7,201 matches
-
raze infraroșii care ne-au permis să facem descoperiri psihologice și sociale din cele mai neașteptate și tulburătoare." Citatul este desprins din "Secretul scrisorii pierdute", strania exegeză caragialeană transmisă în anii '80 de Virgil Ierunca la Europa Liberă sub intenționat banala semnătură N. Niculescu și în care Nicolae Steinhardt răsturna - din perspectiva dictaturii comuniste care folosea ura ca pe un combustibil al istoriei - sensurile lumii lui Caragiale, înălțând un adevărat imn toleranței și neseriozității ei. Dintre temnițe comuniste, ură de clasă
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
altor ingrediente, conține, în formă sugerată, sensul tuturor verbelor compuse ce au componență verbul stellen. Și cum sensurile acestor verbe compuse se referă la un proces mecanic de ordonare și aranjare desfiguratoare a lumii, Heidegger le concentrează pe toate în banalul și placidul cuvînt Gestell, căruia îi hărăzește rolul simbolic de a desemna fenomenul copleșitor și ireversibil pe care îl reprezintă tehnica. În fond, ceea ce deosebește un filozof de un nefilozof este atenția cu care vede în cele mai banale cuvinte
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
în banalul și placidul cuvînt Gestell, căruia îi hărăzește rolul simbolic de a desemna fenomenul copleșitor și ireversibil pe care îl reprezintă tehnica. În fond, ceea ce deosebește un filozof de un nefilozof este atenția cu care vede în cele mai banale cuvinte tot felul de nuanțe implicite ce pot fi folosite în formularea concentrată a unui gînd. Filozoful simte cuvintele altfel de cum sînt ele percepute în limba zilnică. El trece dincolo de pojghița comună a sensului lor uzual și le scoate în
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
sfârșitul lecturii, cititorului îi este imposibil să le diferențieze, impresia sa fermă fiind aceea că toate sunt aproximativ la fel. Nicolae Breban face multe judecăți de etapă interesante, observațiile sale sunt, uneori pertinente, alteori discutabile (în sensul bun) sau doar banale, experiența germană îi oferă șansa unor comparații sugestive, dar este aproape imposibil de tras o concluzie generală. Autorul judecă în sine situații și idei, fără a-și propune în chip evident să demonstreze ceva. După fiecare eseu, cititorul așteaptă marea
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
de adevăr. După 1990, metoda aleasă a fost a fixării individului sub ciocanul pneumatic al excesului de informații. Totul a devenit, peste noapte, ultra-violent și suprasexual, iar adevărurile erau expuse cu o lipsă de decență înspăimântătoare. În contrapartidă, viața firească, banală, a pierdut orice drept de reprezentare. Personaje kitschoase, femei de maximă vulgaritate, îmbogățiți lipsiți de decența elementară, mincinoși nerușinați, escroci capabili se orice crimă au acaparat prim-planul vieții publice. În fundal, zâmbind sardonic, fericiți că "le-au mai tras
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
decât acelea structuraliste sau postmoderniste și alte modalități de raportare decât neîntârziata adeziune. În fine, din toate aceste motive, Sensuri ale perfecțiunii este - din principiu chiar - o carte binevenită. Că va fi totodată și bine citită, ne-o dovedește faptul banal că argumentele anterioare nu sunt în nici un fel disimulate de autoarea studiului. Ioana Bot își formulează cu claritate ideile și le promovează cu tot atâta claritate. Iar o asemenea revizuire sau reîmprospătare a unui concept ține în bună măsură de
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
Dinis Machado construiește personajul Molero ca pe un colecționar de momente care, sub pretextul redactării unui raport, colecționează diverse povești și fapte de viață. Dar pe măsură ce ne cufundăm în text, constatăm că Molero scrie mult mai mult decât un raport banal. El scrie o poveste care conține alte povestioare care la rândul lor se descompun în alte și alte istorii interminabile, derulân-- du-ni-se înaintea ochilor autentice peisaje urbane, filtrate de amintirile personajelor și ale povestitorului (Molero), nefiind altceva decât
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
obișnuința maniacală de a repeta regulat expresii sibilinice ca "starea de deschidere", "adevărul" și "ființa" - expresii pe care, firește, le rostește cu aerul grav și recules al unui oracol ce prevestește fără greș destinul omenirii, declamînd vorbe mari în situații banale și lansîndu-se în perorații subtile doar pentru a dovedi cititorului că moșneagul în cauză e chiar Heidegger și nu cine știe ce ghiuj ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
concordie amicală și senină, așa cum le stă bine tuturor romanelor proaste a căror poveste trebuie, în mod fatal, să se termine cu bine. Cum ar fi fost prea searbăd ca rivalitatea dintre cele două oponente să se mărginească la un banal diferend amoros - căci oricît de înalt ar fi nivelul spiritual al preopinentelor, cearta dintre o soție și o amantă nu poate depăși un prag previzibil de răfuială feminină -, Catherine Clément sporește tensiunea psihologică a romanului punînd în lumină adînca prăpastie
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
și cele din Vest, aflate, la nivelul cotidianului, în ordinea firească a lucrurilor: "ș...ț esticul resimțea achiziția măslinelor ca pe o bucurie, în timp ce vesticul care cumpără măsline nu simte nimic. Cu alte cuvinte, ceea ce pentru unul e o circumstanță banală, subînțeleasă, pentru celălalt era un eveniment, o șansă electrizantă, o sărbătoare." Tot prin raportare la Est și Vest e investigată și "obsesia" elitelor. E un veritabil act de curaj să pledezi pentru nevoia de elite azi, când, din motive de
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
autoarei. Fără a vorbi despre Istoria mare, turnată în tipare, Adriana Bittel o aproximează la scara microeroilor săi, la nivelul lor așa-zicând "mărunt". Principiile, tezele, sintagmele oficiale sunt pulverizate într-o multitudine de frânturi, episoade și scene de viață "banală", surprinsă în curgerea ei. Este lecția de aur a realismului rusesc, aplicată pe teren românesc postbelic. Când prozatoarea se apropie de un alt model livresc, cel al fantasticului de tip Edgar A. Poe (Tulpină fragedă...), rezultatele sunt neconvingătoare. În schimb
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
intitulat conferința "". Cuvântul "profesie" poate părea o brutală demitizare a condiției de critic literar. Problema aceasta se pune în general atunci când este vorba de condiția de scriitor. Multor scriitori nu le convine să spună că sunt de profesie "scriitori". Pare banal. Cum adică, "de profesie"?! Sunt ca un medic, ca un frizer, ca un inginer? Da, bineînțeles că sunt asemenea lor. Și-apoi, chiar dacă această condiție, de scriitor, are ceva misterios, astral, ceva înălțător, nu este corect din partea noastră s-o
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
La aceasta se adaugă o cruzime pe care o au uneori povestirile lui Julio Cortázar, iar ea nu este niciodată gratuită, ci face parte din strategia regizorului de a ajunge în intimitatea personajului, la gesturile fundamental umane. Lipsit de manihesimul banal al împărțirii lumii în categorii, filmul constituie și o dramă a comunicării și a diferenței în contextul geopolitic, social și cultural actual, dar și un reflex ironic, dacă nu chiar sarcastic, la adresa discursurilor militante pe tema globalizării. Aroganța americanilor în
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
și familist (cu o căsnicie marcată de existența unui fiu handicapat) cu cele din anii adolescenței. Instantaneu, se derulează filmul propriei povești de dragoste puberală, avînd, în surdină, ca fundal sonor, hiturile timpului. Așa cum spune titlul, cu trimitere la un banal adevăr psihologic, liceanul iubește iubirea, adică se îndrăgosteșe pentru că așa se întîmplă la pragul dintre vîrste. Nu tocmai fortuit, avînd în vedere lecturile momentului - versuri străvechi, dedicate femeii intangibile - este atras de cea mai greu abordabilă colegă. Trăiește momentele de
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
Dimov reprezintă însuși misterul, de la "lilial", căci grația și gingășia crinului sporesc strălucirea pielii ei albe ori, în funcție de alegerea ipostazei, de la Lilith, demonul-femeie din tradiția cabalistică. O altă nimfetă cu statut incert din poemele lui Dimov este Jeny, un nume banal scos în evidență prin y-ul din coadă. Dacă astăzi o atare ortografiere apare desuetă, dacă nu chiar vulgară, în interbelic făcea furori. Iată, în același Alfabet ..., o întreagă teorie despre numele la modă ale epocii amintite, prin vocea unui
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
diferite grade de îndemânare. În unele texte, cusăturile se văd de la mare distanță, ca la un Marin Sorescu vulgarizat: "acasă/ în singurătate/ sau alături de vreo femeie/ plâng uneori la filme// știu/ sunt prost/ iar prostia mă face emotiv/ cele mai banale povești/ despre moarte/ despre viață/ îmi provoacă uneori lacrimi și muci cât o gripă// ele au toate aceeași reacție/ mă iau în brațe/ mă strâng la piept/ mă mângâie pe cap/ uneori îmi șterg ochii/ ce femeie rezistă unui bărbat
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
este gramatica publicată în franceză și sub pseudonim transparent de Alecsandri: Grammaire de la langue roumaine, par V. Mircesco, précédée d'un aperçu historique par A. Ubicini, Paris, Maisonneuve et Cie, 1863. Partea propriu-zis gramaticală a cărții e destul de sumară și banală; mult mai interesant e restul - un vocabular și ghid de conversație extrem de bogat, propus de un autor cu simțul limbii populare și al dramatizării. Textul cuprinde, de exemplu, lungi conversații în jurul felurilor de mîncare - carnați, jambon, biftec, costițe, macaroane cu
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
redenumire vulgară a unor opere literare (Baltagul devenise Sula, Miorița se transformase în Lenuța etc.). În contrapartidă, atmosfera crispată de la petrecerile studențești, unde toată lumea era inhibată, nimeni nu avea curajul să rostească ce gândește, discuțiile se cantonau în zona unui banal inofensiv pentru că fiecare vedea în celălalt un potențial informator, oricând susceptibil să îi distrugă definitiv viața. De un grotesc absolut este reacția activistelor de partid la moartea lui Stalin. Stilul este sarcastic, minimal, tăietura amintește de tehnica cinematografică. Se simte
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
de la persoane pe care le-a frecventat (Gh. Jurgea-Negrilești este una dintre acestea) și care au făcut parte din anturajul respectivei personalități. Notele lui Constantin }oiu aruncă o lumină nouă, nuanțează prin prezentarea unor întâmplări mai mult sau mai puțin banale, portretele unor prieteni de demult sau oameni pe care i-a admirat, dintr-un motiv sau altul: Ion Vinea, Miron Radu Paraschivescu, Pavel Chihaia, Ion (Alin) Gheorghiu, Frantz Storch, Tudor Arghezi, Ion Barbu, mareșalul Ion Antonescu. Memorii din când în
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
măi apoape, însă, de felul de a vedea lucrurile al lui Danis Tanovici cu "No Man's Land" (2001) unde războiul se află mereu în preajma, fiind ocazia de a scoate la suprafață nu eroi, ci contraponderea pe care hilarul și banalul o opun evenimentelor crude. Se poate observa în același timp și sicitatea stilistica, marca și a filmelor lui Criști Puiu, în parte datorată și scenariului la care colaborează Răzvan Rădulescu, spre deosebire, de exemplu, de un Lucian Pintilie. Pe alocuri
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
altfel? O cititoare din Tîrgu Secuiesc trimite o rețetă "pentru copilași mărișori, cărora nu le lipsește pofta de mîncare". E de subînțeles că pentru "bebeii mititei" și mai fără apetit, nu merită nici să te apuci. De fapt, e o banală dar excelentă supă de roșii. Altfel, după aceste reviste, fără deosebire de editor, totul e permis dacă nu e cumva interzis și în orice acțiune cît de simplă se va manifesta prudență și se va cere sfatul medicului sau al
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
Nu, ele stăteau lîngă mine pentru că le atrăgeam. Le atrăgea tînărul frumușel care eram. Eram potent, le satisfăceam, Dumnezeu mi-a dat, între douăzeci și patruzeci de ani, un fizic atrăgător, un fizic pe care eu îl disprețuiam, pentru că era banal. Eu vroiam să am fruntea înaltă, ochelari, nasul lung, iar eu eram un băiețel, cum se vede în poza asta șde pe coperta Voinței de putere. D.P.ț, frumușel, de o frumusețe trivială. Dar, de fapt, îmi convenea și eram
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
am mai stins becul -/ stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (De două zile nu am mai stins becul...). Parcurgând cu atenție secvențele anodine, banale, ordinare ale unei existențe contemplate la lumina chioară a becului sau, afară, printre "cârduri de oameni străini", descoperim, când și când, foșnetul prezenței demonice. "Mă trec fiorii", "mă clatin de silă", "când nu mai pot de frică", notează tot așa
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
ce se înțelege - în mod esențial - de aici ? Că un sistem de acreditare ideologic putea fi combătut dinăuntru printr-o simplă simulare argumentativă. Că, în ciuda bunei primiri de care Ana Roșculeț avusese parte în câteva reviste - tocmai pe criterii doctrinare - banala invocare din afară a aceleiași doctrine putea răsturna cu capul în jos întregul dosar de presă. Că, oricât de ideologizat și oricât de monolitic, procesul evaluării rămânea - ca în vremurile bune - unul impresionist. Nu lipsit de impurități și de zgură
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
două structuri e derutantă: "Nu-mi plac oamenii care au păsărele lipsă în mansardă chiar dacă sunt deștepți" (ankootza.wordpress.com). Eufemismul se abstractizează și mai mult atunci cînd mansarda e asociată, pur și simplu, cu problemele, în structurile cele mai banale - a avea probleme la mansardă sau cu mansarda: "Copilul săracul nu are nici o vină că părinții au probleme (păsărele) la mansardă" (treiursuleti.ro/forum). Chiar fără păsărele și probleme, orice atingere adusă capului evocă în primul rînd nebunia, ca în
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]