1,563 matches
-
El ia apara tul și-i deblochează tastatura. Își formează propriul număr. Apoi așteaptă să audă zgomotul soneriei. Unu. Doi. Trei. Drrrring. Celularul lui sună ca un fix de pe vremuri. Apasă butonul roșu de pe tastatura telefonului Sophiei. Îl aruncă pe bancheta goală. O privește. Aproape fără expresie. Dar o femeie înțeleaptă, pe care, redundant, o mai cheamă și Sophia, e datoare să decodifice chiar și cele mai subtile mesaje. Sophia vede ce spun ochii lui. El se îndepărtează ușor de fe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
-i fac un semn obscen, cu degetul mijlociu ridicat spre tavan. Se uită la mine și se freacă la ochi. Ies repede după Sophia și mă urc la timp în taxiul care o așteaptă în fața clădirii. Sophia se urcă pe bancheta din spate, apoi citește cu voce tare mesa jul din telefon. Taximetristul demarează încet. Sophia se uită pe geamul mașinii. Taxiul merge, un timp. Se oprește la un semafor. Sophia vede o reclamă lumi noasă. El și ea. Foarte frumoși
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
spre portofel. Mâinile ei deschid portofelul și scot din el un card bancar. Sophia îi întinde cardul taxime tristului. Taximetristul vede că femeia a făcut un gest spre el, dar nu înțelege prea bine ce anume vrea. Se întoarce spre bancheta din spate. Vede mâna întinsă și vede cardul auriu. Cei doi oameni se privesc, în liniște. Vă rog, spune Sophia. Dar vocea ei sună mai mult a ordin. Taximetristul nu înțelege. Luați-l, spune Sophia. O să fie suficient. O să rezolve
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a simțit-o pe Moni cum se ridică în picioare. Brusc a sărit și el. Fulgii de zăpadă se topeau în părul ei alături de o mână străină ce o trăgea afară. Mult mai târziu și Alex fusese împins pe o banchetă și lăsat acolo, iar ochii lui nu puteau privi decât în jos, la nervurile din parchet și la urmele de sare de pe bocanci rămase de când strivise zăpada cu picioarele ca să se apere. Se gândea doar că lângă bocancii săi nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mâna Deliei se înfășură ca o panglică în jurul barei reci din aliaj. Lumina de neon pătrunse în tunel, dar întunericul n-a biruit-o, doar a acceptat-o așa cum și Delia se învoise să aducă florile. În spatele ei, instalat pe bancheta roșie, un domn cu o servietă imensă o critica din priviri. Delia simți în ceafă o senzație neplăcută ca de arsură și își plecă privirea în pământ. În fața ei, tânăra cu fusta foarte scurtă și cu fața palidă privea și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îmbracă numai în alb? — Pură pe mă-ta... — Sor’-mea iubește albul că e puritate. — Pe mucii mei că ești prost... bă, albul doar acoperă toate imperfecțiunile. Trenul frână înainte de stație. Doamna scăpă rujul din mână, iar merele alunecară spre bancheta din față. Se ridică instantaneu să le culeagă. Așa, aplecată, părea un copil care se joacă neîndemânatic cu niște bile, numai când întorcea capul era din nou bătrână și hidoasă. Grăbită, coborî cu plasele ei, uitând de rujul de pe podea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
închis ușa, iar mama s-a dus la bucătărie, am mai auzit câteva secunde pașii lui pe scări. Cu ochiul lipit de vizor, mi-l imaginam ieșind în stradă, fluturând mâna după un taxi, aplecându-se să se așeze pe bancheta din spate și trăgând portiera după el. — Acum probabil că a ajuns la gară... își pune geamantanul sus... se așază pe banchetă. Mama dădea din cap și nu spunea nimic, se duse numai să schimbe așternuturile și să șteargă praful
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vizor, mi-l imaginam ieșind în stradă, fluturând mâna după un taxi, aplecându-se să se așeze pe bancheta din spate și trăgând portiera după el. — Acum probabil că a ajuns la gară... își pune geamantanul sus... se așază pe banchetă. Mama dădea din cap și nu spunea nimic, se duse numai să schimbe așternuturile și să șteargă praful de pe polița din baie. Când tata era plecat, mama nu vorbea niciodată despre el, de fapt nu vorbea despre nimic, în afară de nasul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
amesteca mai târziu cu mirosul de cafea proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum ce ascundea o parte din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent liniștea din urma foștilor călători. Se ridică de pe banchetă și deschise geamul compartimentului. Inspiră aerul înecăcios al gării și tuși încet. Dorea să treacă neobservat, un călător oarecare, pierdut în mulțime. Închise repede geamul la loc, își luă geamantanul, pardesiul și coborî pe peron. Rămase câteva clipe dezorientat, privind
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
altele; au venit, cu tumultul lor, adunările și Întâlnirile și toate celelalte, cu privire la alegeri, până când, iată, a sosit ziua de dinaintea alegerilor propriu-zise. Dis-dedimineață, s-a urcat În luxoasa-i mașină, la volanul acesteia; alături, având-o pe soție; iar pe bancheta din spate - două gărzi de corp, una Într-o parte și alta În cealaltă parte, iar la mijloc - fetița, de numai șase ani; o rară floare de viitor senator În parlamentul României. Șofa. Încet. Atent. Șofa, când dialogând, numai cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel, s-au scoborât găsindu-și gazde prin sat. Totul părea la locul lui, mai puțin mișcarea din vagon în vagon a impiegatului de Ianca. Și mișcarea și-a găsit rostul: pe o banchetă, chincit ca să adune căldura propriilor mădulare, un om. Păreți a fi preot, domnule. Cu voia Domnului slujbaș dăruit, da. Și de ce n-ați plecat? Vă găseați găzduire un deva, la vreo familie. E frig și-i greu singur. Nu, domnule
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o să stea de vorbă cu mine." Răspunsul veni plin de îndoială: Cred că în cele din urmă, o să se întâmple și asta. Tu și cu mine față-n față..." Gosseyn Trei răspunse: "Trebuie să plec peste câteva minute." ...Stând pe bancheta din spate a limuzinei, cu Crang și Prescott. Gosseyn Trei analiză în tăcere ceea ce urma să se întâmple: Oare am să pot face ce se așteaptă de la mine?..." Asta era, desigur, o întrebare importantă. Dar, conform teoriei Semanticii Generale, exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mașina cu care să mergeți la gară și eu am să vă conduc ca să fiu sigur că n-ați pierdut trenul. În foarte scurt timp a sosit cu mașina un cunoscut al băiatului. S-au urcat amândoi și stând pe bancheta din spate la distanța cuvenită unul de celălalt au simțit totuși o apropiere inexplicabilă. Ajunși în gară, se anunța sosirea trenului. Au coborât repede și-au dat mâna pentru salut privindu-se-n ochi doar pentru o secundă în șuieratul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
metalică, și spune: Nu scrie păr vopsit. Femeile fie își accentuează, fie își nuanțează culoarea părului. Lângă ei stă domnul Whittier, ținând strâns cu mâinile lui tremurătoare și acoperite de pete scheletul cromat al scaunului său cu rotile, pliat lângă banchetă. Alături stă doamna Clark, cu sânii atât de mari încât aproape i se odihnesc în poală. Privindu-i cu coada ochiului, Tovarășa Lătrău se apleacă spre mâneca de flanelă gri a Contelui Calomniei. Spune: — Pur ornamentali, presupun. Și fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-ți poți da seama nici dacă mai respiră, Angelique șoptește că e timpul s-o ștergem. Omul de la birou vă dă fiecăreia câte două mii de dolari, bani gheată. Afară, în stradă, un paznic oprește un taxi pentru Angelique. Intrând pe bancheta din spate, Angelique îți înmânează o carte de vizită. E numărul de telefon al unei clinici de vindecare holistică. Sub număr scrie de mână: „Cere cu Lenny”. Mănușa de piele moale, parfumul ei de trandafir, sunetul vocii ei, toate îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mașină neagră să oprească scrâșnind din frâne, urcând cu o roată pe trotuar. Farurile, două cercuri de raze strălucitoare îi lovesc drept în ochi pe domnul și doamna Keyes, trezindu-i din somn. Portiera din spate se deschide și de pe banchetă se revarsă țipete. O fată se prăvălește pe trotuar, cu capul înainte, cu brațele zbătându-se. Părul lung și negru îi ascunde fața, e goală, și se îndepărtează în patru labe de mașină. Îngropați în casa lor de zdrențe vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îl forțează pe detectiv să meargă cu spatele pe coridor, târând fetița și băiatul prin fața biroului directoarei, prin fața cabinetului sanitar. Până în holul de la intrare. Apoi până în parcare. Acolo detectivii așteaptă până-și deschide mașina. Cu băiatul și fata așezați pe bancheta din spate, Cora apasă accelerația, împroșcându-i pe bărbați cu pietriș. Până să treacă de poarta gardului de sârmă, se aud deja venind sirenele mașinilor de poliție. Nimeni n-a știut cât de pregătită era Cora Reynolds. Betty Suflătoarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din când În când ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr‑un tunel. Din când În când vântul le sufla câte o frunză pe bancheta din piele. Frunza se așternea cu un ușor fâșâit, ca un șoricel. Și ce‑aveau să‑i spună mamei - de bună seamă că se gândeau și la asta -, cum să‑i ascundă că le pierise entuziasmul? Cum să nu‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ea se așeză în mijlocul drumului și făcu semne căruțașului să oprească. Acesta opri. Atunci zise în gând „Slavă Ție Doamne!”. Schimbă câteva vorbe cu omul cu care dealtfel se cunoștea, fiindu-i consătean. Acesta o ajută și-l așeză pe bancheta din spate a trabantului. După ce tânăra profesoară îi mulțumi căruțașului, îl rugă pe acesta să trecă pe la mama ei să o anunțe că se va întoarce acasă ceva mai târziu. Tot acest timp până la spitalul din Târnăveni se scursese ca
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
singură într-un salon mic, la fel și ea bandajată pe tot capul și cu perfuzii la ambele mâini. Ea suferise o operație la cap. Radu și tatăl său se refăcuseră, întrucât ei nu suferiseră lovituri puternice, Radu fiind pe bancheta din spate iar mama lui, pe scaunul de lângă șofer. în urma accidentului, din cauza unui șoc mare, mama lui Radu rămăsese cu o depresie puternică. Cu vreo trei ani în urmă, mama lui Radu din cauza unei boli de inimă, a tensiunii
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un om mai în ,vârstă care era împreună cu soția lui. Văzându-l pe Ionuț, ambii se speriară și deciseră pe loc după ce se convinseră că are puls să-l ducă la un spital din Târgu Mureș. Ioana stătea înghesuită pe bancheta din spate lângă Ionuț și se ruga dar nu-și găsea cuvintele, zicând doar din când în când „Doamne, Isuse”. Soția șoferului, care și ea plângea, încerca s-o liniștească zicându-i atunci când putea să vorbească: -Liniștește-te copila mea, are să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
la fel ca infanteriștii români aflați în retragerea de pe frontul sovietic din Cotu-Donului, fu capturat din goana jeepului: Anibal deschise portiera, îl culese pe taică-său din zăpadă și înșfăcându-l de după cap, ca pe un cățeluș, îl aburcă pe bancheta din spate. Jeepul rulă încă vreo câteva zeci de metri, stopând în ninsoare și viră către miazănoapte, luând-o îndărăt pe drumul de întoarcere spre orașul care adormea sub zăpadă. Anibal încetini, oprind lângă solitarul pelerin, care, venindu-i din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
M-au ajutat ai mei. Tot evrei de-ai mei. Și am ajuns în Franța, am ajuns în Italia, în Italia am făcut prostii... Am furat de la niște infractori. Nu știam ce înseamnă; aveam nouăsprezece ani atuncea. Am furat de pe bancheta din spate o gentuță d-astea cu bani și niște prafuri. N-am știut atuncea ce sunt. Droguri probabil c-au fost. Am tras apa după ele. Nu mi-au plăcut la gust, n-a fost lapte praf, cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zile am luat carnetul. Contra cost. Examenul auto l-am dat de șase ori. Trebuia să dai cu mașina ta, să faci ore, să faci traseu, traseu de noapte, aoleu! „Domnu’ maior, ia, tată, de-aici, vezi că ai pe bancheta din spate acolo-șa“ - „Unde stai?“ - „Păi, acolo“ - „Hai, vino-ncoace! Hai, oprește, hai, dă cu spatele, hai, hai!“. „Hai să mergem acuma“ - „Unde?“ - „Hai să-ți dau carnetul“. Păi, conduceam, fără carnet, de șase ani. Îmi trebuia hârtia asta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
luminița ciudată din ochii săi negri. Nu mai era deloc supărat. Când Endō s-a aplecat încet după pistol, Gaston a fost incapabil să facă vreun gest ca să-l oprească. Șoferul arunca din când în când câte o privire spre bancheta din spate. În cazul în care Gaston îl ataca pe Endō, ar fi oprit imediat mașina. — Te simți bine, Endō? — Îhî. — Nu mai ai medicamente? Ai ajuns în halul ăsta pentru că nu ți-ai luat medicamentele când trebuia... Există medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]