1,421 matches
-
necesară. Probabil pentru a nu fi acuzați că nu întreprind nici o activitate, Pătrășcanu și Badale au expus celor din camera 2-parter articole pedagogice din Makarenko, citite și la Pitești, atunci când în cameră erau doar deținuți aflați de aceeași parte a baricadei. Pe 30 august 1950 a avut loc un episod important: Munteanu le-a spus lui Pătrășcanu, Badale și Iftode că Andrei Andreev nu a dat informații, așa cum făcuseră ceilalți, astfel că cel din urmă a fost confruntat și, cu toate că a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acești 25 de ani s-a dus o luptă împotriva unui inamic ubi‑ cuu. În prima decadă postdecembristă puterea avea numele de cod criptocomunist, apoi baronet corupt, azi sub acoperire. Dacă niciodată procentul celor care sunt de partea bună a baricadei n-a fost mai mare de o treime din electorat, totuși ei sunt cei care conduc în bătĂlie. Chiar dacă, din păcate, bagajul de speranțe e azi mult mai mic decât în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Dar, spre deosebire de duminica
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o revoluție deci ? A.M.P. : A fost un început de revoluție, al cărei sfârșit nu l-am văzut nici azi. Tocqueville, care se uita pe fereastră, din casa lui din Paris, în 1848, și vedea că lumea începe să facă baricade pe stradă, scria așa : „Asta nu este altă revoluție. Este aceeași pe care am văzut-o când eram mai tânăr, în 1830, și prin care părinții mei au trecut în 1789“. Pentru că Revoluția nu avea să se termine decât atunci când
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în alte mari orașe. Și aș mai putea spune că, din perspectiva alegerilor locale, la înce‑ putul anului 1992, opoziția avea să câștige alegerile pen‑ tru primăria unor mari orașe, inclusiv în București, ceea ce arată că alesesem partea bună a baricadei și că schim‑ bările veneau din mediul urban, acolo unde populația era mai bine informată. Știa ce știa domnul Iliescu : nu da publicului acces la adevăr, că rămâi de căruță ! Numai adevărul face casă bună cu bunăstarea ! Teribilă e și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
aveam mașină. A fost un circ întreg. Până la urmă am închiriat un taxi. Am crezut că nu ne lasă să trecem la frontieră, era încă graniță sovietică, dar am trecut. Ne așteptam, când ajungem la Chișinău, să găsim orașul sub baricade. În loc de asta, erau ai noștri... Druc prim-ministru, Vieru... Ne-am îmbrățișat. Ei vorbeau la telefon cu cei din Kiev, cu ucrainenii, care erau tot așa, în așteptare. Fapt este că au fost două săptămâni cu totul și cu totul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
altele: "Scriitorii moldoveni și în special cei ieșeni, în consfătuirea din 18 Februarie 1949, ș-au (sic!) recunoscut, printre alte slăbiciuni și lipsuri, faptul că nu au adus la îndeplinire tot ceea ce era necesar pentru îndrumarea și mobilizarea scriitorilor pe baricadele frontului ideologic, că nici scriitorii ieșeni n-au activat într-o singură organizație destul de unitară și de puternică, pentru a putea rezolva problemele care-i privesc. Examinînd producția literară, pe genuri, s-au evidențiat oarecare succese în domeniul versurilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
discuții. Dar... din falanga formidabilă care, la Începutul deceniului șapte, a sprijinit și a făcut posibilă Întoarcerea la estetic a unei literaturi Înglodate În ordinarul naturalism de tip bolșevic, doar el și Manolescu au fost cei care au rezistat pe „baricade” pînă la sfârșit! (Era să spun „până azi”, dar aș fi proferat o minciună, ambii, de vreo cincisprezece ani, s-au distanțat, Într-un fel sau altul, de creația literară contemporană! Vor mai reveni, oare?! Vor Înfăptui, În sfîrșit, mult
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nou val de persecuții își atinge punctul culminat la 1949 - până atunci, letonii luptaseră în păduri, așteptând zadarnic sprijin occidental, exact ca românii. În martie 1949 sunt deportați aproximativ 43.000 de oameni. Colectivizare forțată și rusificare. 13-17 ianuarie 1991 - baricade, în Riga, pentru apărarea independenței... Danute îmi spune că, săptămânal, după un program stabilit, muzeul este vizitat de elevi din întreaga Letonie. Autoritățile ar dori să mute instituția în fosta clădire a KGB-ului. Dar ea, personal, nu crede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Service, Kim Philby, știe că acesta a „reușit” să informeze U. Sovietică și statele comuniste de mișcările de rezistență din munții din statele „satelite”, la sfârșitul deceniului cinci și începutul deceniului șase, anihilându-le astfel!Ă, nu am urcat pe baricade - în România nimeni nu ridica pe-atunci astfel de baricade - și nici nu am creat un samizdat literar, ca rușii. Dar am reușit, în tot deceniul șapte, noi, tinerii de atunci și cu ajutorul însemnat al unor colegi ieșiți de prin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
U. Sovietică și statele comuniste de mișcările de rezistență din munții din statele „satelite”, la sfârșitul deceniului cinci și începutul deceniului șase, anihilându-le astfel!Ă, nu am urcat pe baricade - în România nimeni nu ridica pe-atunci astfel de baricade - și nici nu am creat un samizdat literar, ca rușii. Dar am reușit, în tot deceniul șapte, noi, tinerii de atunci și cu ajutorul însemnat al unor colegi ieșiți de prin pușcăriile staliniste, cum au fost membrii Cercului de la Sibiu, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
șmecher. Prieten cu toată lumea, domnilor! "Guelf la ghibelini și ghibelin la guelfi". Nu e prea grozavă, recunosc, postura mea de suflet mare. Acest bun samaritean care acordă ajutor fără a-și idealiza acțiunile repune în cauză ideea reflexă că orice baricadă comportă o parte a celor buni și o parte a celor răi. Când părțile se iau la bătaie, lumea consideră imediat că unii sunt virtuoși și ceilalți infami. Dar o asemenea optică nu-i decât o resurgență a Luminilor și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sa dispoziție. Bețivul nu face rău că bea ci că umblă; prostul nu face rău că tace ci că vorbește. Artiștii să fie atenți când îi laudă proștii. Este luptă și vor sta veșnic oameni deoparte și de alta a baricadei: deoparte cei mai puțini; de cealaltă proștii, care dela Adam s-au organizat în majoritate. Prostul nu asudă nici la deal, nici la vale, atâta moșie i-a rămas dela părinți. Prostia din născare n-are leac. Cei răi n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zgomotul armelor și de focul luptătorilor. Se luptară crâncen câtva timp cu mulțimea și puterea preacumpănitoare a dușmanilor. Polonii începură apoi să dea înapoi și să se retragă în tabără, care nu fu mișcată din loc până atunci, și în baricada pe care o făcuseră din care. Adunați și ghemuiți acolo, se făcură nevolnici de apărare și se împiedicau unii pe alții”. Situația devenise disperată când regele, din mijlocul pădurii, trimite cavaleria regească. Aici se produce confuzia. Dacă moldovenii răsturnaseră carele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai strigat Dumnezeu din urmă. Nu-i treabă ușoară, dar dacă ai două posibilități de a înmulți talantul ce ți s-a dat, iaca te ții de drum. (Adrian Alui Gheorghe) Criticul Grigurcu a ținut să rămână cu consecvență pe baricada profesiei sale, spre a face în ciudă poetului Grigurcu Constantin Noica spune că avem o literatură de urechiști, nedesprinsă de duhul unei oralități, propriu culturilor populare. Eticheta pe care o aplică nu este una măgulitoare și anume aceea de lăutărism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de comentariile favorabile, nu tocmai puține, ce i s-au adresat celui de-al doilea, din partea unor critici și poeți cunoscuți. S-ar zice chiar că aceste referințe l-au întărâtat. Criticul Grigurcu a ținut să rămână cu consecvență pe baricada profesiei sale, spre a face în ciudă poetului omonim. Într-un poem din volumul "Cotidiene", spuneați: Nu poți visa nu poți a nu visa/ nu poți vedea nu poți a nu vedea/ nu poți umbla nu poți sta locului/ nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
s-au întâlnit, dacă s-au întâlnit, revoluția ta cu revoluția celorlalți? Ești dezamăgit de evoluția postrevoluționară a societății românești? Un "lucru hazos" din zilele Revoluției de la Focșani (care m-a pus cu forța președinte de județ; am rezistat pe baricade de la 22 decembrie 1989 la 5 martie 1990, când am predat inclusiv legitimația de membru al Parlamentului Provizoriu; m-am retras după transformarea FSN în partid)? Am trăit senzația că sunt "revoluționar de la 1848", am așteptat să fiu arestat până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atât de evident. Îți puteai bate joc de el, îl puteai ironiza, îl putea denunța prin literatură, prin metaforă, prin alegorii și aluzii... Era ușor, foarte ușor pe vremea aceea să fii lucid, să te situezi de partea bună a baricadei, să te opui spălării pe creier. E mai greu însă să te opui noilor forme de manipulare pe care le-au adus societatea de consum, industria de divertisment, dictatura modei. În această lume în care noile "valori" sunt doar banul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viața în alta, ci așa cum s-au întrepătruns și vor curge împreună până la capăt. Am scos la vedere puțină literatură, e adevărat, dar am publicat imens în cei 25 de ani, cât am scris cu carnetul de note pe marginea baricadei și tranșeei, chiar ce am publicat în "Flacăra", înainte de 1989, sunt lucruri reale despre oameni reali, atât cât s-a putut vorbi despre realitatea vie în acei ani, ca să nu mă înhațe cu texte propagandistice securistul care l-a înlocuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în care aproape că m-am născut... 156 Dimitrie GRAMA Să fii fiul mai multor patrii este, în fond, o șansă enormă... 164 Gheorghe GRIGURCU Gheorghe Grigurcu. Criticul ca și poetul. Criticul Grigurcu a ținut să rămână cu consecvență pe baricada profesiei sale, spre a face în ciudă poetului Grigurcu 174 Cezar IVĂNESCU Ca poet român îi datorez lui Eminescu totul, așa cum le datorez părinților mei această particulară încarnare... 192 O notă târzie despre Don' Cezar: DACĂ DUMNEZEU AR SCRIE POEZIE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scoși de unde i-a pus, poteca, pavată cu lespezi de el spre pădurea din dreapta, cu trandafirii și liliacul uscați din neîngrijire, iarba crescută peste pietre și poteca prin frumoasa pădure nu numai invadată de lăstari, dar tăiată de vie prin baricade de crăci uscate... Mai bine că nu le poate vedea... Iubea prea pasionat Florica pentru a putea îndura un astfel de spectacol. Nu mai vorbesc de zăvoi. Acolo făcuse un bazin cimentat, cu apă curgătoare, care cu aninii dimprejur formau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de berlinezi", sosiți aici pentru a îngroșa "păturile proletarilor", duceau lipsă acută de locuințe. La puțin timp după sosirea la Berlin, Eminescu asistă la "procesul" luptelor de stradă când, exasperată de evacuările brutale din locuințe, sărăcimea Berlinului atacase poliția, ridicând baricade" etc. În această curată babilonie, menită a transforma rapid și radical înfățișarea orașului, Eminescu se va fi simțit străin și însingurat și astfel apare firească dorința lui de a evada din acest cadru urbanistic. Își află cvartir la Charlottenburg, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Eminescu explicat fratelui meu, propune o "tentativă ipocrită" de a descoperi opera fără însă "explicarea" ei. Ș.a.m.d. Disputa dintre cele două tabere, care își aruncă reciproc săgeți otrăvite, este considerată a fi benefică întrucât "campaniile de resemnificare (de pe baricade adverse) nu fac decât să mențină treaz interesul pentru operă și om". Și, mai departe, adaugă, la rându-i, polemic: Această revigorare, pe măsura schimbării orizontului de așteptare, se datorează atât ideației (reverberațiilor) operei cât și ofensivei documentariștilor (în altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt", nu are un rol muzeal și este, indiscutabil, mai mult decât un brand, cu care ne fălim ori, dimpotrivă, pe care îl contestăm aprig. Bibliografia eminesciană se îmbogățește vertiginos, campaniile de resemnificare (de pe baricade adverse) nu fac decât să mențină treaz interesul pentru operă și om". Cât despre publicistica tăioasă a gazetarului, care nu a făcut politica nici unui partid, Adrian Dinu Rachieru avertizează în deplină cunoștință de cauză: "Textele eminesciene, justificate în epoca lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a lui iulie a excelat În știri, care de care mai alarmante, dar toate cu același leitmotiv. Să spicuim câteva: Lacul de la Podu Iloaie a devenit cimitirul unei cantități controversate de pește (Între 40 și 160 de tone, după partea baricadei din care privea raportorul. Ca ’n cronicile medievale, unde gâlceava bodyguarzilor a doi seniori căpăta dimensiuni apocaliptice ori dimpotrivă, caricaturale); dar faptele rămân fapte. Mai modestă, o știre din județul Ialomița denunța trei tone de pește mort la Jilavele. Cauza
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poate fi cunoscută în afara istoriei. Onisifor Ghibu s-a considerat și a fost, în primul rînd, un om de acțiune; de aici atitudinea sa de subapreciere a efortului de organizare sistematică a ideilor pedagogice. La vîrsta senectuții, cînd scria Pe baricadele vieții, rămînînd consecvent crezului său de o viață, recunoaște că n-a dat un contur mai precis concepției sale. "N-am reușit" scrie el "să încheg într-un sistem concepția mea despre pedagogia românească; paguba nu este tocmai atît de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]