1,114 matches
-
la Facultatea de Filologie - Universitatea din București (1956 - 1961). O dată cu debutul în studenție are loc și debutul cu versuri în revista "Tânărul scriitor". Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenție, 1960, alături de Nichita Stănescu și de Cezar Baltag, cu placheta "Vântul cutreieră apele", prefațată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcționează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 și până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 și până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic București; îl
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
Humanitas). - "Bucarest, les années '30" (CD) (NOI Media Print & D.O.R. 1996 - "România. Evoluție în timp și spațiu" (album comentat;în limba franceză) (Editura Enciclopedic`). 1997 - "Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului", de Mircea Eliade; în colaborare cu Cezar Baltag (editura Humanitas). 1998 - "Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune"; în coloaborare (editura Humanitas). - "La început a fost cuvântul. Manualul Agenției France Presse", vol. I (editura Fundației „Rompres”). - "Nicolae Grigorescu" (CD) (NOI Media Print & D.O.R. Kunsthande). - "Le vieux
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
economico-geografică a comunei Puhoi are următoarele particularități: Toponimia cuvântului Puhoi înseamnă torent mare de apă, format din rezultatul ploilor sau al topirii zăpezilor. Conform datelor teritoriul satului reprezintă o regiune de deal. Sunt cunoscute denumirile acestor dealuri: Hârtopul Lupuil, Grădina Baltag, Valea Tighiaiei, Stoian, Bârihoi care indică diferite regiuni ale satului și desigur fiecare din aceste regiuni își are istoria ei. Se presupunea că anul întemeierii satului Puhoi este 1469, căci anume acest an figura în documentul prin care Ștefan cel
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
de secole prin păduri, pentru descrierea pe care le-o oferă Calistrat Hogaș în drumul său pe la mânăstirile nemțene - în opera să "„Pe drumuri de Munte”" și datorită locului în care Mihail Sadoveanu a plasat dramă Vitoriei Lipan din românul Baltagul. Existența pe partea superioară a culmilor a pajiștilor montane, a favorizat dezvoltarea păstoritului, ocupație din care derivă însăși chiar denumirea acestor munți. Munții Stânișoarei se află în nord-estul României, la exteriorul arcului Carpaților Orientali, având o direcție generală nord-vest - sud-est
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
aflate într-o pădure de fag se găsesc stăncile de la "Trei căldări" (sau "Căldările uriașilor"). Sunt trei marmite de eroziune formate într-un monolit de gresie, datorită erodării exercitate de vânt și de către apele de șiroire. Menționat în literatura în “Baltagul” lui Mihail Sadoveanu, se suprapune peste calea pe care a străbătut-o Vitoria Lipan pentru a-și caută bărbatul. Denumirea lui vine de la italienii aduși de regele Carol I pentru a construi șoseaua. Drumul, cunoscut sub indicativul DJ209B, leagă comună
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Cel mai înalt pisc este Vârful Grindușu, având 1.664 m. Frumusetea si sălbăticia locurilor au fost surse de inspirație pentru scriitori ca Mihail Sadoveanu (care plasează în Valea Tarcăului satul lui Nechifor și al Vitoriei Lipan - personajele din romanul "Baltagul"), Calistrat Hogaș (care a parcurs o bucată a culmii Goșmanului - povestind aceasta în cartea "În munții Neamțului"), precum și pentru Alexandru Vlahuță (în "România pitorească"). lui sunt așezați în nord-estul României la exteriorul grupei centrale a arcului Carpaților Orientali, având o
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
2009, -Bistriță, apă vioară, ed. Asachi, 2010, -Mămăliga, ed. Asachi, 2011, -Teatru, ed. Capriccio, Piatra- Neamț, 2012, -Poezii din junețe, ed. Capriccio, 2012, -Trilogia "Zilele" , ed. Autograf, Piatra-Neamț, vol. I (2013), vol. II (2014), vol. III 2016). Pentru dramatizarea romanului "Baltagul", de Mihail Sadoveanu, a fost distins cu titlul de laureat la Concursul Național "I. L. Caragiale", în anul 1968. A colaborat sporadic la presa locală și centrală începând cu anul 1968 și intens, la presa locală, după 1989. De asemenea, a
Mihai-Emilian Mancaș () [Corola-website/Science/305466_a_306795]
-
perspectivă etnografică specific pastorală, punând accentul pe rivalitatea economică dintre ciobani, aflați pe drumurile de transhumanță. În anexele lucrării, autorul reunește 44 de texte mioritice deja publicate. Ipoteza lui O. Densușianu i-a sugerat lui Mihail Sadoveanu (1880-1961) tema romanului Baltagul(1930) care, se știe, pornește de la motivul din balada Miorița (relatând modul în care soția unui cioban ucis pe drumurile de transhumanță reușește să descopere crima și pe ucigași). Un studiu apărut la Paris în 1925 - "Le mort-mariage - une particularité
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
întrece când e vorba de credințe și legende transilvănene “ . În literatura română, cele mai cunoscute opere literare inspirate din balada Miorița sunt poezia „Mai am un singur dor” (în patru variante) de Mihai Eminescu (scrisă în decembrie 1883), respectiv romanul Baltagul (1930) de Mihail Sadoveanu. Literatura străină. În anul 1962, Giovanni Battista Pighi, profesor la Universitatea din Bologna (Italia) publică volumul “Le tre ecloghe ultime - X, XI, XII”. În cea de-a treia secțiune (“Ecloga XII sive ovis perdita”) sunt descrise
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
organizare și dirijare a activității științifice în cadrul Academiei, canalizarea eforturilor catedrelor întru realizarea sarcinilor practice ale organelor de drept vizând combaterea criminalității, precum și antrenarea studenților în activitatea științifică. Între timp, grație eforturilor comandantului Tudor Roșca și ale prim-locțiitorului Dumitru Baltag, în cadrul academiei este fondat Centrul de cercetări științifice, al cărui șef este confirmat, prin ordinul M.A.I., Valeriu Bujor. Evenimentul are loc în vara anului următor, serviciul fiind reorganizat, la sugestiile conducătorului său, care era conștient de faptul că este
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
antologia "Spiritul și litera" sunt adunate câteva dintre eseurile sale despre literatura română, precum "Tema duelului la Camil Petrescu". Volumul "Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu" propune unica interpretare ezoterică din literatura critică românească a romanului "Baltagul". A publicat: " Articole biografice " " Interviuri "
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum "Neamul Șoimăreștilor", "Frații Jderi" și "Zodia Cancerului". Prin intermediul operelor precum "Venea o moară pe Siret...", "Baltagul" și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Olanda cu Orient Expressul, călătorie descrisă ulterior în volumul său de reportaj Olanda. Popularitatea sa începe să crească: în 1925, 1929, respectiv 1930, publică un număr de romane bine primite de critici: "Venea o moară pe Siret...", "Zodia Cancerului" și "Baltagul", iar cea de-a cincizecea aniversare a sa din 1930 este sărbătorită la nivel național. Tot în acest an, Sadoveanu, Topîrceanu și profesorul T. C. Stan redactează și publică împreună o serie de abecedare. În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Toma și Alexandru Sahia, cu opera "Mitrea Cocor". Studii ale scrierilor sale au fost publicate de către critici comuniști, printre care Ovid S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Traian Șelmaru, Mihai Novicov, Eugen Campus și Dumitru Isac, în timp ce o reeditare din 1953 a "Baltagul"ului a fost publicat în 30000 de exemplare (un număr rar întâlnit în acel context). În următorii ani, Profira Sadoveanu ba devenit o promotoare cunoscută a operei și imaginii sale, publicând cărți biliografice pentru copii, ilustrate de Mac Constantinescu (ediția
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
autorităților. Mircea Drăgan a regizat ecranizarea din 1965 a romanului "Neamul Șoimăreștilor" (cu un scenariu scris și de Constantin Mitru) și "Frații Jderi" (1973; la care au contribuit Mitru și Profira Sadoveanu). În 1969, la studiourile românești s-a filmat "Baltagul", regizat de Mircea Mureșan, cu Sidonia Manolache în rolul Vitoriei Lipan. Zece ani mai târziu, Constantin Vaeni lansează "Vacanță tragică", bazată pe "Nada Florilor", urmată de o adaptare în 1980 a romanului "Dumbrava minunată" și de filmul "Ochi de urs
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
care erau înregimentați în acele abatoare care se chemau universitățile staliniste”. Frecventează un timp cenaclul de pe lângă revista"Tânărul scriitor", condus de Florin Mugur. Decisivă pentru formația sa intelectuală va fi însă prietenia care îl va lega de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu și Matei Călinescu, un adevărat nucleu al generației 60, care va demola falsele valori, promovate de realismul socialist, prin impunerea criteriului estetic. În 1961, publică schițe și nuvele în "Gazeta literară" ("Hoțul", "Tinerețe", "Vichenție", "Buzuilă"), în "Luceafărul" ("Noapte
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
decembrie 1964 și a continuat să publice sporadic versuri și proze scurte. Nu a publicat niciodată articole în presa comunistă. Ion Lazu a publicat în presa literară a ultimelor două decenii: cronici, interviuri, eseuri, evocări (Mircea Ciobanu, D. Alexandru, Cezar Baltag, G. Țărnea, Gabriela Negreanu, Dragoș Vrânceanu, Cornel Regman, Constanța Buzea etc), pagini de memorialistică. În ultimii 2-3 ani, pe blogul său a postat la rubrica "Scriitorul zilei" un număr de cca 500 prezentări ale marilor scriitori români, publicând apoi Calendarul
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
boka" „călcâi”, "borz" „bursuc”, "gyász" „doliu”, "kapu" „poartă”, "sárga" „galben”, "torma" „hrean” etc. Împrumuturile turcice au continuat după așezarea în bazinul Carpaților, prin venirea în statul ungar a pecenegilor și a cumanilor. Cuvinte din limbile lor sunt, de exemplu, "balta" „baltag, topor” și "kalauz" „călăuză”. În secolul al XVI-lea începe contactul cu turcii otomani, care culminează cu dominația Imperiului Otoman asupra Ungariei (secolele XVI-XVII). Astăzi mai există în limba maghiară circa 30 de cuvinte din limba turcă, dintre care "bogrács
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
august 1926, Tecuci - d. 2004, București) a fost un arhitect și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Străinul" (1964), "Răscoala" (1965), "Serbările galante" (1965), "Răpirea fecioarelor" (1968), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Baltagul" (1969), "Castelul condamnaților" (1970), " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Toate pînzele sus" (serial TV, 1977), "Revanșa" (1978), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Capcana mercenarilor" (1981), "Horea" (1984) și
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
1968) și "Răzbunarea haiducilor" (1968), cu Sergiu Nicolaescu în "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Omul de aur" (1977), "Revanșa" (1978) și "Capcana mercenarilor" (1981) sau cu Mircea Mureșan în "Baltagul" (1969), "Asediul" (1971), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Horea" (1984) și "Maria și marea" (1988). A devenit membru al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) la 30 decembrie 1963. Scenograful obișnuia să se plimbe prin întreaga țară pentru a găsi
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
înduplecată de rugămințile lui Gergely, rămânând descumpănită însă când observă atașamentului instinctiv care se stabilește între băiat și tatăl lui adevărat. Din punct de vedere al dorinței de dreptate, Katalin Varga este comparată de critic cu Vitoria Lipan din romanul "Baltagul" al lui Mihail Sadoveanu. Mitchievici constată unele scăpări ale filmului printre care slaba motivație a bărbatul care o găzduiește pe Katalin de a refuza să dezvăluie prezența în casa lui a femeii și a copilului, lăsându-se bătut. Filmul conține
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
petrecută în satul Buduhala din comuna Telești. Aici este întâlnită o particularitate aparte față de restul cântecelor: este printre singurele balade în care soția, devotată până dincolo de moarte, se îngrijește să răzbune asasinarea bărbatului și apoi să-l îngroape precum în Baltagul lui Mihail Sadoveanu. Pe lângă creațiile populare epice, în județ au circulat de-a lungul timpului și cântări lirice. În multe din cântecele lirice apar rămășițe baladești: dialogul baladesc (element al cântecelor haiducești), discuția dintre cuc și turturea sau tendința de
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
și de un profesionalism impecabile”. Stere Gulea a avut numai cuvinte de laudă despre Sofia Vicoveanca, spunând că a fost o onoare să lucreze cu ea. Regizorul s-a gândit într-o vreme să facă o nouă ecranizare a romanului "Baltagul" de Mihail Sadoveanu, considerând-o pe cântăreața bucovineană ca cea mai potrivită interpretă a rolului Vitoria Lipan. Tânăra soprană Daniela Vlădescu (n. 1956) a interpretat rolul Anei, soția lui Culi. Ea a debutat în film și s-a descurcat mai
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
a realizat includerea șoselei în Programul Național de Dezvoltare Locală. În același timp, Asociația Italienilor din România, încearcă unele demersuri pentru a reconstrui crucea de pe culmea Stânișoarei. Este menționat în literatură de către Mihail Sadoveanu ca element cheie în drama romanului Baltagul și, se suprapune peste calea pe care a străbătut-o Vitoria Lipan pentru a-și căuta bărbatul. Și în epoca actuală pe ambii versanți ai muntelui, există atât amintirea cât și urmașii drumarilor care au venit din Peninsula Italică. De la
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
japoneză". După „explozia lirică” din anul 1965, o serie de poeți cochetează cu tristihul și haiku. Dintre aceștia, se rețin nume mai cunoscute, precum Maria Banuș, Virgil Teodorescu, Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, Virgil Bulat, Aurel Rău, Ștefan Augustin Doinaș, Cezar Baltag, Petre Ghelmez, Marian Bodea, Ioana Iacob, Aurora Barcaru, Mioara Gheorghe, Octavian Grigore Zegreanu, Ioan Anastasia, Ana Marinoiu, Ion Rotaru, Verona Bratesch, Gheorghe Grigurcu, Vasile Ignea etc. <poem>O, ce nalt naufragiu! Singura luntre are vîsle de pene. Părere Nu dați
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]