2,211 matches
-
loc un schimb de priviri aproape amuzat; cântăream În mâini, cu fascinație și dezgust, acele obiecte reci. — Instalați-vă la ferestre, spuse Fazel, și trageți asupra oricui s-ar apropia. Eu trebuie să vă părăsesc, le rezerv o surpriză acestor barbari! De-abia ieșise, și bătălia Începu. A vorbi despre o bătălie este, neîndoielnic, prea mult. Sosiră răsculații, o hoardă descreierată și vociferând, iar avangarda lor se aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca să amintească faptul că bazarurile erau, În prezent, lipsite de orice produs comestibil. Oamenii au ucis deja animalele domestice și pisicile vagaboande, familii Întregi rătăcesc, zi și noapte, pe străzi În căutarea unei rodii chircite, a unui coltuc de pâine Barbari, rătăcit În vreo rigolă. Riscăm ca În curând să se recurgă la canibalism. Două săptămâni, nu trebuie să mai rezistăm decât două săptămâni! Glasul lui Fazel era rugător. Dar Howard nu putea face nimic În această privință: — Rezervele ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de a te asculta politicos, a te privi În ochi și a zice „crezi dumneata?” pe un ton care pare de un interes educat, dar care În realitate te face să te simți obiectul unei profunde dezaprobări. Eu eram un barbar, ziceau ei, iar aceste subtilități aveau să-mi scape Întotdeauna. „Barbar?” protestam eu, „sunt născut la Milano, familia mea e de prin părțile Aostei...” „Baliverne”, ziceau ei, „piemontezul se recunoaște imediat după scepticismul lui”. „Eu sunt sceptic.” „Nu. Dumneata ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
epocă splendidă, locuită de Nous, străfulgerată de extază, populată de prezențe, de emanații, demoni și cohorte Îngerești. E o știință difuză, dezlânată, veche de când lumea, care datează dinainte de Pitagora, de la brahmanii din India, de la evrei, magi, gimnosofiști și chiar de la barbarii din nordul extrem, de la druizii din cele două Galii și din insulele britanice. Grecii considerau că barbarii erau barbari pentru că nu știau să se exprime, cu limbajele acelea care, În urechile lor mult prea educate sunau ca niște lătrături. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
E o știință difuză, dezlânată, veche de când lumea, care datează dinainte de Pitagora, de la brahmanii din India, de la evrei, magi, gimnosofiști și chiar de la barbarii din nordul extrem, de la druizii din cele două Galii și din insulele britanice. Grecii considerau că barbarii erau barbari pentru că nu știau să se exprime, cu limbajele acelea care, În urechile lor mult prea educate sunau ca niște lătrături. Dimpotrivă, În epoca noastră s-a hotărât că barbarii știau mult mai mult decât elinii, și asta tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
știință difuză, dezlânată, veche de când lumea, care datează dinainte de Pitagora, de la brahmanii din India, de la evrei, magi, gimnosofiști și chiar de la barbarii din nordul extrem, de la druizii din cele două Galii și din insulele britanice. Grecii considerau că barbarii erau barbari pentru că nu știau să se exprime, cu limbajele acelea care, În urechile lor mult prea educate sunau ca niște lătrături. Dimpotrivă, În epoca noastră s-a hotărât că barbarii știau mult mai mult decât elinii, și asta tocmai fiindcă limbajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
două Galii și din insulele britanice. Grecii considerau că barbarii erau barbari pentru că nu știau să se exprime, cu limbajele acelea care, În urechile lor mult prea educate sunau ca niște lătrături. Dimpotrivă, În epoca noastră s-a hotărât că barbarii știau mult mai mult decât elinii, și asta tocmai fiindcă limbajul lor era impenetrabil. Dumneavoastră credeți că cei care vor dansa astă-seară cunosc sensul tuturor cântecelor și al numelor magice pe care le vor rosti? Din fericire, nu, pentru că numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi! Adu-mi și sticla de prăștină! Calcă pedala! continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un câmp frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ar fi fost și femei de față. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se făcu toarte ascultat povestind în ce fel s-au reprimat în alte țări asemenea răzmerițe și scoțând în evidență că cele câteva bețe aplicate aici pe spinarea barbarilor noștri pot fi privite ca niște inofensive mângâieri părintești. Pe Titu Herdelea discuția îl înflăcăra. El simțea că domnii aceștia n-au dreptate, dar nu-și putea concretiza obiecțiile într-o replică convingătoare. ― Pe mine numai nedreptatea mă revoltă! strigă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a se întreba, mai în glumă, mai în serios, media românească în prag de 2007. Din perspectiva normelor europene în materie, „modalitatea tradițională de a tăia porcul de Crăciun poate fi considerată barbară”, amintește Evenimentul Zilei. Adică românii ar fi barbari ? Ce „porcărie” ! îmi vin în minte diferite scene miloase legate de soarta porcului. Îmi aduc aminte de maică-mea, de pildă, anticipînd analogia lui Sîrbu cu corida și provocînd un porc prin luminatorul blocului cu o eșarfă îmbibată în cloroform
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mașină de mîl uman, care acoperă încet-încet națiunea lui Sadoveanu, Eliade, Nichita... - Sîntem o țară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. - Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identității naționale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma. - Populația care ne înlocuiește nu mai este nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău și primitiv cu putință. Scriitorul nu mai poate face nimic : e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor. - ...(ei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne-a furat jumătate de secol de istorie și de aceea sîntem codașii Europei. Iar în fiecare dimi neață, imnul nostru național ne scoală din somnul cel de moarte în care ne-au ținut secole de-a rîndul toți acești barbari de tirani. Treacă-meargă, tătarii, turcii, rușii chiar erau puteri năprasnice. Dar țiganii ! ? Frați români, mai dați-o dracului de treabă ! Chiar nu remarcă nimeni ridicolul penibil al acestei fantasme ? Chiar nu ne putem gîndi pe noi înșine altfel decît ca
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
crezut în preziceri și-n lucruri de soiul acesta, cum spun unii că vine sfârșitul lumii... Eu nici acum nu cred asemenea lucruri, dar, de crezut, știi ce cred ? Eu cred că omenirea se întoarce la barbarie. Au să vină barbarii peste noi, ce să mai vină, de fapt, c-au venit și cum erau sălbaticii, așa o să ajungem... Eeeee... Că de învățată, slavă Domnului, era învățată baba ! Maldăre de cărți citise la viața ei și pe toate le ținea minte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și alte povești de același fel, care nu sunt de fapt decât proiecția valorilor celor care au monopolul cuvântului. Orbiți cum sunt de ideologia economică, le este greu să înțeleagă că aceasta este, în totalitate, saturată. În diversele lor manifestări, barbarul, grotescul, excesul etc. sunt formele contemporane ale tragicului etern. Așa cum remarca înțeleptul Montaigne: "În fața faptelor care li se propun, oamenii mai curând se amuză căutând motivele lor, decât adevărul lor. Ei abandonează lucrurile și se amuză ocupându-se de cauze
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de apartenență. Care face din această bandă îngrijorătoare o comunitate sudată, la bine și la rău, capabilă de solidaritățile cele mai surprinzătoare și de generozități nu mai puțin reale în "irealismul" stării lor mereu în mișcare. Și când acești noi barbari se aglutinează în adunări rituale, paroxismul este atins. Și totuși, acest exemplu, ca atâtea altele pe care ni le furnizează viața cotidiană, nu poate decât să ne incite la a gândi că dincolo de substanțialismul liniștitor cu care suntem obișnuiți, în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de altă parte, Exoter, care este în afara zidurilor acestei civilizații. Lume barbară, poate, într-un fel sălbatică și supusă instinctelor și emoțiilor. Orice moralism se bazează pe o astfel de distincție logică a separării, a rupturii. Or, se întâmplă că barbarii sunt între zidurile noastre. Baroqus redivivus: perla imperfectă căreia îi recunoaștem un farmec sigur. Și, inconștient, această integrare a imperfecțiunii este la originea unei concepții "holistice" a vieții. Coincidență a lucrurilor opuse. Organicitate a rațiunii și a sensibilului. Naturalism sălbatic
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un capăt la altul. De altfel, putem spune că toate instituțiile moderne, și chiar toată sensibilitatea iudeo-creștină sunt de esență pedagogică. Vidul este postulat, trebuie să-l umplem. Păcatul este originar, trebuie ameliorat. Imperfecțiunea este fundamentală, trebuie corectată. Astfel, naturalul, barbarul, copilul, femeia trebuie să fie "pedagogizați" de cei care știu, care stăpânesc rațiunea: bărbatul, adultul, șeful, intelectualul, politicianul: ad infinitum. Știința-putere, iată substratul însuși al socializării moderne. În această perspectivă prevalează o concepție monocentrică: geocentrică, teocentrică, antropocentrică. Un sigur pământ
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
inter extremos vero et medium duo maiores ultimis, medio minores, ex utriusque vicinitatis intemperie temperantur, in hisque tantum vitales auras natura dedit incolis carpere). Astfel folosindu-se de aceeași schemă deduce că, de vreme ce în zona IN trăiesc romanii, grecii și barbarii în zona LF, care beneficiază de o climă asemănătoare, există locuitori 27 (antoeci II, 5, 33; hi quos separat a nobis perusta, quos Graeci vocant, similiter ab illis qui inferiorem zonae suae incolunt partem, inter iecta australi gelida separantur). Respinge
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
luptător, decât cu armele scrisului, și susținut de o legiune de vrăbii ( Eu voi pleca să cuceresc lumea cu o legiune de vrăbii. Cu un singur poem), poetul are sentimentul de a fi eșuat pe acest țărm, printre șobolani și barbari, dar apărat permanent de prezența sacrului: Noroc cu Maica Domnului care mă ține în viață! Poemul eponim al volumului, Secol, este manifestul nu neapărat al artistului scârbit de o societate în care totul se exhibă prin intermediul camerelor de luat vederi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Și, tot pentru că este femeie, ea este întotdeauna prietenă a celor tineri, deoarece aceștia sunt mai puțin precauți, mai violenți și i se impun cu mai multă îndrăzneală. CAPITOLUL XXVI ÎNDEMN SPRE A UNI ȘI A ELIBERA ITALIA DIN MÂINILE BARBARILOR Considerând toate aceste lucruri pe care le-am tratat mai sus și meditând dacă timpurile sunt astăzi în Italia de așa fel încât ea să poată primi cu cinste un principe nou, și dacă starea lucrurilor este astfel încât un om
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
reziste până la vara viitoare. Marea era pentru ei ca o cură de întinerire forțată. Cu trupul gol la soare, încercau să uite că erau mai bătrâni decât în verile precedente. Alții veneau dintr-o nevoie de barbarie. Nu erau niște barbari adevărați pentru că nu aveau curaj să renunțe decât temporar și parțial la confortul civilizației, la tramvaie, la vacarmul orașelor. Aduceau, dealtfel, și pe plajă vacarmul. Erau bolnavi de el. Nu se puteau lipsi, cei mai mulți, nici de mașini. Umblau în schimb
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la vacarmul orașelor. Aduceau, dealtfel, și pe plajă vacarmul. Erau bolnavi de el. Nu se puteau lipsi, cei mai mulți, nici de mașini. Umblau în schimb în picioarele goale cu iluzia că au regăsit natura elementară. Iluzie de o clipă. Erau niște barbari ratați, ce să vă spun... Eu mă duceam la mare din alte motive. Regăseam acolo stratul cel mai primitiv al pasiunilor mele. Aveam pe nisip o plăcere aproape vicioasă. Îmi era de ajuns să mă întind pe nisipul fierbinte, să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
comisionului. Fie ― că făcea! În vremea asta draga mea soție din pașaport mă aștepta. Am găsit-o palidă, cu ochii plânși, răsturnată într-un chaiselongue, având pe genunchi o revistă cu filele netăiate. ― Mai ești supărată? Iartă-mă, am fost barbar cu tine. Nu trebuia să plec așa. Spunîndu-i astea, am îngenuncheat lângă ea și i-am sărutat o mână, apoi cealaltă. ― Nu-i nimic, Dor. Îmi pare rău că m-a durut purtarea ta. Am trecut cu ușurință peste răspunsul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Homer. Îmi era simpatic acest "zănatec" și am jubilat la fiecare dovadă care demonstra că oficialitățile arheologiei s-au văzut obligate să înghită în sec. Culcat pe plaja de la Costinești, îmi plăcea să cred că "starea naturală" e privilegiată, că "barbarul" e, în aceeași măsură, copil și zeu. Își ascultă numai instinctele și, spre deosebire de omul "civilizat", e capabil să creadă în mituri. Acum, aș ezita să fiu la fel de tranșant. Desigur, o anumită senzație de regăsire a sincerității primare, care ne înduioșează
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
treacă gardul de sârmă, retras, față de vechea "graniță", cu vreo cincizeci de metri. Pe dig, patrulează un jandarm cu pistol mitralieră. Când se plictisește, azvârle cu pietricele în mare. Fantoma lui Ceaușescu a devenit "obiectiv militar". Dacă aș fi un "barbar" autentic, n-ar trebui să văd în acest "domeniu rezervat" un fel de "Romă"? Mutatis mutandis, evident. Zidurile aureliene au devenit gard metalic. Pretorienii au devenit jandarmi. Iar eu stau, după ce am ieșit din apă, ante portas. Fructul oprit, chiar dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]