KorAP: Find »[drukola/base=banchet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...92 >

2,280 matches

Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308

pot să nu observ că autorul nostru e cam grăbit când conveniențele îi cer să nu întârzie asupra locurilor „disputate”. Cf. Banchetul, 201d. Cf. ibidem, 210c. Cf. Lysis, 212d și 219e. Cf. Aristotel, Etica Nicomahică, VIII, II, 1155b 30. Cf. Banchetul, 222b. Cf. Michel Foucault, op.cit., p. 281. În felul acesta citesc spusa potrivit căreia „Platon ar fi fost scandalizat de ceea e noi numim dragoste... Iar iubirile sublime, cea a lui Dante pentru Beatrice, cea a lui Petrarca pentru Laura

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
citesc spusa potrivit căreia „Platon ar fi fost scandalizat de ceea e noi numim dragoste... Iar iubirile sublime, cea a lui Dante pentru Beatrice, cea a lui Petrarca pentru Laura, i s-ar fi părut niște boli ale sufletului. Și Banchetul conține idei și expresii care ne-ar scandaliza dacă nu l-am citi cu o anume distanță istorică... Pentru Platon dragostea nu este propriu-zis o relație; este o aventură solitară. Citind anumite fraze din Banchetul este imposibil să nu te

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
niște boli ale sufletului. Și Banchetul conține idei și expresii care ne-ar scandaliza dacă nu l-am citi cu o anume distanță istorică... Pentru Platon dragostea nu este propriu-zis o relație; este o aventură solitară. Citind anumite fraze din Banchetul este imposibil să nu te gândești, în ciuda caracterului sublim al conceptelor, la un Don Juan filozofic. Diferența este că drumul lui Don Juan merge în jos și se termină în infern, în timp ce acela al amantului platonic culminează cu contemplarea ideii

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
a erosului platonician” (cf. Octavio Paz, Dubla flacără. Dragoste și erotism, Ed. Humanitas, București, 1998, pp. 43-44). Cf. Yvon Brès, op.cit., p. 258. De văzut și Vasile Muscă, Introducere în filosofia lui Platon, Ed. Polirom, Iași, 2002, pp. 144-153. Cf. Banchetul, 178a-180c. Vezi Gabriel Liiceanu, „Lămuriri preliminare la Phaidros”, în Platon, Opere, IV, p. 373, precum și Petru Creția, „Despre iubire”, studiu introductiv la Banchetul, Ed. Humanitas, București, 1995, pp. 21-22. Cf. Banchetul, 198c-199b. Cf. ibidem, 180c-185e. Cf. ibidem, 177d-e; 193b-c. Cf.

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
De văzut și Vasile Muscă, Introducere în filosofia lui Platon, Ed. Polirom, Iași, 2002, pp. 144-153. Cf. Banchetul, 178a-180c. Vezi Gabriel Liiceanu, „Lămuriri preliminare la Phaidros”, în Platon, Opere, IV, p. 373, precum și Petru Creția, „Despre iubire”, studiu introductiv la Banchetul, Ed. Humanitas, București, 1995, pp. 21-22. Cf. Banchetul, 198c-199b. Cf. ibidem, 180c-185e. Cf. ibidem, 177d-e; 193b-c. Cf. ibidem, 184c-d, trad. Petru Creția. Cf. Aristotel, Metafizica, III(B), 1, 995a. „Căci unora ca aceștia nu le e lămurit scopul cercetării lor

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
lui Platon, Ed. Polirom, Iași, 2002, pp. 144-153. Cf. Banchetul, 178a-180c. Vezi Gabriel Liiceanu, „Lămuriri preliminare la Phaidros”, în Platon, Opere, IV, p. 373, precum și Petru Creția, „Despre iubire”, studiu introductiv la Banchetul, Ed. Humanitas, București, 1995, pp. 21-22. Cf. Banchetul, 198c-199b. Cf. ibidem, 180c-185e. Cf. ibidem, 177d-e; 193b-c. Cf. ibidem, 184c-d, trad. Petru Creția. Cf. Aristotel, Metafizica, III(B), 1, 995a. „Căci unora ca aceștia nu le e lămurit scopul cercetării lor, ci doar aceluia care mai înainte și-a

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
e lămurit scopul cercetării lor, ci doar aceluia care mai înainte și-a formulat îndoielile. Apoi neapărat că e în stare să judece mai bine acela care, ca la un proces, a ascultat toate argumentele părților în cauză” (995b). Cf. Banchetul, 186a-189a. Cf. ibidem, 186c, trad. Cezar Papacostea. Cf. ibidem, 186c, trad. Cezar Papacostea. Cf. ibidem, 186d, trad. Cezar Papacostea. Cf. ibidem, 185c. Cf. ibidem, 189a-c. Cf. ibidem, 189c. Am spus că Aristofan a fost împiedicat de un sughiț rebel să

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
psihică a tulburărilor fiziologice” (cf. Yvon Brès, op.cit., p. 262). Cf. Yvon Brès, op.cit., p. 262. Ceea ce se câștigă aici este un progres în analiza iubirii. Cele cinci discursuri câștigă în lungime. Cu Socrate, câștigul va fi în profunzime. Cf. Banchetul, 189a-194e. Cf. Marsilio Ficino, Asupra iubirii, Ed. de Vest, Timișoara, 1992, p. 147. Nu e de nespus că Ficino alege pentru cuvântarea lui Aristofan tot un poet - Cristofano Landino și pe care îl prezintă astfel: este „omul a cărui știință

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
un mesaj, un mod de semnificație, o formă. Iar propriul mitului este faptul de a „transforma un sens în formă. Altfel spus, mitul este un furt de limbaj” (cf. Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, 1957, pp. 215, 239). Cf. Banchetul, 191a-b, trad. Cezar Papacostea. Cf. ibidem, 194e-197e. Cf. ibidem, 223d, trad. Cezar Papacostea. Cf. ibidem, 210e-212b. Cf. Yvon Brès, op.cit., p. 268. Foarte reușită analiza lui Brès, și țin să spun că, personal, nu am marșat pe diferența psihanalitică pe

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
Amintesc, ca pe o lectură tot în cheie psihanalitică, două lucrări: S. Freud, Dincolo de principiul plăcerii, Ed. Jurnalul Literar, București, 1992, și Paul-Laurent Assoun, Freud, filosofia și filosofii, Ed. Trei, f.l., f.a., cap. II: „Freud și Platon”, pp. 151-172. Cf. Banchetul, 197e. Cf. ibidem, 198c. Cf. ibidem, 199c-201c. Cf. ibidem, 201d. Cf. ibidem, 175a-e. Cf. ibidem, 175e. Cei mai mulți comentatori sunt de părere că Diotima este un personaj fictiv. Amintesc dintre aceștia pe: Fr. Ast (Fredericus Astius), Lexicon Platonicum, München, 3 volume

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
Taylor, Plato. The Man and His Work, London, 1926. Poziția lui Yvon Brès este suficient de ambiguă. Asupra ei mă opresc în textul propriu-zis. Cât privește onomastica, Socrate însuși pare să sugereze că Diotima nu este un personaj real. În Banchetul (208b) o întâmpină cu formula: „preaînțeleaptă Diotima” (sophotate Diotima) - numele înseamnă: „ceea care își are onoarea de la Zeus” și, prin filiație, s-ar afla „în posesia celei mai înalte înțelepciuni și autorități” - cf. Gregory Vlastos, op.cit., nota 128, p. 225

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
victoria; un alt motiv ar fi Pausanias: acordând pederastiei un loc atât de important, Socrate vrea să evite de a fi pus, fie și involuntar, în situația neplăcută a lui Pausanias (cf. Petru Creția, „Despre iubire”, studiu introductiv la Platon, Banchetul, Ed. Humanitas, București, 1995, pp. 45-46). Cf. Banchetul, 199e. Cf. Gorgias, 486e; Criton, 47e. Cf. Euthyphron, 5d; 6d. Cf. Phaidon, 100b. Cf. Republica, 596a. Cf. Banchetul, 211a-b, trad. Petru Creția. Cf. ibidem, 201c-d, trad. Petru Creția. Cf. Petru Creția, loc.

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
pederastiei un loc atât de important, Socrate vrea să evite de a fi pus, fie și involuntar, în situația neplăcută a lui Pausanias (cf. Petru Creția, „Despre iubire”, studiu introductiv la Platon, Banchetul, Ed. Humanitas, București, 1995, pp. 45-46). Cf. Banchetul, 199e. Cf. Gorgias, 486e; Criton, 47e. Cf. Euthyphron, 5d; 6d. Cf. Phaidon, 100b. Cf. Republica, 596a. Cf. Banchetul, 211a-b, trad. Petru Creția. Cf. ibidem, 201c-d, trad. Petru Creția. Cf. Petru Creția, loc.cit., p. 47. Orthé doxa, întrucât nu propune

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
situația neplăcută a lui Pausanias (cf. Petru Creția, „Despre iubire”, studiu introductiv la Platon, Banchetul, Ed. Humanitas, București, 1995, pp. 45-46). Cf. Banchetul, 199e. Cf. Gorgias, 486e; Criton, 47e. Cf. Euthyphron, 5d; 6d. Cf. Phaidon, 100b. Cf. Republica, 596a. Cf. Banchetul, 211a-b, trad. Petru Creția. Cf. ibidem, 201c-d, trad. Petru Creția. Cf. Petru Creția, loc.cit., p. 47. Orthé doxa, întrucât nu propune un adevăr demonstrat, nu este nici adevărată, nici falsă. E vorba de nici-nici, nu de și adevărat/și

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
și adevărat/și fals, de și-și. Adică Eros este nici una, nici alta în același timp, dar poate fi și una și alta deodată. Cf. Gregory Vlastos, op.cit., pp. 61, 221 (nota 90). Despre cronologia dialogurilor vezi p. 47. Cf. Banchetul, 210e. Cf. Gregory Vlastos, op.cit., pp. 66-68. Cf. ibidem, p. 71. Pe de altă parte „există iubire «platonică», chiar dacă profesorii de psihiatrie o desconsideră. Vreau să spun chiar că există doar iubire platonică. Căci ceea ce este denumit în rest drept

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
este atât de adesea mirat...” (ibidem, pp. 407-408). Mai trimit din Weininger și la pp. 414-428. Întregul și restul acestui text ține de o absolut personală opțiune, la drept vorbind, foarte personală! Cf. Petru Creția, loc.cit., p. 10. Întreg Banchetul dă seamă acestui tip de eros. Cf. Yvon Brès, op.cit., p. 271. „Ce curios: Socratele descris de Xenofon - în Memorabilele sale atât de plate - sfârșește prin a-ți reda gustul și prețul demnității morale; pe când Socratele acela uluitor al lui

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
dorința împiedică «fascinația» să se transfere în frica pe care o încerci față de un despot”; cf. Georges Habra, Iubirea și senzualitatea, Ed. Amarcord, Timișoara, 1994, pp. 78, 80. Și cum altfel, apoi este citat Platon (urmat de Ioan Hrisostom). Cf. Banchetul, 216e. Cf. ibidem, 217a-219e. Cf. ibidem, 217a, trad. Petru Creția. Un text din Sollers îmi pare aici decisiv, și nu e doar o chestiune de gust. Iată-l: „Dorința umană înseamnă limbaj, încă o dată limbaj, întotdeauna limbaj. Fără conversație, echivocuri

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
chiar să te răzbuni pe ea, fiindcă ironizează stângăcia celui sau a celei care o încearcă. Arată-mi cum vorbești și-ți voi spune felul în care dorești” - cf. Philippe Sollers, Războiul gustului, Ed. Polirom, Iași, 2002, p. 157. Cf. Banchetul, 217c-d. Cf. ibidem, 218c. Cf. ibidem, 216e. Cf. ibidem, 216d, trad. Petru Creția. Cf. ibidem, 219b, trad. Petru Creția. Cf. ibidem, 219c, trad. Petru Creția. Cf. Gregory Vlastos, op.cit., pp. 40-45. Autorul, cartezian în expunere, se vede nevoit a opera

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
mers mai departe, și nici nu mai contează dacă prin Ockham sau Holmes. Restul revine adverbelor, măștilor sau lectorului in fabula. „Aici, în această cenzură, se întrevede foarte limpede rolul măștii” (cf. H.-R. Patapievici, loc.cit., p. 16). Cf. Banchetul, 219b-d. Cf. ibidem, 219e-d. Cf. Phaidros, 255e Cf. Léon Robin, Platon, pp. 73-74. Aflu ziceri potrivite în legătură cu tema aceasta în lucrarea de doctorat a lui Valeriu Gherghel, lucrare intitulată Despre insuficiența numelor (De la Unul lui Platon la Unul lui Plotin

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
Unul lui Plotin), dactilogramă, Iași, 2004: „Momentul identificării e o promisiune etern amânată, iar cunoașterea se păstrează într-o perpetuă neîmplinire... Relația cognitivă nu are un termen final. Cu toate acestea, dacă citim cu atenție anumite locuri din Republica (517b-c), Banchetul (210e) ori Phaidros (251d-252b), observăm că dorința aproape erotică a divinului se rezolvă uneori într-o trăire prejudicativă. Raportul cognitiv devine epistemologie erotică” (p. 96). Vezi, pentru detalii, Gregory Vlastos, op.cit., notele 42, 43, p. 215. Cf. Phaidon, 81e. Cf.

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
este foarte greu de înfrânt, nici nu înclină spre o judecată prea aspră (cf. Phaidros, 255b-256e). Socrate știe mai bine să facă deosebirea între pasiune și obiectul ei atunci când diferența trebuia făcută la modul efectiv, ca în scena seducției din Banchetul. Platon e aici foarte lax și devine intransigent când acest comportament este deja o consecință biologică (era prea bătrân pentru a mai fi tânăr și sfârșește și el prin a vedea în obiectul pasiunii subiectul ei. Dar asta nu era

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
Vezi și interpetarea lui Vlastos (pp. 42-45). Iar Aristoxenos în fragmentul 55 arată că Socrate avea un apetit sexual crescut și că se deda plăcerilor sexuale, dar „în mod chibzuit”, ceea ce vrea să spună - fără adulter și fără viol. Cf. Banchetul, 216d-217a. Cf. ibidem, 216d. Cf. Gregory Vlastos, op.cit., p. 42. Vezi și Kenneth J. Dover, Homosexualität in der griechischen Antike, Verlag C.H. Beck, München, 1983, pp. 140-142. Cf. Banchetul, 216c. Cf. ibidem, 216d. Cf. ibidem, 219e. Cf. Gorgias, 481c. Cf.

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
chibzuit”, ceea ce vrea să spună - fără adulter și fără viol. Cf. Banchetul, 216d-217a. Cf. ibidem, 216d. Cf. Gregory Vlastos, op.cit., p. 42. Vezi și Kenneth J. Dover, Homosexualität in der griechischen Antike, Verlag C.H. Beck, München, 1983, pp. 140-142. Cf. Banchetul, 216c. Cf. ibidem, 216d. Cf. ibidem, 219e. Cf. Gorgias, 481c. Cf. Yvon Brès, op.cit., pp. 274-277. Pe scurt și concluziv, pot spune că în cazul lui Socrate „erotismul nu are nici o legătură cu sexualitatea” (cf. Pascal Bruckner, Alain Finkielkraut, Noua

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
au fost prietenii lui Cristos. Și, gândind la cuvintele lui, găseam că aceasta este singura filosofie sigură și aducătoare de folos. În felul acesta și pentru aceasta sunt filosof”. Cât de mult seamănă fragmentul din Iustin cu locurile subînțelese din Banchetul și Phaidros! Nici nu mă mai miră (și nu știu dacă e bine!) că Iustin este cel dintâi dintre filosofii creștini care va susține (cf. Apologia a II-a, X; XIII), de luat aminte, despre Cristos, că a fost „în

[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641

fapt, o îngrijorare perpetuă („Nici în dimineața asta nu mi-a sunat ceasul! E semn bun!”). În poezie nostalgia este provocată uneori de sentimentul rusticității fruste, vizibil în construirea unui peisaj care năzuiește către liniștea patriarhală, deși este bântuit de „banchetul strigoilor” ( Seara când vin prin sat...). Înțelepciunea comunitară pare să constituie un scut a cărui ocrotire este însă ascunsă îndărătul vorbei în doi peri, susținută de un text care oscilează între poemul în proză și snoava cu iz sapiențial, ca

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]