1,569 matches
-
prin mulțimea de oameni de la o petrecere. Sau când o chema sub duș și o masa cu sare de baie cu aromă de castravete sau se urca primul în taxi ca să nu se mai târască ea pe celălalt loc de pe bancheta din spate sau cum știa el să-i comande rulouri de ton cu sos picant, dar fără crustă. Orice relație conținea și astfel de detalii, desigur, dar pur și simplu Izzie și fetele n-aveau de unde să știe cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atinge mă scoate din minți. Adriana ridică o mână declarându-se învinsă. — Corect, atâta timp cât recunoști problema. Leigh încuviință clătinând din cap. — Sunt perfect conștientă. Conștientă permanent, la modul nevrotic și dureros. Dar mă străduiesc, pe cuvânt. Emmy se trânti pe banchetă lângă Adriana; perna din vinilin se ridică puțin din pricina celor cincizeci de kilograme în plus, apoi își reveni. — Cum a fost la yoga? Nimic, nimic de la domnul Y? — Nu încă. Dar o să cedeze el, spuse Adriana. Leigh confirmă. — Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vă transmite scuzele sale pentru că nu a putut să vină, spuse șoferul conducând-o spre parcare. — Oh, nu face nimic, spuse veselă Adriana. Am să trag un pui de somn în mașină, dacă nu vă deranjează. Odată instalată pe luxoasa banchetă din spate a unei limuzine ultimul răcnet, Adriana și-a dat seama că era prea bucuroasă ca să doarmă. Trecuseră două luni și jumătate și, în sfârșit, avea să vadă legendara vilă din Hollywood unde locuia Toby. A citit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de ea și grăbindu-se să și-i pună ca să vadă cum îi stă. Cincisprezece minute mai târziu, având la urechi cerceii cu safire, demni numai de o celebritate, și o sticlă de apă Evian în mână, Adriana sări pe bancheta din spate a limuzinei. Era mulțumită de ea, nu numai pentru noua achiziție, dar și pentru ceea ce reprezenta aceasta: un prieten stabil care o adora și o copleșea cu dragoste și afecțiune (și bijuterii de la Harry Winston). În sfârșit, înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Apoi mai era și Toby care, în celălalt capăt al mesei, îi tot pomenea numele, conversând pe un ton destul de ridicat pentru ca ea să poată să audă fiecare cuvânt. La ora asta, ea ar trebui să se afle pe o banchetă întunecată, cu un pahar de caipirinha în mână și un tip alături în loc să îndure asemenea stângăcii sociale. — Dacă îl vroiai tu, de ce m-ai încurajat să mă dau la el? Ca să-ți bați joc de mine? îi șuieră Mackenzie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
radiofonică. Presupun că nu mai avem ce să ne spunem. Te iubesc, Leigh, și te voi iubi întotdeauna, dar aș vrea să pleci. Acestea au fost cuvintele pe care Leigh și le repeta în gând, în drum spre casă, pe bancheta din spate a unui taxi pe care îl chema pentru prima dată când pleca de la apartamentul lui. Relația ei cu Russell se sfârșise aproape la fel de repede cum începuse, la fel și neliniștea pe care o ascundea în ea de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cariera ca să se alăture conducătorului comunist Mao Ze Dong. Lui Yang Îi plăcea să-și impresioneze pasagerul de unsprezece ani cu povești despre isprăvi din filme și trucaje de efect. Dar astăzi Yang Îl ignoră pe Jim, lăsîndu-l singur pe bancheta din spate. Apăsa pe claxonul puternic al Packard-ului, duelîndu-se cu toți conducătorii agresivi de ricșe care Încercau să scoată mașinile străine de pe Bubbling Well Road. Lăsînd jos geamul, Yang lovea cu biciușca lui de piele În pietonii neglijenți și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se Împrăștiară pe scaune. Jim zăcea pe podeaua din spate a cabinei pasagerilor, iar marginea ușii o lovise În cap pe mama sa. — Jamie, ieși din mașină... Jamie! Năucită, deschise ușa din partea ei și coborî pe stradă, luîndu-și geanta de pe bancheta care se clătina. În spatele lor, tancul japonez Își croia drum peste mașina Lincoln Zephyr, abandonată de dansatoarele chineze. Șenilele de metal sfărîmară aripa din spate a mașinii, apoi o Împinseră În spatele Packard-ului. — Ridică-te, Jamie... mergem acasă... Cu o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se odihnesc, scriu. Unul din ei scrie că: „Moartea-și plimbă iar trăsura / prin turcitul București / care și-a-ntrecut măsura / În fasoane hărăpești /... Visita Interioram Terae... Departe, pe șosea În Mogoșoaia, venind de la Buftea, un microbuz se hurducă spre București. Pe bancheta din spate, cu o mutră de oaie tristă și rătăcită, TU măcinând nisipul fricii. Nisip și iar nisip. Urlă câinii Uranusului În depărtatul oraș. Câini și iar câini. Oamenii zidiți de vii În propriile trupuri. Cu frică cu tot. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce Încăpățânată poți să fii! Ronnie zâmbi. —Mașina mea e parcată la capătul străzii. Cele două femei, una gravidă cu o lasagna uriașă În mână și cealaltă sărind Într-un picior, se Îndreptară spre mașina lui Ronnie. Așezară lasagna pe bancheta din spate și se Îndreptară spre Kensington. Pentru că era abia a doua zi după Anul Nou și oamenii erau Încă În concediu, străzile erau aproape goale. —Mamă, n-ai putea oare să apeși accelerația aia mai tare? —Doamne, dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Era puțină lumină, dar acum vedeam că șervețelele albe deveniseră întunecate în mâinile sale. — Pierzi sânge... — Du-mă acasă, te rog. Dar între timp leșinase. Am luat-o în brațe, m-am dus la mașină și am așezat-o pe banchetă. Aș fi riscat să o duc la spitalul meu. Șofam și încercam să-mi amintesc dacă vreunul din prietenii mei era de gardă în seara aceea. Își revenise, era palidă, cu privirea tristă îndreptată spre orașul nocturn. — Unde mă duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
amintesc dacă vreunul din prietenii mei era de gardă în seara aceea. Își revenise, era palidă, cu privirea tristă îndreptată spre orașul nocturn. — Unde mă duci? — La spital. — Nu, vreau să mă duc acasă, mă simt mai bine. Alunecase de pe banchetă și stătea ghemuită pe jos. — Ce faci? — Așa nu-ți murdăresc scaunul. Am luat mâna de pe volan și m-am aplecat spre ea. Am apucat-o de un capăt al tricoului: — Ridică-te sus! Dar ea reuși să reziste: — Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nimeni în afară de un bătrân care stătea într-un colț, cu o pătură pe umeri. Îl cunoșteam pe unul din asistenții de gardă, un tânăr solid cu care vorbeam uneori despre fotbal. Îi dădusem Italiei prosopul meu de plajă uitat pe bancheta din spate, coborâse din mașină înfășurându-l în jurul mijlocului. Asistentul i-a spus să se întindă pe un pat într-una din camere, de unde Italia, cu capul întors spre mine, mă privea. Medicul de gardă, o tânără pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mișcare, și acela îndepărtat al unui vechi arbre magique decolorat de soare, se mai simte puțin din parfumul meu, cel de aftershave, din impermeabilul rămas agățat în hol toată vara și care acum este din nou cu mine, adunat pe bancheta din spate ca o pisică bătrână. Și mai ales există în toate mirosul Italiei, al urechilor, părului, hainelor pe care le îmbracă. Astăzi și-a pus o fustă înflorată terminată în talie un un elastic negru lat și un balon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-mi face mie loc. Mașina de tuns iarba, greble și lopeți și alte unelte menite să păstreze ordinea stăteau agățate frumos la locul lor. M-am ridicat de pe scaun și m-am întins să îmi iau cravata și sacoul de pe bancheta din spate. Apoi m-am strecurat printre cele două mașini până la ușa din dos. Zece zile de temperaturi-record umflaseră lemnul și a trebuit să împing cu umărul ca să deschid ușa. Casa era bine făcută pentru un model de serie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
parcare. Nu o voi distruge. O voi da altcuiva. Câteva mașini goale erau parcate într-o parte. Zona cea mai apropiată de calea ferată - unde soțiile stăteau la volan, lăcuindu-și unghiile sau citind reviste, sau spunându-le copiilor de pe bancheta din spate să nu se mai bată, în timp ce ele își așteptau soții - era pustie. Nu era nimeni pe peron. Probabil că eram între două trenuri. Am oprit într-unul din locurile de parcare de lângă calea ferată, am luat cartea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Fiicele mele erau acolo, undeva, în siguranță, în mașină. Încercam să îmi amintesc dacă lăsasem geamul deschis. Doar că mașina avea acele ferestre noi care se deschideau printr-o apăsare de buton. Îmi și vedeam fiicele fără viață întinse pe bancheta din spate. În căldura aceea, imaginea se multiplica în mii de fetițe fără viață întinse într-un decor gri. Am început să alerg din nou. O mașină de poliție trecu pe lângă mine. Am ridicat brațul ca să o chem, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu combinația de la seif. — Ce naiba e asta? I-am spus că era combinația de la seif. În caz că mi se întâmpla ceva. În caz că? țipă ea. În caz că? Copiii coborâseră și ei deja din mașină, deși Madeleine probabil că le spusese să stea pe bancheta din spate. Stăteau la capătul treptelor dinspre peron; Abigail îl ținea pe David de mână, Betsy avea degetul în gură, deși o dezvățasem de obiceiul ăsta cu ani în urmă. Tremurau în pijamalele lor subțiri de vară. Voisem să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lua fiul în brațe și să îl învârtesc în timp ce el țipa de plăcere, pentru că puteam să îmi pierd controlul și să îl izbesc de un perete. Condusul era și mai rău. Să mă urc la volan cu copiii mei pe bancheta din spate era ca și cum aș fi fost într-un carusel mortal. Piciorul meu era greu pe accelerație. Brațele mi se convulsionau din dorința de a răsuci volanul. Vedeam mașina înclinându-se spre circulația de pe celălalt sens. Mi-o imaginam căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
printre clădiri puse parcă la întâmplare unele lângă altele, la capătul cărora fumul se ridica în fuioare spre cerul plumburiu. Clădirile erau negre de funingine, zăpada murdară și W., cu mapa de piele pe genunchi, rămase încă o clipă pe banchetă, la volanul mașinii sale. Mai condusese cândva, în timpul războiului, o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte, la ordinul tatălui său. Asta fusese demult, și dacă zăbovea acum într-un vehicul strâmt, aici, în fața firmei care-i aparținea lui și fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se afla un bufet, ale cărui geamuri erau încastrate în șipci aurii, și mama lui Felix se grăbi să dea jos husele de pe fotoliile Pullmann, maro închis, și de pe „Gusch“ - cum îi spunea canapelei. La peretele din fund era o banchetă așezată lângă soba zidită în care se ardeau pasămite conurile de brad, iar mama lui Felix mă făcu atent la „covorul oriental“, pe care spunea că l-ar fi cumpărat de curând și era atât de mare, încât acoperea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
toată dușumeaua. A trebuit să ies pe terasă, o suprafață de ciment delimitată prin plăci de granit de peluza de iarbă și de un brad bleu-argintiu. Apoi „camera de duminică“ fu din nou încuiată. Ne-am întors în bucătărie, la bancheta din colț și la masa pe care se mai aflau paharele noastre cu sirop, și unde radioul trona pe polița cu vase, pentru că aici nu doar se mânca, se mai și ascultau în familie emisiunile de seară. De la fereastra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unei clădiri joase, deasupra acoperișului plat se înălțau o macara și zidul curbat al unui siloz. Sări afară ca din pușcă, spuse: - Așteaptă! și o porni cu pașii lui lungi înspre intrarea principală de la capătul clădirii, iar eu stam pe bancheta tapițată a mașinii, cuprins de o singurătate bruscă. Tata avea să rostească acum într-un birou toate cuvintele acelea pe care le cunoșteam din discuțiile lui telefonice: braț de macara, pisică de macara, încărcătură de transport, rezistență, timp de montaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
țărăncuță speriată, se făcuse roșie la față și când am întrebat-o dacă nu ar vrea să fie prietena mea, a fugit râzând. Mama îl însoțea acum mai des pe tata în călătoriile lui de serviciu, ședea alături de el pe bancheta celui mai nou model de Studebaker, o mașină bleu lăcuită, cu aripi bine reliefate și faruri mari, roșii. Tata o cumpărase fiindcă avea nevoie de „și mai multă siguranță“, deoarece acum trebuia să-și petreacă întreaga săptămână pe drum, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
atâtea angarale. Avea nevoie de ceva potrivit rutinei zilnice, un lucru pe care să-l poată purta mereu la el - și după ce se făcuseră deja câteva săptămâni de când tata zăbovea din nou în fața unei vitrine, alături de Leica a apărut, pe bancheta din spate a noului Studebaker, un ochean compus din doi cilindri uriași și un repertoar ornitologic de Peterson, Păsările Europei, iar tata făcea sub fiecare specie pe care o cercetase o cruciuliță în index. Chiar dacă pe atunci nu știam de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]