2,601 matches
-
să primești nici un drog. — Dar nu sunt droguri, sunt doar niște chestii care-ți iau durerea, știi asta! Ascultă puțin ce spui! Eram complet dezorientată. Dar mă doare. —învață să trăiești cu durerea. Dar... asta e ceva de-a dreptul barbar. —Ai putea să spui că și viața e barbară, Rachel. Privește situația asta ca pe o șansă de a te obișnui cu durerea. —Dumnezeule... am strigat eu. Acum nu sunt la ședința de grup! — Nu contează. Când ai să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
doar niște chestii care-ți iau durerea, știi asta! Ascultă puțin ce spui! Eram complet dezorientată. Dar mă doare. —învață să trăiești cu durerea. Dar... asta e ceva de-a dreptul barbar. —Ai putea să spui că și viața e barbară, Rachel. Privește situația asta ca pe o șansă de a te obișnui cu durerea. —Dumnezeule... am strigat eu. Acum nu sunt la ședința de grup! — Nu contează. Când ai să pleci de-aici, n-ai să mai fii la ședința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul traversării spre parc. Ființă a zilei, așa eram. Noaptea mă speria. Mlaștină vicleană, barbară. Solară și concretă eram, gata să mă prind de orice este vizibil, viu... când oare când s-a schimbat totul. Livrata acum nopții, singurul refugiu. Timpul și geografia nopții mi-au înlocuit zilele. Acum, în plină orbire toridă, fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o cățea. „Strămoșul, cu cei trei îngeri. Câte unul pentru fiecare orificiu“, și lumânarea se stinse, sub viforul blasfemiei și al furiei și al învierii sălbatice. Furia și dezgustul de sine și de semeni și de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gurii de metrou. Cobora lent, calm, încet încet. Sub pământ, geometrie, răcoare, lumină. Era plăcut, de ce să nu recunoască. Artificiala peșteră de beton, enclave sustrase naturii. Ființă a zilei, așa fusese. Noaptea nu exista, o mlaștină vicleană, fără contur. Înnămolire barbară, preistorică. Instantaneu, o uita, ziua o și anulase, readucând energia, reflexele... oare când, când oare s-a schimbat zodia, egalizând totul, când s-a statornicit cenușiul sleit și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși la țărm... se dislocaseră toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și paharele. Le așază pe ciment, între cele două fotolii de pai. — N-am știut că azi e ziua ta... și umbra lui Ianuli se apleacă, ridică paharul. Cerul fumegă, nor negru, cenușiu. Irina soarbe și ea, scurt. Cerul fumegă, barbar și gigantic fumegă norul nopții, ca un trup încordat, să înhațe prada, să-și potolească așteptarea. Primăvara asta!... izbucnește Irina. A putrezit fibra, nu? Până și schimbarea de anotimp ne sperie. D-asta te-am chemat. Când tot aștepți, improvizezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la Chowder Inn, dar în dimineața asta nimic nu a mers cum ar fi trebuit și, dintr-odată, simt cum lumea mă apasă din toate părțile. Eschivele abile, încrâncenate ale lui Lucy; teama tot mai mare pentru maică-sa; atacul barbar împotriva mașinii; meditația nesfârșită asupra masacrelor din colțuri îndepărtate ale lumii - toate acestea îmi umplu capul, amintindu-mi că nu putem scăpa de răutatea care pândește pe pământ. Nici măcar în vârful îndepărtat al unui deal din sudul Vermontului. Nici măcar dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
travaliul steril, ridiculizat în filmele americane, cu scriitori-ziariști, care așterneau fălos pe-o filă albă un titlu ori în cel mai bun caz o propoziție simplă de început al unei opere ori chiar și numai propriul nume, după care smulgeau barbar foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe dușumeaua biroului și hârtia suporta orice. (Mașina care acum o dormi prin beciul unchiului Tony aduce, de cum mă destind în pat, o amintire de sub nenumărate straturi ale cortexului meu. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în abur, pentru purificarea sângelui, până și cumplitele masaje pe șira spinării făcute cu jeturi de apă rece aruncate, de la o anumită distanță, printr-un furtun legat la un butoi cocoțat în vârful unui prepeleac. Acceptase, îndurase toate acele tratamente barbare pentru că era pe deplin răsplătit de sărutările copilelor. Îl sărutau toate trei pe fugă, cu sufletul la gură, cu teama de a nu fi văzute. Dar ce fervoare delicioasă! Da, se scula devreme ca să alerge împreună cu ele prin grădina adormită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
peste focuri. Din păcate, copilăria ei durase puțin. Rămăsese orfană, se măritase cu Alecu și, cât timp fusese împreună cu soțul ei, aproape că uitase de acest obicei. El nu-i împărtășea bucuria primenirii de la începutul primăverii. O găsea păgână și barbară. Nu-i făcea nici o plăcere să se scoale cu noaptea în cap pentru un efort fizic atât de ignobil. Nici mucenicii nu-i gusta. Miroseau a mort. Ca și coliva. Ambele îl făceau să se gândească la propria lui moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu atâta iubire până în ultima clipă. Desigur, era un obicei păgân, dar și prilejul de a simți toate acele suflete năvălind cu bucurie în lumea ta, reînviind vremurile lor pline de forță, de elan vital, de iubiri, suferințe și încleștări barbare dintr-un trecut imemorabil, curat și sălbatic. Devenea conștientă că aparținea într-adevăr unui ciclu firesc al naturii. În grădină, argații tunseseră pomii, greblaseră frunzele uscate și adunaseră toate resturile în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îndura orice, oricât - de asta nu lăsau nici cât o unghie lemnul neînflorat. Și pe deasupra, mai și văpseau sfântul lemn - cu albastru! Să le dai foc, nu alta! Și ciopliturilor, și cioplitorilor! Cât despre acoperișuri... - Erau nostime, Încearcă tata. - Erau barbare, zice mama. - Niște copii, Mănenii, zic. - Asta, da, Încuviințează mama. Prepeleacurile: jucării scumpe...Tot timpul, tot avutul și-l cheltuiau cu parii ceia bortiliți și văpsiți! În loc să iasă din hrube, să se Înalțe pe două picioare, ca niște oameni... - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar atunci când, Încurajat de elogiul său, i-am propus o colaborare regulată, păru stingherit și brusc indispus: — Vreau, Într-adevăr, să vă iau de probă, dacă promiteți să renunțați la această manie agasantă de a vă presăra textul cu expresii barbare! Mina mea trăda surpriză și neîncredere; Webb Își avea motivele sale: — Annapolis Gazette nu dispune de mijloacele necesare ca să plătească, permanent, un specialist În Persia. Dar, dacă acceptați să vă ocupați de ansamblul știrilor străine și dacă vă simțiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a zice „crezi dumneata?” pe un ton care pare de un interes educat, dar care În realitate te face să te simți obiectul unei profunde dezaprobări. Eu eram un barbar, ziceau ei, iar aceste subtilități aveau să-mi scape Întotdeauna. „Barbar?” protestam eu, „sunt născut la Milano, familia mea e de prin părțile Aostei...” „Baliverne”, ziceau ei, „piemontezul se recunoaște imediat după scepticismul lui”. „Eu sunt sceptic.” „Nu. Dumneata ești numai incredul, iar asta-i altceva.” Știam de ce Diotallevi se Îndoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Avicenna, nu sunt ignoranți ca europenii, cum să poți rămâne timp de două secole expus unei culturi tolerante, mistice și totuși libertine fără să cedezi ispitelor ei, mai ales când ai putința s-o compari cu cultura occidentală, necioplită, greoaie, barbară și germanică? Până ce, În 1244, se petrece căderea ultimă și definitivă a Ierusalimului; războiul, Început cu o sută cincizeci de ani În urmă, e pierdut, creștinii vor trebui să Înceteze să-și mai poarte armele pe o câmpie destinată păcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ucideți nevinovați și să... Cuvintele se revărsau ca o vâltoare de scântei gata să aprindă tot ce întîlnește în cale. Glasul se ridica stăpânitor peste vuietul mulțimii, parc-ar fi fost al unui cântăreț extraordinar acompaniat de un uriaș cor barbar. În fața gloatelor gălăgioase soldații, de o parte și alta a șoselei, stăteau neclintiți, negri și reci ca niște mașini în formă de oameni. Numai ochii pe fețele negricioase clipeau cu luciri arzătoare. Pe șosea, între cele două ziduri de soldați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
facem cu integrarea europeană a porcului național ? - pare a se întreba, mai în glumă, mai în serios, media românească în prag de 2007. Din perspectiva normelor europene în materie, „modalitatea tradițională de a tăia porcul de Crăciun poate fi considerată barbară”, amintește Evenimentul Zilei. Adică românii ar fi barbari ? Ce „porcărie” ! îmi vin în minte diferite scene miloase legate de soarta porcului. Îmi aduc aminte de maică-mea, de pildă, anticipînd analogia lui Sîrbu cu corida și provocînd un porc prin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în chip natural plantele, ființele umane și animalele”, explică Mary Douglas în faimoasa sa carte despre Cum gîndesc instituțiile. Instituțiile sînt puternice în măsura în care reușesc să codifice în cît mai puține convenții convingerile cît mai multor indivizi. Nu este deci nimic „barbar” în „instituția porcului”. Poate fi considerată astfel doar dintr-o perspectivă „autocolonialistă” : țările civilizate procedează astfel, așa că trebuie să învățăm și noi să facem la fel. Ceea ce nu înseamnă nici că rînduiala porcului este bună în sine sau că trebuie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sîngele lui, Christos cam păgîn, sufletul etern al națiunii, inalterabil, identic cu sine, dar schimbător la prima bătaie de vînt, pur ca lacrima și degrabă ispitit de cei răi, latin învins de daci sau dac îndrumat de latini, pelasg turcit, barbar candid, delicatețe aspră, izvor ascuns lui însuși, mai viu cînd e mort, creat de noi din cap pînă în picioare, din păr pînă în unghii, oglinda pe care am lucrat-o să ne arate fața și reversul, țăranul român sîntem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la transformarea a ceea ce este pozitiv în ceva negativ și fatal». Rațiunea redusă la un cumul de relații logice, devine formalism. Momentul formalist marchează în istoria rațiunii, cum s-a spus, trecerea dialectică la noua mitologie și la consecințele ei barbare. Și asta deoarece, rațiunea formalizată este instrumentul prin care este redusă spontaneitatea omului la pura organizare funcțională. Progresul (legat de formalizare) a ridicat nivelul de trai, dar a indus omului «angoasa de altă dată, cea a pierderii propriului nume». Expunând
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
emoționant al unui mare artist, al cărui nume, din motive evidente, prefer să nu îl amintesc. Măsuțele imitau, din esențe prețioase de lemn și stucaturi aurite, butoiașele de sardele în jurul cărora stăteau acționarii de altădată. Halbe de cristal imitau aspectul barbar al celor de sticlă ieftină, până la nuanța lor verzuie și ciobiturile artificiale. Filtre mohorâte împrăștiau o lumină morbidă, de faclă de seu, amestecată cu valurile de fum albăstrui, ca al trabucurilor de altădată, dar acum parfumat cu mosc și trezind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în loc dintre clădiri. Nu mi-era niciodată somn. Fugeam repede în pat la cea mai mică scârțâitură, căci știam că e tata, cu un ciorap de nylon pe cap, venit să controleze dacă dorm. Jocurile noastre erau uneori crude și barbare, îl văd și acum pe Luță bătând, cu o singură lovitură de cataroi, un cui în pieptul unei pisici adormite. Cuiul îi intrase între coaste și-i atinsese probabil inima, căci pisica a înțepenit, a zvâcnit din lăbuțele din spate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
revăzu însemnările din conservator cu privire la muzica arhaică. De câteva ori reluă la saxofon (marea lui dramă era lipsa unei pianine, pe care oricum n-ar fi avut unde s-o pună) cele câteva fraze ale melodiei, care la acest instrument barbar și totuși rafinat sunau inedit, pătrunzător. Surescitat, își notă în jurnal că "același maniac" reușise bizara performanță de a reinventa, notă cu notă, prin cine știe ce intuiție parapsihologică, partitura singurului imn orfic care ne-a parvenit din Antichitatea grecească. Trebuie într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca binecredincios creștin luptător întru Iisus Hristos, văzând apropierea oștilor noastre, a chibzuit de folositor să se trudească împreună cu noi pentru emanciparea și a excelentului popor moldav aflat sub stăpânirea sa, împreună cu alte popoare creștine ce se găsesc în suferințele barbare, necruțând nici viața, nici fericirea sa, și ne-a supus prin epistolele sale că solicită cu tot pământul și poporul moldav să se supuie Maiestății Noastre Imperiale. Noi, văzând această creștinească râvnă din parte-i, îl primim sub grațioasa noastră
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Dar mă trezeam prea puțin clătinat de întîmplările acestea eventuale. Scriind, mă întrebam: o mai iubesc? Nu; mi se părea că o iubesc, numai atât. Înțelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva în Maitreyi: iraționalul ei, virginitatea ei barbară și, mai presus de toate, fascinul ei. Îmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu îndrăgostit. Și, ciudat, înțelegeam nu în ceasurile mele de luciditate, ― multe-puține câte mai aveam ―, ci în clipele din pragul experiențelor decisive, în clipele reale, când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]