2,816 matches
-
modifică, spațiul locuirii se lărgește, trepidația deplasărilor transfrontaliere se accentuează, raporturile de vecinătate dintre individ și comunitate se transformă, iar răspunsurile teologiei politice la aceste provocări trebuie să țină cont de raportul invizibil dintre tradiție și modernitate. Modelele romanic, gotic, baroc și sofianic-bizantin pot oferi, pe rând, puternice sugestii teologice despre sensul coabitării urbane. Intelectualii conservatori nu joacă rolul „experților” din proiectul stângist de inginerie socială. Ei trăiesc mai degrabă patosul creativității smerite, supuse regulii fidelității și stimulului constant al triadei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
secolului al XIII-lea, creștinismul occidental a interiorizat - cu accentele sale specifice - toate exigențele spirituale prescrise de tradiția răsăriteană. Yannaras vrea să împingă cezura mult mai adânc, tratând cu aceeași măsură teologia Sf. Augustin și tratatele de metafizică ale scolasticii baroce. Teologul grec distinge între un „apofatism al esenței” practicat de „corifeii raționalismului scolastic”1 - care recunosc incognoscibilitatea naturii divine - și un „apofatism al persoanei” - „caracteristic pentru gândirea creștină a Răsăritului grecesc”2 - , care admite că orice cunoaștere „nu se limitează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a cultiva o artă realistă. D. Păcurariu analizează articulațiile clasice ale operei, fără a da Însă importanță faptului că, În Întreg sectorul eroicomic al epopeii, clasicismul nu este imitat, ci parodiat (Clasicismul românesc). N. Balotă urmărește, cu argumente convingătoare, dimensiunile baroce ale poemei („Universul baroc la I. Budai-Deleanu”, În Luceafărul, XIII [1970], nr. 6). Riscantă este Încercarea lui M. Anghelescu (Preromantismul românesc) de a descoperi elemente preromantice În Țiganiada [...]. CITAT RETRAS!!! Și Ioana Em. Petrescu continuă dezbaterea acestei probleme În nota
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
realistă. D. Păcurariu analizează articulațiile clasice ale operei, fără a da Însă importanță faptului că, În Întreg sectorul eroicomic al epopeii, clasicismul nu este imitat, ci parodiat (Clasicismul românesc). N. Balotă urmărește, cu argumente convingătoare, dimensiunile baroce ale poemei („Universul baroc la I. Budai-Deleanu”, În Luceafărul, XIII [1970], nr. 6). Riscantă este Încercarea lui M. Anghelescu (Preromantismul românesc) de a descoperi elemente preromantice În Țiganiada [...]. CITAT RETRAS!!! Și Ioana Em. Petrescu continuă dezbaterea acestei probleme În nota respectivă. 2.6. Corectarea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În multe alte contexte eminesciene. Plecând de la transcrierea greșită copite În loc de copile, G. Călinescu a făcut un comentariu „seducător și persuasiv, dar, vai, funciarmente fals” (Funeriu, 1995, p. 19). Iată comentariul lui G. Călinescu: Scena e Însă de mare umflătură barocă. Basmul este văzut ca un animal fabulos În continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar greșeala prefacerii lui cresc În verb tranzitiv, din rațiuni poetice, fiindcă metric se putea foarte bine zice „basmelor copite cresc” (apud Funeriu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
au fost eliminate de cenzură, însă întregul volum poartă o încărcătură subversivă. În Ucroniile (1988), spațiul „Recluziunii” împrumută chipul Saharei, prin care umblă fantoma poetului, numit aici „Prin-burg-Înecatul”. Cartea Cuțitele, torțele, măștile (1990) așază în prim-plan tema poetului. Imaginile baroce și expresioniste sunt concurate de expresia esențializată, memorabilă, de o clasică limpezime: viața e „un vers la care ții/dar care pur și simplu nu-ți iese”, singurătatea e „crima pe care nimeni nu a făptuit-o/dar pe care
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
spațializări între cuvinte, cu așezarea în trepte a acestora, totul înscris într-un soi de caligrafie manieristă. Practică, de asemenea, poemul în proză, ca în Nocturnalia, o carte ce dobândește, în discursul poetic, accente care duc spre fantastic, cu viziuni baroce ale unei lumi aflate într-un continuu proces de coagulare. Volumul Dragonul spre ziuă (1988) dezvoltă aceleași coordonate ale experimentului poetic, interesant mai ales prin elementele elegiace, într-o formulă lirică aforistică, având în nucleu meditații de rezonanță filosofică („A
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
al XVII-lea francez și, mai departe, pe cea a Antichității. Pledoaria pentru clasicism se relevă a fi o ofensivă împotriva romantismului, în siajul căruia se înscrie și o bună parte a artei moderne, „rătăcită” în divagație onirică, fantastică și baroc. B. este înclinat să vadă în poezia lui Mallarmé, în muzica lui Franck și în pictura lui Cézanne o restituție a universului platonician din Timaios, dar acelorași „clasici ai unui extrem clasicism” le reproșează sterilitatea, lipsa de fior și disprețul
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
care lumea ar fi o „comedie a fantasmelor”, produsul propriei halucinații. Caesar pricepe acum ceea ce rămâne insesizabil pentru pragmaticul Machiavelli: singura unitate posibilă este aceea spirituală, sub sceptrul lui Iisus, „unicul Caesar”. Comparativ cu această tragedie travestită în fastuoase haine baroce, Alkestis se supune canoanelor antice, textul raportându-se cu o relativă fidelitate la piesa omonimă a lui Euripide. Astfel, ea este un trenos vibrând de dragoste și moarte. Măsura unei iubiri nemăsurate, ca aceea dintre regele Admetos și blânda Alkestis
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
real ori să evadeze din amintire în legendă. Dar pe scenă nu se joacă o singură piesă, ci, concomitent, câteva suprapuse. Travestiul, înscenarea misterului nu au atâta putere cât să biruie nefericirea și singurătatea de generații. Și din nou, predilecția barocă pentru poeticitate, simbolistică și culoare (marea este, la B., un personaj și o metonimie recurentă). Chiar dacă în al treilea roman, Capra neagră, scriitorul părăsește ambianța orientală, alegând un cu totul alt spațiu (Berlin, Sibiu, Mediaș), voluptatea poetizării picturale se păstrează
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
C. va aborda în context lărgit, în Literatura slovacă (1995), devenirea literaturii slovace, momentele ei reprezentative. Cartea va fi completată ca problematică și metodologie de volumele Aspekty slovenskej barokovej a osvieteneckej literatury (1997), consacrat creației literare din Slovacia în perioadele barocă și iluministă, Literatura medievală slovacă și Renașterea (1997) și Poezia slovacă a secolului al XIX-lea (1998). În cea din urmă, materia e structurată în funcție de volumul și importanța subspeciilor poetice cultivate cu preponderență în anumite momente ale literelor slovace. Volumele
CALIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286035_a_287364]
-
nu ar fi nici o problemă. Vladimir Tismăneanu: Ei privesc realitatea prin lentile ideologice, În pofida faptului că se spune mereu că În România ideologia a dispărut. Sigur că a dispărut În sensul hard, dar ideologie soft avem din plin. Sunt combinații baroce de reziduuri leniniste cu vestigii naționalist-populiste, cu un liberalism mai mult sau mai puțin pur, de vestimentație. Le avem În toate direcțiile. În discuția din vara anului 2003 cu Ion Iliescu, Îi reaminteam la un moment dat o faimoasă sintagmă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Totul pentru Țară”. Spre a relua terminologia amintită mai sus, care mi se pare plină de tâlc pentru ceea ce trăim În prezent, Vadim Tudor este exponentul continuității radicale cu ce a fost comunismul În România În faza ultimă: o combinație barocă de leninism tehnic, mișcare partinică ultracentralizată, lider providențial (aici leninismul se continuă În mod categoric cu fascismul), corporatism, autoritarism, suprematism etnic, machism, cult falic al eroilor naționali, marea majoritate „bărbați de seamă” și generatori de „pui-de-lei”. Am tot respectul pentru
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Numai că racordarea integrală a Europei Est-Centrale la nivelul de dezvoltare al Europei de Vest nu se realizează prin „catolicismul sincer” și deschis al lui Iosif al II-lea. „Conștiințele nu pot fi guvernate. El nu a înțeles valoarea catolicismului baroc, coordonarea sa perfectă cu cunoașterea culturii tradiționale a satelor. Pentru a folosi această bogăție trebuia mai întâi să înțelegi și să iubești”. Ritmul se schimbă, într-adevăr, lectura se diversifică, se multiplică, impactul ideatic se petrece pe palierul unde se
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și Cenad. Pe toată durata secolului al XVIII-lea, Biserica Catolică exercită încă o puternică influență, îndeosebi în Europa Centrală și Est-Centrală; un mecenat pe scară mare ce se resimte și în construcțiile monahale. Ridicată în 1756, sub influența stilului baroc germano-austriac, mănăstirea franciscanilor de la Radna este un ecou vizibil al imperialismului catolic. Însăși așezarea bisericii pe dealurile ce împresoară mica localitate, turnurile înălțate viguros spre cer, adăpostind două clopotnițe, masivele clădiri anexe, unde funcționează biblioteca și școala, complicitatea cu natura
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
teren mai propriu se găsește B. în balada fantastică, căci el poate desfășura aici senzațiile intense născute de spaimă și oroare. Situându-se în sfera de influență a romanticii germane (Bürger, Uhland), dezvoltă, în plăsmuiri demonice și macabre, un cortegiu baroc al morții (Herol, Dochia, O noapte pe morminte). Reușitele țin de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice și de viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care ritmul și sonoritățile sugerează tonalități sumbru-halucinante
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Însă vocile mai degrabă relatează și explicitează cititorului ceea ce trebuie văzut ca întreg, astfel încât caracterul tradiționalist al prozei e mai sesizabil decât și-ar fi dorit romanciera. Nucleul poemului dramatic Dioptrele sau Dialog la zidul caucazian (1975) este oglinda (simbol baroc al problematicii spiritului postmedieval, umanist și laicizant), care e un adevărat „semn iconic” al conștiinței prințului Dimitrie Cantemir, personalitate paradoxală, trăind drama cunoașterii și vocației. Evocarea prințului, participant la campania țarului Petru I în Caucaz, expune pe de o parte
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos” din muzeele Dresdei, dar nu numai, emotivul izbucnește în plâns, atunci când nu îi vine să cânte. O manieră poetizantă până la
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
zăpezi, a „zăpezii de-altădată” din orașul copilăriei, a „zăpezilor mele”, deci a unui „sine” autentic. SCRIERI: Mașina de fugit în lume, București, 1969; Bal la regina Portugaliei, București, 1979; ed. București, 2002; Zăpada de-altădată, București, 1994; Micul palat baroc, București, 1999; Străbunica Hedviga, București, 2002. Traduceri: Stefan Zweig, Maria Stuart, I-II, București, 1974-1992 (în colaborare cu Nicolae Balotă). Repere bibliografice: Platon Pardău, Patosul obiectiv, RL, 1979, 18; Ion Maxim, „Bal la regina Portugaliei”, O, 1979, 21; Radu Mareș
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
formării unui scriitor ca „ucenic neascultător”. Aceasta înseamnă, s-ar zice, că scriitorul împiedică sensul aparent al faptelor să se fixeze și produce o derută prin care, subiacent, se comunică un sens subversiv despre infernul istoriei. Cartea e și mai barocă, și mai complicată, și mai livrescă decât cea anterioară; se face și mai mult apel la mit, la legendă, la basm. Pe de altă parte, din confuzia voită se desprind totuși nuclee și se organizează opt narațiuni. Cât despre substanță
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
a elibera cuvântul-intelect din vremelnicie, transformându-l în foc pur, adică în veșnicie, prin arderea și comuniunea în „vâlvătaia sălbatică și slobodă a Adevărului”. Calendarul incendiat, prin stilul său luxuriant, prin amestecul de parodie intelectuală, poezie, ezoterism ortodox și ostentație barocă, este una dintre cele mai originale și excentrice scrieri din literatura „de sertar” a ultimelor decenii. SCRIERI: Fragmente reziduale disparate din Calendarul incendiat al lui Ierusalim Unicornus, pref. Alexandru Paleologu, postfață Mihail Constantineanu, București, 1999; Monolog nocturn despre Suverana Slobozenie
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
lui B., cu subiecte pseudoistorice, inspirate de studierea documentelor vechi, își îngăduie o tratare destul de dezinhibată a sursei originare. Informația de arhivă se regăsește îndeosebi în selecția detaliilor de ceremonial și de vestimentație. În pofida unei limbi ușor arhaizante, fantezistă și barocă, acțiunea, condusă cu mână sigură, este dinamică, povestirile sunt concise, lectura agreabilă și antrenantă. Autorul are capacitatea de a reține amănuntul revelator pentru firea personajului, care se definește prin gest și replică, întocmai ca în teatru. SCRIERI: Răzmerița bairamului domnesc
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
atât în privința alegerii în comitetul director a unor consuli străini, cât și prin publicarea de articole, studii, literatură originală în limbile germană și maghiară, pentru a reflecta complexitatea culturii din Banat, profilul ei plurietnic: „...vrem să zugrăvim fizionomia ciudată și barocă [...] a unui colț de țară unde se ciocnesc atâtea soiuri și se împletesc atâtea culturi” (1/1926). Ideea îi aparține lui Lucian Blaga, care semnează, în primul număr, studiul Barocul etnografiei românești. Studiile și articolele publicate de revistă urmăresc tocmai
BANATUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285596_a_286925]
-
Scriitoarea ia în observație fragmentul de lume care i se oferă și îl tratează cu un realism atât de bogat în nuanțe, cu o plasticitate atât de minuțioasă și stranie, încât poate crea, la un moment dat, senzația de imaginar baroc. Dar tonul se schimbă, relatarea evoluează cu un plus de vitalitate și de umor, pentru ca la sfârșitul secvenței faptele să se arate învăluite într-o relaxare îngăduitoare. C. ar putea fi apropiată familiei literare inaugurate de Ion Creangă și continuată
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
Juan Marse, Cozi de șopârlă, Iași, 2003. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, Mihai Cantuniari. Substanțializarea discursului poetic, LCF, 1980, 12; Costin Tuchilă, Mihai Cantuniari. Spiritul pierdut al barocului, VR, 1980, 12; Paul Dugneanu, „Nova”, CNT, 1981, 14; Costin Tuchilă, Un paradox baroc, RL, 1981, 25; Tartler, Melopoetica, 149-152; Gheorghe Grigurcu, Solitudine și caligrafie, RL, 1985, 38; Grigurcu, Existența, 432-435; Dicț. scriit. rom., I, 449-450; Grigurcu, Poezie, I, 189-192. L.H.
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]