KorAP: Find »[drukola/base=baracă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...83 >

2,062 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

sectoare. Noi am fost duși În lagărul Allach. Acolo am găsit niște barăci goale, am fost cazați, mâncare n-am primit... A trecut o zi, a mai trecut una, eram Înnebuniți de foame. Pe 30, dimineața, a ieșit unul din baracă și a Început să țipe că În turn nu e nimeni: În turnurile de pază, unde erau de obicei soldați SS cu arme automate. Nu mai era nimeni. Noaptea am auzit zgomote de tunuri, de mitraliere, deci era frontul. Dimineața

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
certau pentru nimicuri, stresul era extraordinar, se certau pentru că porția lui de pâine era mai mare sau mai mică... - dar asta nu Înseamnă că nu au fost și discuții normale Între oameni normali. Vreau să spun că, de exemplu, În baracă, seara se discutau de toate, dar Întotdeauna discuțiile se terminau cu problema „mâncării” - se discuta despre mâncare, pentru că noi mâncare n-am avut. Și atunci „se gătea”: erau bărbați care știau cum se gătește și spuneau cum se face aia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
eu, fiindcă după aceea am devenit totuși student și am Învățat. Și știți ce Înseamnă studenția - e altă viață, mă rog, toți studenții scriau, povesteau, nu era o problemă. În continuare mi-am făcut datoria În meseria mea. (septembrie 2002) „Barăcile au fost construite pe morminte: În spatele barăcilor erau Încă morminte”, interviu cu Martha Marmor (n. 1926) Mihai Vakulovski: Doamnă Martha Marmor, fratele dumneavoastră și-a amintit cum l-ați Întâmpinat la Cluj, când s-a Întors din lagăr, după al

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
student și am Învățat. Și știți ce Înseamnă studenția - e altă viață, mă rog, toți studenții scriau, povesteau, nu era o problemă. În continuare mi-am făcut datoria În meseria mea. (septembrie 2002) „Barăcile au fost construite pe morminte: În spatele barăcilor erau Încă morminte”, interviu cu Martha Marmor (n. 1926) Mihai Vakulovski: Doamnă Martha Marmor, fratele dumneavoastră și-a amintit cum l-ați Întâmpinat la Cluj, când s-a Întors din lagăr, după al doilea război mondial. Spunea că Îi așteptați

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Împreună cu bunica, deci era o spaimă... Ca ulterior, când m-am Întors, să aflu că a fost bolnav de tifos exantematic, iar bolnavii de tifos exantematic au fost adunați, nu știu exact orașul, În Ucraina, au fost adunați Într-o baracă și arși. Așa că degeaba mai aștepta bunica. Atunci am știut destule lucruri, pentru că am auzit ce se Întâmplă, am ascultat BBC Londra, până În ’44, când ne-au luat aparatele - Încuiam poarta și ascultam și știam ce se Întâmplă pe front

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
duc. Mama a fost și ea despărțită de mine, așa Încât am rămas singură. Singură. După o zi și jumătate, iarăși ne-au transportat mai departe și am ajuns În Cracovia, Într-o suburbie, Plasol. Și acolo, trebuie să vă spun, barăcile lagărului au fost ridicate - știți unde? - În cimitir. Și am Început să căutăm pe pietrele acelea funerare. Barăcile au fost construite pe morminte: În spatele barăcilor erau Încă morminte. Acolo a fost lagărul nostru din Plasol. În Plasol, trebuie să vă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
jumătate, iarăși ne-au transportat mai departe și am ajuns În Cracovia, Într-o suburbie, Plasol. Și acolo, trebuie să vă spun, barăcile lagărului au fost ridicate - știți unde? - În cimitir. Și am Început să căutăm pe pietrele acelea funerare. Barăcile au fost construite pe morminte: În spatele barăcilor erau Încă morminte. Acolo a fost lagărul nostru din Plasol. În Plasol, trebuie să vă spun, după vreo două săptămâni mi s-a făcut rău așa de tare, Încât am amețit - am leșinat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și am ajuns În Cracovia, Într-o suburbie, Plasol. Și acolo, trebuie să vă spun, barăcile lagărului au fost ridicate - știți unde? - În cimitir. Și am Început să căutăm pe pietrele acelea funerare. Barăcile au fost construite pe morminte: În spatele barăcilor erau Încă morminte. Acolo a fost lagărul nostru din Plasol. În Plasol, trebuie să vă spun, după vreo două săptămâni mi s-a făcut rău așa de tare, Încât am amețit - am leșinat, am căzut, și dacă s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
toată lumea era tristă, că nu era adevărat ce ne spuseseră, că mergem la muncă la câmp În Ungaria, și atunci am știut că ceva nu era În regulă. Când am ajuns acolo nu știam pe ce lume suntem: erau numai barăci din lemn, pustiu, nici un copac n-am văzut acolo, nimic - numai barăci, garduri cu sârmă electrificată și turnuri de control cu soldați germani. Iar acolo: „Toată lumea să coboare” - nici n-am putut să luăm bagajele. Dar am uitat să-ți

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
la muncă la câmp În Ungaria, și atunci am știut că ceva nu era În regulă. Când am ajuns acolo nu știam pe ce lume suntem: erau numai barăci din lemn, pustiu, nici un copac n-am văzut acolo, nimic - numai barăci, garduri cu sârmă electrificată și turnuri de control cu soldați germani. Iar acolo: „Toată lumea să coboare” - nici n-am putut să luăm bagajele. Dar am uitat să-ți spun că În timpul călătoriei foarte mulți bătrâni și bolnavi au murit În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
noastre. Și atunci am făcut duș, baie și, tot așa, pe rând, fiecăreia i s-a dat câte o rochie și pantofi - poate că erau mari sau mici, dar asta era. Pe urmă ne-au dus În lagăr, unde erau barăci din lemn cu priciuri pe trei niveluri, fără nici un așternut, o pernă sau... Nimic nu era - doar scândura aceea. Câte 1200-1500 (depinde câți s-au adus cu transportul respectiv) ne-am așezat acolo: pe un prici stăteam cam 7 persoane

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
1200-1500 (depinde câți s-au adus cu transportul respectiv) ne-am așezat acolo: pe un prici stăteam cam 7 persoane, foarte strâmt, așa că puteam sta numai pe o parte, ca să Încăpem mai mulți - pe spate nu aveam loc. Atunci fiecare baracă avea un comandant, un responsabil care știa de toate, că era deja de trei-patru ani, din Germania și din Cehoslovacia, că acolo mai repede au Început deportările. Și ei au spus: „Vezi flacăra aceea? Acolo ard rudele, cunoscuții și camarazii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
așa am cunoscut margarina, că până atunci nici n-am știut că există așa ceva) și o felie de salam din carne de cal. Ne sculau devreme, cam Înainte de ora cinci, și trebuia să stăm În rânduri de câte cinci, Între barăci, iar pe la șapte sau opt, după trei-patru ore, veneau ofițerii care ne numărau, țineau evidența câți sunt În baraca respectivă. Dar de acolo n-a putut să evadeze sau să fugă nimeni, așa că numărătoarea asta se numea apel... Făceam apelul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
din carne de cal. Ne sculau devreme, cam Înainte de ora cinci, și trebuia să stăm În rânduri de câte cinci, Între barăci, iar pe la șapte sau opt, după trei-patru ore, veneau ofițerii care ne numărau, țineau evidența câți sunt În baraca respectivă. Dar de acolo n-a putut să evadeze sau să fugă nimeni, așa că numărătoarea asta se numea apel... Făceam apelul și pe vreme frumoasă, și dacă ploua, indiferent de temperatură. Stăteam câte trei-patru ore la apel, de două ori

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
granița germană. Pe unde curge Elba și trece În Germania, Înspre Dresden, noi am fost acolo, pe urmă. Eva Deutsch: Era o fabrică de umplut bombe, Într-o vale, iar lângă ea era lagărul ăsta mai mic, cu vreo patru barăci. Aici lucram În trei schimburi, câte opt ore. Era mai bine decât la Auschwitz, că, totuși, barăcile erau amenajate cu paturi, saltea, așa că era mai uman decât la Auschwitz. Și aici am stat toată iarna. În luna martie a fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
urmă. Eva Deutsch: Era o fabrică de umplut bombe, Într-o vale, iar lângă ea era lagărul ăsta mai mic, cu vreo patru barăci. Aici lucram În trei schimburi, câte opt ore. Era mai bine decât la Auschwitz, că, totuși, barăcile erau amenajate cu paturi, saltea, așa că era mai uman decât la Auschwitz. Și aici am stat toată iarna. În luna martie a fost o explozie În fabrică, așa că o parte n-au mai putut lucra și atunci ne-au dus

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
nostru, Într-o pădure care se numea Bungur. Ne-au Încolonat, fiecare a luat ce-a putut, În mână, așa că ne-a rămas totul acasă, bineînțeles. Acolo nu era absolut nimic, prin urmare a trebuit să improvizăm. S-au făcut barăci... Din familia dumneavoastră cine a mai fost În ghetou? Noi am avut o familie mare. Tatăl meu n-a mai trăit, săracul - a murit la 78 de ani, În ’42. Așa că a rămas mama, noi, doi copii, au mai rămas

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ne spunea că o să trecem, că nu-i nimic, mergem la munca de aici și o să fie bine, și nu știu ce... Când am ajuns a fost aceeași procedură: ne-am dus, În rând, la baie. De fapt acele băi erau o baracă cu dușuri, pe care puteau lăsa și apă, dar și gazul ucigaș, depindea de ce fel de transport introduceau acolo. Pe noi ne-au dus la baie, tot așa, Într-o sală mare, toată lumea să se dezbrace, numai pantofii rămân... Ne-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cu prietena mea, Caterina, pe care o cunoșteam de la grădiniță, că mereu am fost Împreună... Ea s-a uitat la mine, eu la ea, și am Început să râdem. Arătam așa de caraghios, era groaznic. Ne-au băgat Într-o baracă goală, absolut goală, că nu era nimic acolo. Și stăteam așa, fără paturi, fără nimic. În rest, aceeași poveste: dimineața ne trezeau pe la trei-patru, ne scoteau afară, stăteam În rând, veneau nemții și Începeau să ne numere. Dar nu știu cum numărau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a alungat de acolo. Asta am făcut-o de vreo două ori. Și mereu am fost alungată. Însă În ultimul moment, când le-au luat și le-au dus Într-un bloc separat, Într-un alt lagăr și În altă baracă, am reușit și eu să intru printre ele. Când ne-am prezentat la muncă și m-a văzut meșterul care fusese acolo, a rămas Înmărmurit: „Tu iar ești aici?” -„Dar ce v-ați gândit? Eu trebuie să stau cu soră

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
voi, mai răutăcioase, cum era cel cu pâinea, când Îți fura cineva pâinea? Asta s-a Întâmplat, sigur, mai târziu - dar nu mie, n-au avut cum. Însă lucruri foarte rele nu se Întâmplau. Dintre alea care erau șef de baracă erau unele foarte urâcioase - erau și unele cumsecade, dar unele erau urâcioase, care chiar strigau, te persecutau, se Întâmpla... Mai ales cele din Slovacia erau mai răutăcioase. Susana Diamantstein: Da’ spune de ce... Foarte multe din Slovacia au fost luate curve

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
este loc și ne-au dus mai departe, până la Ravensbruck: așa un lagăr, așa o mizerie, așa o nenorocire În viața mea... nici la Birkenau n-am văzut. Ne-au dat jos. Era un lagăr de femei, aglomerație: Într-o baracă mare-mare, nu știu câte mii să fi fost, dar era bine să stai oricum. În prima zi n-am intrat: stăteam afară În frig și-n ploaie, fiindcă n-a fost loc; pe urmă s-a mai eliberat, nu știu cum, au mai murit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fapt Auschwitzul era Împărțit În două. Auschwitzul era localitatea veche, un orășel polonez, și acolo era Într-o parte Auschwitz, iar În cealaltă parte, care Încă nici nu era amenajată, era Birkenau. Și noi am ajuns În Birkenau, unde erau barăci mari-mari - de fapt erau barăci pentru cai. Nu se poate explica așa, fără să vezi, ce Însemna acest lagăr. De fapt, În Birkenau erau mai multe lagăre: lagărul E, lagărul C... fel de fel de lagăre. Unde ne-am dus

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
două. Auschwitzul era localitatea veche, un orășel polonez, și acolo era Într-o parte Auschwitz, iar În cealaltă parte, care Încă nici nu era amenajată, era Birkenau. Și noi am ajuns În Birkenau, unde erau barăci mari-mari - de fapt erau barăci pentru cai. Nu se poate explica așa, fără să vezi, ce Însemna acest lagăr. De fapt, În Birkenau erau mai multe lagăre: lagărul E, lagărul C... fel de fel de lagăre. Unde ne-am dus noi era de fapt un

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ce și cum, habar n-aveam ce se Întâmplă În jurul nostru, și atunci noaptea au venit SS-iștii, „repede, repede”, ne-au Împărțit ceva uniforme și ne-au băgat repede În vagoane și ne-au dus pe noi, grupul din baraca aceea, lângă Cracovia. Nu știu dacă ați văzut filmul Lista lui Schindler, care trata chiar această Întâmplare de acolo. Pe noi ne-au dus acolo. Acest lagăr era chiar un lagăr de concentrare: nu erau numai evrei, ci și arestați

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]