distrus viața. — Și acum, ce facem? — Ce a spus el. Îl întâlnim pe ministru. — El consideră că e inutil. — Trebuie să încercăm, fiule. E de încercat. Doar nu te gândești să te dai bătut? — Nu. Bineînțeles. Dar pe măsură ce zilele trec, mă conving mai mult că nu voi reuși nimic nici aici, nici la Santa Cruz. — Și ce vrei? Să-i lansezi pe yubani în luptă, fără să ții seamă de consecințe? Cine îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rămân acolo, dar, pana cand găseam un plan, nu aveam de ales. Între timp, Sară a început să se simtă vinovată, așa că a venit înspre palat, dar gărzile nu au lăsat-o să intre. Ea însă nu s-a lăsat bătută și s-a grăbit să mă salveze și a intrat în palat. Însă greul de abia acum începea, trebuia să ajungă la temnița și să mă scoată din palat. Sară a luat niște haine mai vechi și s a dat
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
care sunt obiceiurile mele. Este de o importanță vitală ca ele să-mi fie respectate. Eu impun ore clare pentru somn, pentru mese... Sună grozav, a întrerupt-o încurajator Hugo, mărind la maxim doza de șarm. Încă nu se dăduse bătut. Cu toții avem nevoie de puțină disciplină. Asistenta Harris s-a încruntat. —Domnule Fine, obiceiurile la care m-am referit se aplică doamnei Fine și copilului. Nu vă propun să supraveghez și alte persoane din familie. Obiceiurile asistentei Harris, lipite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și ea la masă, s-a trezit, ca și când ar fi fost inevitabil, între domnul Tabasco și doctorul Scarthin. Sunt între ciocan și nicovală, a glumit ea. Amândoi au privit-o cu ochi goi. Alice fusese rănită, dar nu se dăduse bătută. În meseria ei de avocat, fusese deseori obligată să ia masa cu tipi din ăștia cu bățul în fund; în plus, în copilărie i se spusese că nici un om nu e plictisitor. Și că e numai vina ta dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]