1,700 matches
-
În România, zvonurile se șopteau, constituind "folclorul socialist". "Nu iese fum fără foc" iată un proverb care este o aberație, sensul său fiind alimentat de pasiunea zvonurilor (care constituie focul). Omul este un animal social": iată un enunț de mare banalitate, dar care explică afirmația că adevărat este ceea ce înțelegerea colectivă consideră adevărat. Zvonul este mijlocul prin care grupul ne comunică ce trebuie să credem dacă dorim să facem parte din el în continuare. Participarea la zvon este participarea la grup
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
oricît." Seara, la paharul de vin roșu, mă ceartă că nu țin jurnal. Cred că nu am făcut-o din două motive: din lene și apoi din teama de ridicol, din jena pe care aș resimți-o în fața maldărului de banalități adunate cu vremea. La amiază, când m-am dus să-l iau la masă, mi-a spus că în București trebuie să ne vedem mai mult, pentru că în orice prietenie bună lucrurile se desfac unele din altele și se amplifică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
diluezi. Și cu visele face la fel. Zece ani cât a fost prieten cu Jung își tot povesteau vise. În schimb, nuvela cu Ivan e teribilă. Eliade a fost întotdeauna așa: une boîte à surprises. Îți spunea într-o zi banalități, pe urmă venea a doua zi și ne trântea cîte-o idee prin care ne recâștiga pe toți. Am să-i scriu despre Ivan. Ține mult la literatura lui și, într-un fel, cred că speră să se salveze pe calea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Gesamtausgabe cuprind prelegerile ținute de-a lungul unei vieți de profesorat, atunci dezamăgirea e mare. În volumul acesta, de pildă, Heidegger se întreabă pe zeci de pagini dacă logica este a lucrurilor sau a gândului, fără să se sfiască de banalitatea problemei și fără să se sfiască de a propune în final, în locul logicii, logos-ul lui Heraclit. Însă m-am întrebat, văzând unde te poate duce profesoratul, dacă vreunul din marii filozofi a rezistat deopotrivă ca profesor de filozofie. Și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formulărilor (și a formulelor care apar pe această cale), evitând cu strictețe folosirea sinonimelor. Până și cuvintele care aparent nu au pregnanță categorială, care par să nu facă parte din cod și care induc în eroare tocmai prin aparenta lor banalitate ("a scoate la iveală", "a se arăta" etc.) revin insistent și implacabil, dovedindu-se până la urmă a fi "cuvinte fenomenologice" și noduri în țesătura de ansamblu. Cu excepția lui "și", "de aceea" și "totuși", totul, până și prepozițiile și adverbele, intră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la o distanță respectuoasă, îmi înclin trunchiul către urechea dreaptă a principelui și întreb, cu un mic vibrato în voce: "Cînd ați scris paginile acestea?" Sânt foarte mândru de mine, adică de soluția pe care am găsit-o. Întrebând, evit banalitatea unei aprecieri ipocrite, ceva de genul "Minunat!" sau "Ce text extraordinar!", dar evit deopotrivă insuportabilul tăcerii când aerul, în stânga mea, vibrează sub pintenul așteptării. Așadar, întrebarea " Cînd ați scris paginile acestea?" mi se pare, ca soluție, deosebit de astuțioasă. Pot să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
existenței mele. Din cauza asta, nimic din ce am scris de atunci nu și-a propus vreo clipă să fie "original", ci doar pe cont propriu adevărat. Deja una dintre primele însemnări, cea din 6 mai 2001, debutează cu o enormă banalitate schopenhaueria-no-nietzscheano-cioraniană (cea privitoare la "sistemul de iluzii"), dar referința culturală este apres coup și toată "teoria" mea nu este decât prelucrarea formală a unei cumplite depresii, un țipăt modulat și trecut pe portativul unei expresii care mă reprezintă. Senzația, intens-eliberatoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
anume notă de cruzime. Să ne imaginăm un cititor care ar face pe avocatul diavolului. Dacă n-ați fi excelat prin formulă, v-ar putea spune cititorul acela, fondul gândirii dumneavoastră s-ar reduce în cele din urmă la câteva banalități: că omul este rău, că moartea este un scandal, că viața este lipsită de sens, în vreme ce doar sinuciderea are unul etc. etc." Răspunsul lui Cioran este formidabil: Acestea, spune el, sânt banalități pe plan teoretic, dar nu și pe plan
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar reduce în cele din urmă la câteva banalități: că omul este rău, că moartea este un scandal, că viața este lipsită de sens, în vreme ce doar sinuciderea are unul etc. etc." Răspunsul lui Cioran este formidabil: Acestea, spune el, sânt banalități pe plan teoretic, dar nu și pe plan existențial. Experiența morții, trăirea ei ca scandal nu e câtuși de puțin banală." Nu mă las, revin, insist: S-ar putea într-adevăr să vi se reproșeze că reluați teme vechi de când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vii ai panslavismului, le-au trimis softalelor un "pereat! ". Studenții din Berlin, asemenea inamici ai panslavismului, le-au trimis pe cale telegrafică un frenetic "pereat! ". În fine chiar senatul universității din Pesta au hotărât să ieie cele mai stricte măsuri contra banalităților unor nevrîsnici cari nu se sfiesc de a trage în cercul patimilor lor de rând sacrificiile pe cari micele state de preste Dunăre le-au făcut pentru o cauză până acuma încă sfântă. Departe de noi de a fi panslaviști
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
angelic". Cartea de față va face întocmai. Dar efortul nostru critic nu se va reduce la tentația mereu prezentă de a nega victimele etichetându-le prin fantasma insecurității. Refuzul senzaționalismului nu este decât o modalitate de a descrie mai bine banalitatea violenței în școală și de a-i sesiza mai bine implicațiile psihologice, sociale și politice. Bineînțeles, este îngustă calea între "criminalizarea" faimoaselor "clase periculoase" și "victimizarea"1 compătimitoare a copiilor "în pericol". După cazul celebru într-o vreme al Mariei
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ori elevii ne mulțumesc pentru că au putut să se confeseze astfel. A treia cauză ține, poate în egală măsură, de o diferență de percepție în chiar definirea faptelor violente: o încăierare în curtea școlii trebuie oare contabilizată printre faptele grave? Banalitatea insultelor și glumele răutăcioase spuse între elevi înseamnă cu adevărat violență? Acest lucru pune foarte profund problema experienței victimare. În fond, problema definiției mă agasează teribil. Mai exact. Nu problema în sine, ci aceia care o ridică în veșnica încercare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
aceste probleme de definire. Dar oare se cuvine să-l considerăm "delincvent" sau "violent" pe elevul care-și înjură un coleg? Aceasta ar fi, fără îndoială, o definiție excesivă. O definiție care se limitează la Codul penal omite și multe banalități din viața de zi cu zi a copiilor și a dascălilor, care pot avea însă, prin repetare, consecințe grave. Nu orice violență este delincventă. Să luăm un exemplu voit trivial și care ne poate face să zâmbim, extras dintr-o
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
identificat. Adolescenții au înțeles mecanismul care-l scoate din fire pe Christian și e de-ajuns un "mă-ta" bine țintit pentru ca acest mecanism să se declanșeze. Climatul clasei resimte puternic acest fapt. Oricum, la ce ne-ar folosi, în banalitatea acestor "insulte", o caracterizare penală? să-i trimită pe elevi la tribunal? La fel, elevii anglo-saxoni (Blaya, 2001) sunt foarte sensibili la porecle, considerate o adevărată violență. Se va crede, bineînțeles, că faptele acestea mărunte n-au nici o importanță și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care nu și-a epuizat resursele, care ascunde încă valențe nebănuite și neexplorate. „Multe și mărunte”151 - nu sunt lucruri esențiale, de o gravitate căutată, cele pe care și le spun femeile, ci sunt pline de omenesc în aparenta lor banalitate. Prin această cozerie se creează o notă de intimidate, de confort al discuției, de bună cuviință și glumă. Se întâlnesc într-o biserică, deoarece locașurile sfinte erau unele din puținele locuri accesibile femeii medievale și unde putea să apară singură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care nu și-a epuizat resursele, care ascunde încă valențe nebănuite și neexplorate. „Multe și mărunte”151 - nu sunt lucruri esențiale, de o gravitate căutată, cele pe care și le spun femeile, ci sunt pline de omenesc în aparenta lor banalitate. Prin această cozerie se creează o notă de intimidate, de confort al discuției, de bună cuviință și glumă. Se întâlnesc într-o biserică, deoarece locașurile sfinte erau unele din puținele locuri accesibile femeii medievale și unde putea să apară singură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
7 luni”. Un sfat delicios vine de la Silvia din Brașov: „Dacă îi dai lui bebe mâncărică din borcănelele acelea mici, nu le arunca. Eu (Silvia, n.n.) pictez (pe ele) tot soiul de animăluțe sau floricele”. Rețetele culinare sunt de o banalitate exasperantă, fiind inutile pentru orice adult care e în stare să fiarbă o supă. Și cum ar putea fi altfel? O cititoare din Târgu Secuiesc trimite o rețetă „pentru copilași mărișori, cărora nu le lipsește pofta de mâncare”. E de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
surd și îi fac pe clienți să creadă că nu aveți nimic de spus; sau, mai rău, că încercați să le înșelați încrederea. Atunci când văd cuvinte „leneșe” - asta reprezintă clișeele -, ei simt o companie leneșă. Revedeți fiecare comunicat și eliminați banalitățile. Printre alte avantaje, ceea ce tipăriți va părea mai interesant, fapt ce îi va face pe oameni să citească și să răspundă. Π Fără clișee. De ce superlativele eșuează lamentabiltc " De ce superlativele eșuează lamentabil" Remarcabil! Extraordinar! Reputație internațională! Superior! Aceste cuvinte nu
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
toate elementele pot fi selectate cu aceeași probabilitate, adică atunci când H = H0 = In. Orice mesaj este cuprins Între: a. originalitate perfectă, pe care o putem atinge numai cu un șir de semne total imprevizibile și total neinteligibile, și Între; b. banalitate perfectă - total inteligibilă sau previzibilă - adică redundanță totală, care nu aduce nimic nou pentru receptor, dar care este foarte ușor de Înțeles, ca de pildă repetarea nesfârșită a acelorași semne. Valoarea unui mesaj pentru un receptor este dependentă de relația
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
cantitatea pe care este capabil să o perceapă, să o preia receptorul, din acel total. Mesajul este pentru el lipsit de orice valoare când este prea complex pentru Înțelegerea lui. Dar el este lipsit de valoare și În cazul perfectei banalități, pentru că atunci el nu Învață nimic nou despre lumea Înconjurătoare. Între aceste două cazuri limită, În care valoarea mesajului este zero, există, pentru receptor, o valoare maximă, figura 3. Din figura 2 rezultă că, din punctul de vedere al coeficientului
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
zero, există, pentru receptor, o valoare maximă, figura 3. Din figura 2 rezultă că, din punctul de vedere al coeficientului său de informație, un mesaj se poate situa Într-un punct definit al unei scale (jos) care se Întinde de la banalitatea totală al cărui exemplu perfect este repetiția, până la originalitatea totală, din care ne sunt oferite exemple de jocul aleatoriu al semnelor echiprobabile. Cu alte cuvinte, se numește redundanță excedentul relativ de semne față de acela care ar fi fost necesare pentru
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
Éditions Gallimard, 1992) debutează sub semnul câtorva negații. Nu va scrie - promite - despre iubire, așa cum fac mulți dintre autorii de jurnale intime, nici despre sentimente și nici despre femei - mai ales că acestea din urmă au fost extrem de ordinare, adorând banalitatea unei vieți comune, insignifiante. În fapt, va scrie despre toate acestea. Va scrie cu o patimă din care nu lipsesc nici resentimentele și nici o secretă admirație pentru delicatețea feminină. Privită dinspre punctul ei final, biografia lui Drieu nu pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalului, ci produsul său finit. Ea spiritualizează, Înnobilează (așa cum a dovedit-o Întreaga tradiție a poeziei secolului al XIX-lea), În numele unei idealități nou descoperite (a frumuseții readuse În prim-planul literaturii și al reinvestirii esteticului cu vechile sale funcții), banalitatea vieții. Mai mult decât atât, ea o proiectează Într-o formulă tranzitorie - și/și - În care se mai recunosc atât datele inițiale, cât și deplasările de sens provocate de plonjarea spre adâncimile textului a Înțelesurilor nou create. Intimitatea funcționează, la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să se replieze asupra propriului sine. Prin urmare, intimitatea e o stare ce exclude participarea elementelor exteriorității, trăgându-și seva din pura subiectivitate și din izolarea artificială În pagina de hârtie. Dar, În același timp, jurnalul e „intimul perceput În banalitatea sa cotidiană”11. O contradicție? În nici un caz! Pentru că, notat zi de zi, orice eveniment Își pierde aura de măreție pe care i-o conferă distanțarea În timp și analiza la rece. Plasate În montura fierbinte a intimității, până și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nici un autor de jurnale intime nu ignoră părerea lui Rousseau: „Nimeni altcineva nu poate scrie povestea vieții unui om decât el Însuși”. Propoziția de mai sus conține o interdicție de ordin aproape magic. Un fel de cenzură transcendentă coborâtă În banalitatea vieții. Paradoxul jurnalului intim - unul din nenumăratele sale paradoxuri! - constă În faptul că, rămânând În sfera ficțiunii, reușește să nu fie un Ichroman, adică o banală formulă narativă din specia subiectivității. Și că, avid de realitate, construind efectul de real
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]