1,747 matches
-
Știrile în care Adrian Mutu dă cu oiștea-n garduri tind să devină banalități. Și iar se pune întrebarea: are nevoie echipa națională de astfel de jucători? Tu ce crezi, ar trebui să mai fie Mutu convocat la echipa națională de fotbal? [poll id="54"]
SONDAJ: Mutu, căpitan al echipei naţionale de fotbal () [Corola-journal/Journalistic/76695_a_78020]
-
își mărturisesc întâmplări din viața de zi cu zi, gânduri și frământări care ar putea fi ale oricăruia dintre noi. Autorul știe însă întotdeauna să pună totul într-o lumină inedită, să dezvăluie adâncurile nebănuite ale ființei omenești ascunse sub banalitatea vieții, să sesizeze fantasticul existenței comune a omului. „Povestirile din acest volum au fost scrise în primii ani ai secolului. Ca atare, arată multe semne ale tinereții și îndeosebi mania noutății până la extravaganță, a paradoxului până la absurd, a răsturnării până la
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
simțul comun). În realitate, Wittgenstein nu a confundat niciodată gîndirea care îți oferă o înțelegere profundă de gîndirea superficială a omului de rînd. Oricum, fără eliminarea acestor prejudecăți, riscul de a considera însemnările sale tîrzii drept niște simple înșiruiri de banalități seci este foarte mare, cum ne-o dovedește, de pildă, Russell, care încredințat că Cercetările sînt simple colecții de observații comune, fără relevanță speculativă, le-a etichetat drept niște exerciții gratuite care fac din lenea mentală o virtute. Oricum, dacă
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
ori atinge fundul se cere tras repede afară, nemaiputînd îndura presiunea propriului său suflet". Se află oare, în astfel de mărturisiri, o conștientizare a mecanismului creator din adînc sau e doar o reluare a "omologiilor acvatice ale tradiției", a acelor "banalități cu funcție semnificantă", gata a fixa între, de pildă, izvor și poezia populară, o "identitate reflexă"? În orice caz, ne asigură Al. Cistelecan, o fuziune între stratul programatic și cel al profunzimilor are loc în poezia pillatiană tîrzie, în faza
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
strict formal, tot ce se scrie referitor la o problemă sau un anumit domeniu. Mai trebuie menționat că se resimte, cu voie sau fără voie, "mâna" scriitorului Sebastian și în articolul gazetarului de opinie, în afara oricărei "stilizări"; faptul divers, cu banalitatea lui consubstanțială, dobândește noimă și proiecție mai lesnicioasă pentru receptare. Totdeauna o informație de "petite histoire" are o miză superioară. Înzestrat cu spiritul viu al actualității, publicistul deține și abilitatea comunicării, prin alertețe, complicitate colocvială, claritate și concizie. Și, încă
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
și de popularitate maximă. Stilul lor solemn-poetic amintește de manualele de școala elementară, de presă sentimentală din vremea comunismului, de romanțe, de albumele doamnelor de pe vremuri și de caietele de amintiri adolescentine ? probabil încă în uz. E stilul respectabil al banalității extreme, care are desigur manifestări general-umane; varianta să românească suferă mai ales de excese lirice și de mania metaforei clișeizate. Textele pe care altădată cei interesați le găseau în cărțile de modele epistolare sînt adunate acum pe site-uri specializate
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
destule variații interne ? ? Fie că anii ce se scurg să treacă, precum razele soarelui mângâie o floare ce stă să înflorească! ?; ?anii ce se scurg să treacă precum razele soarelui mângâie o trestie umedă și bătută de vânt ?. În fond, banalitatea apare tocmai din dorința de originalitate, în lipsa mijloacelor intelectuale eficiente care să o îndeplinească. Mijloacele electronice au dezavantajul de a răspîndi uluitor de repede și de impersonal eforturile colective de expresivitate eșuate în clișeu.
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
imposibilă denumirea de ruba'i, adică poem în patru versuri, catren cu o anumită formă), rezumă ideea, o reafirmă sau, dimpotrivă, o așază în lumină contrastantă. Referirile la poeți și filozofi clasici n-au însă cum să salveze mereu de banalitate asemenea versuri recapitulative. (De exemplu, în Eminescu iubind: Dualitatea femeii: și înger, și demon"). Poemele rămân interesante prin bătaia de clopot, prin clarificare muzicală.
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
Em. GALAICU-PĂUN Banalitatea unei experiențe de viață - cea mai cumplită din câte se poate imagina, și anume pierderea mamei - se întoarce, sub pana lui Roland Barthes, într-un eveniment literar major (adevărat, la distanță de 3 decenii de la ultima notă scrisă, în 15
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
Clipa în care m-am născut). Spre deosebire de barzii care solicită grandoarea cosmică, o mitologie mai mult ori mai puțin zgomotoasă a marilor sensuri (exempli gratia: șaizeciștii "expresioniști", contemporani stricți ai d-sale), Constantin Abăluță cultivă o poetică a minimalului, a banalității, a monotoniei asumate ca factori ai unui real ce are aerul a se comunica doar pe sine, ori, cum ar spune Valéry, definind un anume tip de poezie, "un compromis între a transmite un fapt și a produce o emoție
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Adică a parcurge drumul înapoi, către ceea ce părea definitiv compromis, abolit. Se cuvine precizat că această reversibilitate nu e nici ea străină barocului care se întemeiază, după cum se știe, pe antiteze, pe jocul extremelor. Odată stabilită, arătată ostentativ cu degetul, banalitatea se arată dispusă a se ritualiza, a se încărca din nou cu mister. Se reconsideră ca eternă devenire, ca mirabilă metamorfoză în cursul acesteia. Gesturile actantului, mișcările, deambulările lui, ce pot fi înregistrate sub un unghi funambulesc, capătă aerul unui
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Ana și ceilalți". Ana din titlu se întoarce, de la Buenos Aires în orășelul natal și își reîntîlnește foștii colegi de liceu, cu excepția singurului care ar fi interesat-o cu adevărat; Ana pleacă în căutarea lui. Filmul e o mică bijuterie a banalității, în stil Rohmer. Premiul pentru imagine (2500 USD) pleacă în Coreea de Sud, pentru imaginea (semnată Baek Dong-hyun), de o frumusețe fastuoasă, a filmului "Primăvară, vară, toamnă, iarnă... și primăvară", al lui Kim Ki-duk. Premiul pentru scenariu l-a cîștigat un regizor
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
mare încât conversația prietenească a continuat mult și bine la o berărie din apropiere...) Caut să găsesc și să exprim aici formula, chimică sau alchimică, a succesului: ce anume a transformat această întâlnire poetică într-o izbândă, scoțând-o din banalitatea obișnuită, pe care o prevăzusem? Dar, probabil, întrebarea nu e corect formulată: în loc de ce anume trebuie pus cine anume și atunci răspunsul devine oarecum simplu. S-au conjugat bunele intenții și eforturile unor oameni de vocație pe care țin să
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
de mediul stradal într-un joc al proporțiilor diverse, în funcție de umoarea momentană. E la mijloc un cult al artificiului, înălțat de poeții moderni la rang de subiacentă temă uzuală. În atari producții, spiritul se înalță deasupra naturalului, resimțit ca o „banalitate", în favoarea artificiului ce înlesnește imaginea unui oraș ireal, compus din tensiunile formale rezultate dintr-o sumă de asociații și simboluri. Natura anarhică, impură e supusă unei ordini de sorginte vizionară, așa cum se întîmpla de altminteri și-n poezia barocă. Pe
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
orice ,compoziție": e un șir de dialoguri (adesea aberante) ale autorului cu dublurile sale (umbre sau proiecții), dialoguri cu iubitele sale multiplicate artificios, o succesiune de texte și atitudini, cugetări despre iubire, adevăr absolut, cunoaștere, timp, actualitate etc. - alternând proza banalității (rătăcirea pe străzi, prezența într-un bar) cu grotescul și speculația filosofică hazardată. Rezultatul e o sumă incoerentă de reacții - toate negative - la mediul social și la mediul cultural. Singura valorizare pozitivă aparține unui eu hipertrofiat, ce tinde să se
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
o cunună de lauri" (Mărturie, pp. 184-185). Prin tonul său vag nostalgic, melancolic și prin valoarea pe care o acordă obiectelor care compun universul casnic, cotidian, scrisul lui Petre Stoica seamănă cu cel al prozatorului Daniel Vighi. Aceeași fascinație în fața banalității existenței, același efort al redesenării vieții din perspectiva inocenților utilizatori ai unor obiecte care azi ni se par desuete și puțin ridicole, se regăsește în scrisul celor doi scriitori bănățeni din generații diferite. Carnaval prenocturn este o masivă antologie din
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
aceeași familie - sunt strâns legate de ceea ce, cu un cuvânt politicos, se numește "moștenirea Iliescu". Dacă n-ar fi existat un astfel de personaj nefast, însetat de putere ca nici un alt actor de pe scena politică actuală, societatea românească - spun o banalitate - ar fi fost cu totul altfel. N-ar mai fi existat această fractură - parcă tot mai de nevindecat - între diversele grupuri și clase sociale. Dihonia sădită cu bună știință de acest expert al manipulărilor contondente în momentele decisive pentru emanciparea
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
milenariste, legate strict de venirea lui 2000, legate încă de pe vremurile în care acest reper nu depășea inconsistența unei abstracțiuni, au fost tacit amînate, iar constatarea unanimă că Apocalipsa n-a mai avut loc a descărcat în cea mai cenușie banalitate tot ceea ce, în subtextul așteptărilor noastre, promitea a fi cea mai teribilă voluptate născută din dezastre, atrocități și carnagii. Nici conflictele endemice, nici cutremurele devastatoare, nici uraganele, nici seceta cronică și nici măcar aspirația infecției HIV de a deveni epidemie nu
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
nu față de aceleași persoane (unele erau deja moarte când mi-au dat ceva), ci față de altele, ce mi-au fost aproape - așa că scriu, pregătesc sticluțe, încerc să le astup bine, pentru a nu lăsa să pătrundă în ele indiferența și banalitatea, și le arunc în mare -, iată de ce scriu. Faptul că ai ales un orășel pe care nu l-ai părăsit niciodată, Hostebro, din Danemarca, l-a transformat, ca urmare a fidelității, într-un loc stabil si reputat. Ce raport există
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
respective. Problema apare cred atunci cînd teza devenită carte păstrează intact reflexul reverențios inevitabil (cred mulți) în contextul relației doctorand-coordonatori. O carte care mulțumește pe aceeași pagină de gardă comisiei, care citează abundent și laudativ din aceeași coordonatori, cîteodată adevărate banalități, pierde inevitabil din rectitudinea și autonomia pe care ar trebui să le aibă ca volum de-sine-stătător. În notele primei pagini apare o mențiune de tipul: "Faptul că la Caragiale se vorbește mult și că vorbitul în ipostaza de viermuială și
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
vede acest film ca pe un semnal de alarmă. Filmul povestește viața unor adolescenți din timpul unei zile. Începutul e de-a dreptul plictisitor, vezi o scenă de sex între un adolescent și o puștoaică de doisprezece ani, apoi asculți banalități obscene debitate cu virulența specifică vârstei. Apoi șocul (pe care nimic nu ți-l anticipează): unul dintre ei, Telly (Leo Fitzpatrick), mai exact cel amator de virgine, e seropozitiv, nu știe, și împrăștie boala în jur ca o fântână arteziană
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
30) scrie el despre niște bieți proletari cu care împarte spațiul vital. Pe un astfel de fond, de un hedonism tenace, apar și micile „descoperiri”, cum e acest vers cutremurător prin simplitate și prin puterea de insolitare a unei aparente banalități, formulate de obicei în fel și chip de poeți: „îmi place să mor” (p. 146). E, stenografiată, marea elegie a lui Ion Monoran.
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
seară, Iustin Parvu a spus: 'E o seara frumoasă!'. Asta pentru că era seara și era frumoasă. Cei care citează din Iustin Pârvu și Arsenie Boca de zece ori dimineața, de zece seară și de trei ori între mese (în general banalități și clișee), folosesc și expresii de genul 'pe îndrăciți îi arde rău la călcâie'. Pace și dulceață!”.
Badea spune că Oreste îl aleargă cu banii de la politicieni by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/67455_a_68780]
-
restul. Muzicalitatea unor versuri face din Topîrceanu un afin al lui Bolintineanu și Șt. O. Iosif mai degrabă decît unul al lui Tudor Arghezi și Blaga. Capacitatea descriptivă îl apropie de Pillat și Maniu. Un aparent tradiționalism al inspirației, o "banalitate" a sentimentului (vecin cu acela din romanțe), ca și limpezimea versurilor (nici urmă de obscuritate) îl despart însă și de moderniști și de simboliști. Dar nu fac din el un tradiționalist propriu vorbind, căci este prin excelență un poet al
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
se referă la propria persoană. Nu scriind despre Raskolnikov, despre Julien Sorel sau despre personajele lui Balzac are Ilie Constantin ceva de spus, ci atunci cînd se pune în pielea unui poet autentic. Atunci, literele sar peste pragul facil al banalității elegante, devenind tari, atrăgătoare și neașteptat de fecunde. I-am citit cartea cu conștiința că văd un poet dîndu-și jos masca și spunînd adevărul despre arta lui. E ca și cum Ilie Constantin, ajuns la o vîrstă cînd cruțarea de sine și
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]