1,910 matches
-
secret! Tata nu vrea să-mi spună nimic și ard de nerăbdare să știu ce e. Chiar atunci sună la ușă. Ronnie păru surprinsă: —Oare cine-o fi? spuse ea În vreme ce Phil deschidea ușa din față. Ronnie se aplecă pe balustradă ca să vadă cine era. —E mătușă-ta, Sylvia. N-o chemasem și pe ea. O să fie nițel ciudat. Tatăl tău și cu mine voiam să te avem doar pentru noi În seara asta. Când ajunseră jos, mătușa Sylvia Îi lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ridică brațele spre cer. — God! God! și se îndreptă spre proră. O pasăre s-a așezat pe neașteptate lângă mine, n-am văzut-o venind. Penele de o culoare murdară, între gri și verde, picioarele palmate strânse împrejurul fierului de la balustradă, ca niște mânuțe. Este o încrucișare ciudată între un pescăruș și o barză neagră. Pieptul i se umflă și i se dezumflă ritmic.Trebuie să fi înfruntat un zbor dificil pentru a ajunge pe acest suport plutitor. Nu pare deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că atunci când bei prea mult nu poți să nu urinezi. Și se urinează într-o gaură, în care totul dispare, sau pe un zid care nu ne cunoaște. Case din piatră, case cu faianță bleumarin, blocuri joase, balcoane mici cu balustrade subțiri. Vieți modeste se perindau dincolo de geamurile întunecate. Toți își întorceau capul după automobilul funerar, unii cu un gest superstițios, alții făcându-și cruce. Se întorceau copiii care jucau mingea în piețele prăfuite, femeile de la ferestre, bărbații pironiți în fața barurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
el atunci la mine, din fereastră, în noaptea în care s-a născut David. Acuzația era justificată, deși atunci o negasem. Dar acum aveam să îndrept lucrurile. Și nu pentru că aș fi crezut în viața de apoi. Mă țineam de balustradă în timp ce mă târam sus pe trepte, până la peron. Picioarele îmi erau grele. Extenuarea îmi apăsa umerii și îmi făcea mâinile să tremure. Cu ani în urmă, doctorul se înșelase cu privire la tremurăturile mele. Nu fuseseră psihosomatice. Dar avusese dreptate cu privire la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era ca și cum aș fi fost într-un carusel mortal. Piciorul meu era greu pe accelerație. Brațele mi se convulsionau din dorința de a răsuci volanul. Vedeam mașina înclinându-se spre circulația de pe celălalt sens. Mi-o imaginam căzând de pe pod. Balustradele de oțel se rupeau, vântul bătea în geamuri și apa ne înghițea. Părul fiicelor mele plutea în jurul fețelor lor uluite. Piciorușele puternice ale fiului meu tăiau apa neagră. Mă zbăteam să îi salvez, dar curentul îi ducea departe de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
blocuri turtite, construite repede și prost la sfârșitul anilor ’50. Locatarii Închiseseră aproape toate balcoanele, care cu ciment, care cu plăci de azbest, care cu sticlă sau cu aluminiu. Ici și colo se zăreau jardiniere goale și ghivece uitate pe balustrade ruginite. Departe, spre sud, dealurile Betleemului se contopeau cu norii cenușii și aveau o Înfățișare sumbră și neispititoare În dimineața asta, semănând mai degrabă cu niște mormane de gunoaie decât cu niște dealuri. Un vecin avea probleme cu mașina, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se Însenineze. Pe ce bază? O fâșie subțire de lumină strălucitoare, roșiatică străpunse subit norii și se reflectă Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului de la etajul al zecelea sau al douăzecilea și i se păru că simte cu exactitate În nări parfumul femeii care se ștersese cu acest prosop. Uite, Își spuse, de fapt nimic nu se irosește, nimic nu se pierde În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
odată să-ți irosești comorile vieții. Ca un tamarisc În deșert. Rămâi cu bine. Fără să-l aștepte pe Fima, care voia să-l conducă, bătrânul flutură pălăria ca pentru o despărțire eternă și Începu să coboare scările, lovind ritmic balustrada cu bastonul și fredonând Încet o melodie hasidică. 9 „Sunt atâtea lucruri despre care am putea vorbi, pe care le-am putea compara...“ Fima mai avea două ore până să Înceapă lucrul la clinică. Intenționa să schimbe așternutul, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
haină de ploaie, probabil avocatul Prag, răspunse: —Vouă vi se pare foarte ușor. Adevărul e că nu e chiar atât de simplu. —E ca și cum Yeri și cu mine am sta deja de mult timp pe terasă, spuse Annette, sprijiniți de balustradă, privind grădina și păduricea, umăr lângă umăr, și deodată, pe neașteptate și fără nici un avertisment, m-ar prinde și m-ar arunca jos. Ca pe o ladă veche. Fima răspunse: —Trist. Apoi adăugă: —Groaznic. Acoperi cu mâna palma ei strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca niște prieteni. Sau așa credeam. Ca o pereche de camarazi de arme care nu mai au nevoie de cuvinte, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Acum mi se pare că și asta a fost o greșeală. Că ciocănind În balustrada terasei voia să-mi transmită ceva, ca prin semnale Morse, și că aștepta un răspuns de la mine. Uneori mă privea, peste lentilele ochelarilor de citit, cu bărbia lăsată În piept, cu o expresie ușor surprinsă, de parcă eram nouă pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vor trăi liniștiți, plini de considerație față de semenii lor, o viață cumpătată și de bun-gust: atunci lumina cerului va rămâne așa pentru totdeauna. Frigul era cumplit, pătrunzător, dar Fima În bluza sa de iarnă Îngălbenită nu-l simțea. Sprijinit de balustradă, trăgea până În adâncul plămânilor aerul amețitor ca vinul, mirându-se că cineva putea suferi În mijlocul unei asemenea frumuseți. La picioarele lui se Întâmplase În dimineața asta o minune: un migdal nonconformist, nerăbdător, hotărâse brusc să Înflorească, de parcă Încurcase anotimpurile. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de A Treia Stare. Picioarele Îl purtau singure prin labirintul de străduțe Înguste din cartierul buharilor. Se strecura Încet pe sub frânghiile pline de rufe viu colorate, Întinse de la o clădire la alta, de-a latul străzii cenușii. Pe balcoanele cu balustrade de fier ruginite putea zări schelete de ramuri de palmier rămase Încă de la sărbătorile de toamnă, găleți, vechituri de care nimeni nu mai avea nevoie, bidoane, tot ce se putea scoate afară din locuințele Înghesuite. Aproape fiecare fereastră era acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
han pe vechea uliță a satului, pe lângă oborul de vite până la brutărie, vizavi de care, în spatele unui șir de copaci, se afla sala de sport, unde mă adusese tata la directorul școlii, și mai departe până la pod. Am privit peste balustradă cursul repede al apei, înaintând între malurile zidite dinspre câmpie, stârnită de pietre, curgând largă și plată pe sub pod, apoi trecând pe lângă zidul unei case impozante și mai departe, pe lângă corpurile de clădire aparținând fabricii. Balustrada podului era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pod. Am privit peste balustradă cursul repede al apei, înaintând între malurile zidite dinspre câmpie, stârnită de pietre, curgând largă și plată pe sub pod, apoi trecând pe lângă zidul unei case impozante și mai departe, pe lângă corpurile de clădire aparținând fabricii. Balustrada podului era atât de înghețată, încât mănușile mele se lipeau de ea din cauza căldurii palmelor, și când mi-am încleștat degetele de bara de fier ca să-mi desprind mănușile de lână cu un deget, am zărit plăcile de gheață împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în rochia ei largă înflorată. Copacii o încercuiau în griul lor argintiu, iar mersul ei căpăta un elan de parcă acolo înăuntru, la ea în trup, s-ar fi produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe balustradele grădinilor. Când nisipul a început să ardă ca jăraticul și aerul a devenit fierbinte și umed, iar apa și-a mânat benzile înspumate înspre uscat, când umbra umbrelelor se retrase într-un rotund care abia de mai prididea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care renta cât două posturi, o investiție sigură la o atare creștere a prețurilor imobiliare - și fratele meu i-a speriat pe toți îngrozitor, când s-a postat pe turnul înclinat din Pisa în fața unei coloane, pe partea exterioară a balustradei, și-a desprins preț de câteva secunde bune mâinile, și-a desfăcut brațele și acolo sus, crucificat pe marmură, a plutit cât îți ții respirația, înainte de a coborî cu rânjetul lui, abia atunci semănând într-adevăr cu James Dean, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
odgoanele de sârmă erau legate solid până la stâlpi - iar gondola se legăna încet, încet din groapa ei, câștiga repede înălțime, în timp ce fratele meu pregătea aparatul de siguranță. Tata încerca să-i convingă pe cei trei bărbați care se sprijineau de balustrada cabinei, doi în costume, expertul cu asigurările și un salariat al societății de planificare, precum și un tehnician care purta un pantalon vechi militar și un jerseu de lână. Acesta vorbea într-un dialect cântat în emițătorul-receptor, în timp ce adâncul de sub telecabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
însă moare un om de talia mea, îmi vine să cred că cioclii se prefac că se opintesc din greu la coborârea sicriului, ca și cum ar fi înhămați la un pian ce nu trebuie să fie zgâriat de zidul sau de balustrada scării. Prudența lor îmi pare neverosimilă. Coșciugul cuprinde numai piele și ciolan, și nu carne grea și multă, după cum s-ar putea greșit înțelege, privind mutra îngrijorată a domnului director de la pompele funebre. „Nu se poate împlini o carte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
curaj și Închirie un apartament de la etajul al patrulea al unui bloc nou din South Kensington. Era o masă simetrică și frumoasă de cărămidă londoneză de un ocru pal, cu fațadele Îmbrăcate În piatră, ferestre În relief și balcoane cu balustrade delicate de fier forjat, amplasată la jumătatea lui De Vere Gardens, o intrare largă și liniștită, care dădea În Kensington Gore. Adresa avea o notă de distincție care Îl Încânta, iar locuința prezenta Îmbunătățiri uriașe din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ordonat de-a lungul falezei, Între promenadă și șirurile de case și hoteluri demne, cu stucaturi albe. Acesta era Bayswater-by-the-Sea. El și Du Maurier petrecură timp Îndelungat plimbându-se În sus și În jos pe promenadă sau sprijinindu-se de balustrada terasei În timp ce discutau, căci coborâtul pe potecă până pe plajă presupunea și un urcuș epuizant Înapoi sau o ascensiune incomodă cu scârțâitorul teleferic Sandgate. De cele mai multe ori erau singuri, dat fiind că Emma găsea inconfortabilă promenada deschisă și neumbrită pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rămăseseră doar zidurile carbonizate. Mai târziu, pe dalele de piatră crăpate ale bisericii rămase în picioare sub formă de ruină și pe dărâmăturile aflate acolo au fost adunate rămășițele orașului: ornamente de frontoane din piatră, fragmente de plăci în relief, balustradele teraselor de pe străzile Brotbänken, Heiliger Geist și Frauen și ornamente baroce din granit. Frumoasa dantelură rămasă din fațada de la Artushof și tot ceea ce mai putea fi recuperat din mormanele de ruine ale orașului, fiecare bucată găsită a fost inscripționată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tufe de rododendron putea fi deschisă poarta ce nu se afla prea departe și care dădea în strada mergând în direcția Wildegg, Brugg. Dintr-acolo venisem cu autostopul. Poarta mă ispitea să fug. De ce nu acum și pe loc? Peste balustrada terasei, un salt lateral în grădină nu ar fi fost mare lucru; oricum eram destul de mobil pentru plecări rapide. Păi da! De pe loc, fără elan. Și pe urmă, valea și-atât. După câțiva pași peste gazon, pe poartă, în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tipică duminică de iarnă, misiunea de a-i lua un interviu romancierului cunoscut deja, dar nu Încă celebru, care se retrăsese la Ezpeleta. Casa, care se mai păstrează Încă, avea un singur cat, chiar dacă azotea dispunea de două balconașe cu balustradă, Într-o patetică profeție a unui etaj. Mi-a deschis ușa chiar Bonavena. Ochelarii fumurii, care apar În cea mai popularizată fotografie a sa și care au corespuns, după cât se pare, unei boli pasagere, nu-i Împodobeau pe atunci chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tot ce am la mine. Atunci să mergem, domnule. Țineți-vă capul aplecat, mergeți după mine și nu vă apropiați de coada elicopterului. Norman se dădu jos, aplecându-se pe sub palete. Îl urmă pe ofițer, coborând scara Îngustă a cărei balustradă frigea. În spatele său, elicopterul se Înălță de pe platformă, pilotul adresându-i un ultim salut. După plecarea elicopterului, simți dintr-odată aerul imobil și Îngrozitor de fierbinte al Pacificului. — Cum ați călătorit, domnule? — Bine! Aveți vreo nevoie? — Păi de-abia am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din suprafața planetei este acoperită de mări și oceane. Așa privind lucrurile, era limpede că aveau nevoie de un biolog marin. „Oare ce altceva se va mai dovedi evident, În retrospectivă?“ se Întrebă Norman. Îl găsi pe Levine aplecat peste balustrada de la babord. Levine venea de la Institutul Oceanografic din Woods Hole, Massachusetts. Întinse către Norman o mână umedă de transpirație. Arăta extrem de chinuit și, În final, recunoscu că avea rău de mare. — Rău de mare? Un biolog marin? — Eu lucrez Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]