2,242 matches
-
desființa, după cum viziunea winckelmanniană a Greciei sau aceea a Renașterii italiene, făurită de Burckhardt, nu a încetat a fi fascinantă ca atare, după ce i s-a demonstrat insuficienta fundamentare științifică. Chiar dacă se dovedește că străbunii noștri adorau divinități htoniene, că balaurul din steagurile lor figura nu un „zmeu”, o reptilă înaripată, cum credea P., ci șarpele din adâncuri, frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a dacilor, „cei
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
Tendința către obiectivitate epică primește acum sprijinul unor contacte dramatice cu spectacolul suferinței umane și totodată e confirmată de îndemnuri foarte încrezătoare, venite succesiv din partea unor autorități critice ce i-au marcat destinul: G. Ibrăileanu și E. Lovinescu. Prin romanul Balaurul (1923), nuvelele din Romanță provincială (1925) și Desenuri tragice (1927), precedate în 1920 de drama Bătrânul, noua orientare literară pare a se contura mai limpede. O nuvelistică a vieții de provincie, investigând cu detașare avatarurile omenești, deschide astfel calea spre
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
documentele sufletești” din volumele anterioare, deschizând în aceeași măsură perspective noi pentru arhitectura romanului modern. Altfel spus, prozatorul din Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach și Drumul ascuns reia întreaga problematică psihologică din Ape adînci, Sfinxul, Femeia în fața oglinzei, Balaurul, Romanță provincială și Desenuri tragice, își proiectează materia epică în limitele unei structuri romanești, riguros organizată, asamblată în jurul unui nucleu narativ a cărui specificitate conferă, în bună parte, originalitatea, valoarea și modernitatea scrisului bengescian: psihologia rămîne placa turnantă a creației
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Hallipa într-un complex epic cu o textură care depășește modalitatea eseistică din cărțile precedente pentru a se constitui sub semnul romanescului. IOAN HOLBAN SCRIERI: Ape adânci, București, 1919; Bătrânul, București, 1920; Sfinxul, București, 1920; Femeia în fața oglinzei, București, 1921; Balaurul, București, 1923; Romanul Adrianei, București, 1924; Romanță provincială, București, 1925; Fecioarele despletite, București, 1926; Lui Don Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata, București, 1926; Concert din muzică de Bach, București, 1927; Desenuri tragice, București, 1927; Drumul ascuns, București, 1932
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
subiectul ce îl obsedează pe intelectualul din secolul nostru, om al interogației, cum îl definește André Malraux. Eseistul adaugă interogației radicalismul lui de preot laic, pornit din Făgărașul natal - spațiu al oamenilor drepți și încăpățânați, sugerează el - pentru a reprima balaurul minciunii. Pentru a da altă înfățișare confesiunii (care păstrează, în esență, accentul ei acut testamentar), inventează scrisori către marile spirite (Unamuno, Camus, Erasm, Proust, Seneca, Gide) și însoțește scrisorile imaginare cu poeme reflexive. Alt mod de a repune în dezbatere
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
încheierea războiului va mai publica în „Vremea”, la intervale destul de mari, reportaje și însemnări de drum, precum și al doilea roman, Joc de oglinzi (1943). După aproape cincisprezece ani izbutește să tipărească în colecția „Povestiri științifico-fantastice” a revistei „Știință și tehnică” Balaurul mărilor (1957), Cântecul Lebedei (1958) și O întâmplare de necrezut (1960). Aceluiași gen îi aparțin și amplele nuvele Audacia (1963) și Minuni la Mărgărit (1965), cărora li se adaugă biografiile romanțate Omul din lună (Mikluho Maklai) (1959), Ua-Naasse, cântecul libertății
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
de inspirație livrescă, arată un anume progres al prozatoarei. Acesta este sesizabil și în povestirile târzii. Conștientizându-și deficiența în materie de invenție epică, acum P. recurge îndeobște la o tramă furnizată de istorie ori de literatură. În acest sens, Balaurul mărilor și Cântecul Lebedei, a căror acțiune e plasată în plin Ev Mediu nordic, respectiv în zorii modernității italiene, atestă pricepere în reconstituirea culorii locale, mai ales printr-un lexic adecvat. Narațiunile sunt însă alterate de conformarea la ideologia socialistă
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
nou presiunilor ideologice, complicând situația protagonistei, devenită fără să vrea „transfug”, „trădătoare” de țară, și făcând din Nora Păun un personaj ostentativ și totalmente „pozitiv”. SCRIERI: Fapt divers, cu gravuri de Ion Anestin, București, 1937; Joc de oglinzi, București, 1943; Balaurul mărilor, București, 1957; Cântecul Lebedei, București, 1958; Omul din lună (Mikluho Maklai), pref. Claudiu Giurcăneanu, București, 1959; O întâmplare de necrezut, I-II, București, 1960; Audacia, București, 1963; Ua - Naasse, cântecul libertății. Viața lui Toussaint Louverture, pref. Sergiu Verona, București
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
Romanian Traditional Culture (1999) asupra unor subiecte care l-au preocupat mai demult, O. abordează în perspectivă comparatistă diferite teme magico-rituale și motive mitologico-religioase românești situate în context european (furtul astrelor de către demon, legenda românească a potopului, dendromitologia - cazul paltinului, balaurul și solomonarul ca termeni ai unei ecuații mitice arhetipale -, magia erotică, fecioara legând fiara, mitologia labirintului, limba adamică, antropologia locuirii tradiționale), pentru a evidenția importanța confruntării permanente dintre haos și cosmos ca elemente de semn contrar, coexistente în imaginarul popular
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
ademeni pe turci, unul asemănător întâlnindu-se și la sârbi. Baladele românești despre Novăcești sunt realizate cu mijloace artistice din fondul tradițional autohton. În cântecele bătrânești aparținând categoriei eroico-legendare se întâlnesc elemente din basme: fabulosul, ființe monstruoase (fata sălbatică, Dârvij, balaurul) sau procedee caracteristice basmului: formule introductive și finale, întreita repetiție a acțiunii, hiperbola descriptivă (ca în portretul fetei sălbatice: „Buzele ca clisele, / Măselele ca piuăle, / Mânele ca bârnele, / [...] Iar dinții ca lopețile”) ș.a. De asemenea, prin trăsăturile sufletești și fizice
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
unu, doi și trei,/ cearcă patru, dacă n-are/ șaptele mai mult temei,/ cearcă nouă și-ncercare/ sfântă dacă zecele-i// [...] cea că Numărul de Aur,/ în plai hiperboreean,/ dup-acela faurmaur,/ deschizându-l la Tețcani/ și văzând prin nori balaur,/ lup flămând de mii de ani,// și visând cel fir de aur,/ legând viețile-i colan,/ toată karma-i aduna-or/ în cel galeș plai nirvan,/ cum acelui Minotaur/ vergine și băietani;// mâinile cu-ale lor zece/ degete îmi sunt
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
de caractere, intriga poveștilor semnate de K. păstrându-și prospețimea și originalitatea. Astfel, în Poveste de iarnă, inclusă în volumul Poarta de sticlă, Albă-ca-zăpada și piticii pornesc într-o lungă călătorie, întâlnindu-i în drum pe Fram, Fetița cu chibrituri, Balaurul cu trei capete și pe Motanul încălțat. Lumea imaginară se construiește în jurul unei prezențe constante, aceea a bunicii, așa cum se întâmplă în narațiunile din Bunica albă (1986) și Poveștile bunicii albe (1990). Personaj cu dublu rol - ocrotitoare a universului copilăriei
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
grăitor lucru din această poveste este faptul că Iona a pornit pe mare tocmai din Joppa. înrudită cu aventura lui Perseu și a Andromedei - ba chiar, după unii, derivată indirect din ea - este faimoasa legendă a Sfîntului Gheorghe și a balaurului - care balaur a fost, după părerea mea, o balenă, căci în multe cronici străvechi balaurii și chiții se amestecă în chip ciudat, fiind confundați adesea. „Tu ești ca un leu al apelor și un balaur al mării“, zice Ezechiel, referindu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din această poveste este faptul că Iona a pornit pe mare tocmai din Joppa. înrudită cu aventura lui Perseu și a Andromedei - ba chiar, după unii, derivată indirect din ea - este faimoasa legendă a Sfîntului Gheorghe și a balaurului - care balaur a fost, după părerea mea, o balenă, căci în multe cronici străvechi balaurii și chiții se amestecă în chip ciudat, fiind confundați adesea. „Tu ești ca un leu al apelor și un balaur al mării“, zice Ezechiel, referindu-se, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Joppa. înrudită cu aventura lui Perseu și a Andromedei - ba chiar, după unii, derivată indirect din ea - este faimoasa legendă a Sfîntului Gheorghe și a balaurului - care balaur a fost, după părerea mea, o balenă, căci în multe cronici străvechi balaurii și chiții se amestecă în chip ciudat, fiind confundați adesea. „Tu ești ca un leu al apelor și un balaur al mării“, zice Ezechiel, referindu-se, dar, la balenă; de fapt, unele versiuni ale Bibliei folosesc însuși termenul de balenă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a Sfîntului Gheorghe și a balaurului - care balaur a fost, după părerea mea, o balenă, căci în multe cronici străvechi balaurii și chiții se amestecă în chip ciudat, fiind confundați adesea. „Tu ești ca un leu al apelor și un balaur al mării“, zice Ezechiel, referindu-se, dar, la balenă; de fapt, unele versiuni ale Bibliei folosesc însuși termenul de balenă. De altfel, gloria isprăvii Sfîntului Gheorghe ar fi în mare parte știrbită dacă acesta s-ar fi bătut cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
plajă, iar animalul călărit de sfînt ar fi putut să fie o focă sau o morsă uriașă - avînd în vedere toate acestea, putem presupune, în acord cu legenda sacră și cu reprezentările cele mai străvechi ale scenei, că așa-zisul balaur nu era altceva decît un leviatan. De fapt, în lumina celui mai strict adevăr, această legendă ne apare întocmai ca aceea a lui Dagon, cunoscutul idol al filistenilor, cu înfățișare de pește, de animal și de pasăre, care, fiind pus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
buze clăpăuge mânând prin sate faetonul cu rât de porc, tot suge, suge să-i crească banița, pogonul. (Ă). Mai an pe secetă-i creșteau tot saci de grână, numai aur calicii mi-l stupeau pe șleau: ’tui dumnezeii de balaur”. (Mihail COSMA - Chiaburul. În: Flacăra, nr. l0 (62), 12 mart.) * „Fiecare casă Își are povestea eiă Aici locuiește un tovarăș de la „Dermata” Chipul lui tăiat În piatră de mic Îl cunosc de când În pivniță la noi citea cărți ciudate cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
amintirea vechimii de venin și minciunăă». Amintirea vechimii de venin și minciună» este În adevăr „frământată” și urmărită În toată sluțenia ei tiranică. Stoarcerea poporului de către fostele clase dominante tindea să-i epuizeze vlaga. De aceea au și luat forma balaurilor, a scorpiilor, a jivinelor. Acești «monștri moderni» au populat imaginația câtorva dintre poeții de azi, care i-au identificat cu tradiționalele simboluri populare ale groazei și opresiunii. Ca și Radu Boureanu sau, În special, ca Beniuc, Dan Deșliu Încarcă «jivinele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Îndepărtarea primejdiei unui salt din partea lăcustelor apusene. Ascuțirea vigilenței se dovedește fecundă pentru poezie căci ea Îi furnizează energie combativă și o orientează. Urmând aceeași atitudine de clasă, Dan Deșliu scoate o invectivă puternică Împotriva satrapilor, Îndopați cu vlaga mulțimii: «Balaurii cu pântece rotunjite din plânsorile lor obidite, scorpii străvechi, Îmbuibate din suferințele adunate și toate jivinele necurate și fiarele care le-au dijmuit bucuria și soarele!» Metoda aceasta lirică de reînsuflețire a simbolurilor colective menite să poarte aspirațiile populare, prezintă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poarte aspirațiile populare, prezintă și un aspect discutabil. Ea rămâne valabilă cu condiția ca să nu devină, prin abuz, un fel de scop În sine, zăpăcind pe mânuitorul ei. Cu alte cuvinte, trebuie să fie prezentă În mintea cititorului ideea că «balaurul» și bezna În care zace lighioana nu Închipuie cine știe ce forțe mitologice și care, prin oroarea stârnită ar fi de nerăpus. Înțelesul realist trebuie să răsară precis, dincolo de aspectul fabulos al obiectului Încriminat. De aceea poetul care utilizează «balauri» sau «Feți
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ideea că «balaurul» și bezna În care zace lighioana nu Închipuie cine știe ce forțe mitologice și care, prin oroarea stârnită ar fi de nerăpus. Înțelesul realist trebuie să răsară precis, dincolo de aspectul fabulos al obiectului Încriminat. De aceea poetul care utilizează «balauri» sau «Feți Frumoși», e obligat să pună o notă sau un atribut actual, fără echivoc. Ceea ce nu i-a reușit integral lui Dan Deșliu, ca În Cântec de Faptă. Neadâncind interpretarea realistă a basmelor, tânărul autor pare uneori depășit de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a basmelor, tânărul autor pare uneori depășit de propriul său vocabular, amețit de prestigiul violent al atâtor „scorpii și dihănii”, Întâlnite În miturile colective moștenite. Observația aceasta se Întărește când ne gândim că, pentru poet, și «muntele» și «moșierul» sunt balauri. Ori, dacă una din direcțiile luptei noastre creatoare este transformarea naturii, acțiunea nu presupune neapărat și considerarea ei ca o văgăună de fiare. Cu atât mai mult cu cât, de când brigadierii au oferit versului ocazii de a alerga printre ei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aceasta are o notă autohtonă, pronunțat ardelenească, dar rămâne, totuși, strict personală și aparține poetului și numai lui. Fauna pe care o instituie, unicorni fără glas, urși împărați, păsări prefăcute în oameni, greieri cu apucături popești, fete lunatice, șerpi domestici, balauri deprinși să calce stânile, ca să fure lapte albastru, închipuie un tărâm din basme, întrezărit parcă sub sclipiri de rouă diamantină. Peisajul pare cufundat într-o tăcere de biserică și doar ecourile tulnicelor îl străbat câteodată, cu chemările lor melancolice, îndepărtate
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
umanitare împotriva „terorismului de stat” și contribuției la „istoria nefalsificată a mișcării socialiste românești”. Concomitent, se publică texte literare interzise (Ion Caraion, Cuvintele în exil, Virgil Tănase, O istorie de Paști), conferințe cu subtext protestatar alegoric (George Bălan, Lupta cu balaurul, Un imn pentru România eternă), scrieri necenzurate (Victor Frunză, Marea gară nouă), lucrări în premieră (George Astaloș, Apoteoza vidului, Alexandru Lungu, Poeme) și numeroase cronici, articole de atitudine, profesiuni de credință. De semnalat, un eseu al lui Ion Negoițescu, Cariera
ALERGATORUL DE LA MARATHON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285238_a_286567]