1,455 matches
-
arcuri de triumf dedicate întoarcerii acasă a eroilor. Astfel Poarta Brandenburg din Berlin, realizată între 1788 și 1791, de arhitectul german Karl Gotthard Langhans, este un exemplu de construcție în stil neogrec revitalizat (și adaptat Berlinului) având prezente clare influențe baroc. Oricum, arcul de triumf parizian, comandat de Napoleon Bonaparte în 1806, dar terminat doar în 1836, are mult mai multe elemente de arhitectură baroc în componența sa. Arcul de triumf bucureștean, inspirat la rândul său de Arcul de Triumf din
Stil baroc () [Corola-website/Science/299634_a_300963]
-
1836, are mult mai multe elemente de arhitectură baroc în componența sa. Arcul de triumf bucureștean, inspirat la rândul său de Arcul de Triumf din Paris, terminat în 1922, arhitect Petre Antonescu, este mai elegant, mai suplu, fiind cel mai "baroc" din aceste trei monumente ale victoriei. Frizele și bazoreliefurile care îl acoperă sunt realizate din marmură românească de la Rușchița, conferindu-i eleganță, prestanță și prezență inconfundabilă în peisajul bucureștean. Cuvântul care se folosește astăzi pentru a desemna barocul în toate
Stil baroc () [Corola-website/Science/299634_a_300963]
-
cel mai "baroc" din aceste trei monumente ale victoriei. Frizele și bazoreliefurile care îl acoperă sunt realizate din marmură românească de la Rușchița, conferindu-i eleganță, prestanță și prezență inconfundabilă în peisajul bucureștean. Cuvântul care se folosește astăzi pentru a desemna barocul în toate limbile este de origine portugheză ("barocco"), trecut prin filiera limbii franceze ("baroque") și/sau a celei italiene ("barocco"). În toate aceste trei limbi, sensul inițial al cuvântului era un substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată. Ca
Stil baroc () [Corola-website/Science/299634_a_300963]
-
prima melodie care i-a lăsat o impresie puternică și că fusese încântată de atitudinea interpretei. Ca tânără, a încercat să-și diversifice gusturile în literatură, artă și muzică, devenind astfel interesată de muzica clasică. Stilul ei preferat era cel baroc; i-a plăcut în special Chopin datorită „laturii sale feminine”. În 1999, într-un interviu cu Larry King, Madonna a spus despre Karen Carpenter, Debbie Harry și Chrissie Hynde că sunt cele care „au pavat” drumul pentru ea. În timpul copilăriei
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat o pensie anuală de 4.000 guldeni. În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
cincea notă dintr-o gamă. Armonia compozițiilor polifonice determină și este rezultatul evoluției acestor linii melodice unele față de altele, de exemplu dacă variații în cvinte paralele sunt permise (discant) sau nu (contrapunct). Polifonia a fost înlocuită de omofonie în perioada barocului. Basul cifrat a fost principalul mod de analiză a armoniei unei compoziții în perioada barocului. În contrapunctul baroc, armonia este generată prin succesiunea bine controlată de intervale esențiale și neesențiale. Ca și în polifonie, relațiile dintre liniile melodice în perioada
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
melodice unele față de altele, de exemplu dacă variații în cvinte paralele sunt permise (discant) sau nu (contrapunct). Polifonia a fost înlocuită de omofonie în perioada barocului. Basul cifrat a fost principalul mod de analiză a armoniei unei compoziții în perioada barocului. În contrapunctul baroc, armonia este generată prin succesiunea bine controlată de intervale esențiale și neesențiale. Ca și în polifonie, relațiile dintre liniile melodice în perioada barocului rezultă într-o armonie uneori greu de exprimat în limbaj tonal, legat de game
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
Basul cifrat a fost principalul mod de analiză a armoniei unei compoziții în perioada barocului. În contrapunctul baroc, armonia este generată prin succesiunea bine controlată de intervale esențiale și neesențiale. Ca și în polifonie, relațiile dintre liniile melodice în perioada barocului rezultă într-o armonie uneori greu de exprimat în limbaj tonal, legat de game și acorduri. Primul sistem al armoniei tonale a fost dezvoltat de Jean-Philippe Rameau în lucrarea "Tratat de armonie" (fr. "Traité de l'harmonie réduite à ses
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
ale aceluiași "acord" și a introdus noțiunea de acord perfect (fr. "accord parfait", triada pe tonică), subdominantă (fr. "sousdominante", o creștere de P5 în basul fundamental) și dominantă (fr. "dominante", o descreștere de P5 în basul fundamental). Ca și în Baroc, acordurile, pentru a forma o structură coerentă, trebuie conectate prin disonanțe. Disonanța are o importanță crucială în acest sistem deoarece, în general, reprezentarea unei sonorități printr-un acord depinde de notele "alăturate". Basul fundamental este înțeles cel mai simplu cu ajutorul
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
regelui James din punct de vedere estetic, metrica ei fiind făcută după cea a versetelor originale in ebraică. Pe lângă Shakespeare, a cărui figură domină începutul secolului 17, printre poeții majori se află John Donne și ceilalți poeți metafizici. Influențată de barocul continental, având ca subiect misticismul creștin și erotismul, poezia metafizică folosește imagini neconvenționale sau “nepoetice”, cum ar fi un compas sau un țânțar, pentru efecte surpriză. De exemplu, într-unul din Cântecele și poemele lui Donne, vârfurile unui compas reprezintă
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
biserica Mănăstirea Antim (1713-1715), o ctitorie a mitropolitului Antim Ivireanu. Perioada clasică a stilului este reprezentată aici de o ornamentică bogată, caracterizată de motive florale, de un pridvor monumental purtat de coloane și de un fronton semicircular care denotă influența barocului italian. Notabile sunt de asemenea porticele mănăstirii, cu coloane de piatră în torsadă, și bucătăriile ei cu bolți etajate pe trompe. Aripile de nord și de est ale edificiului monastic au fost demolate în 1984. În epoca brâncovenească este întemeiat
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Antonio Lucio Vivaldi (n. 4 martie 1678, Veneția - d. 28 iulie 1741, Viena) a fost un compozitor italian, de profesie preot catolic. Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian. A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei ("Kärtnertor") din Viena, pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice din Viena. S-a
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a moștenit atracția pentru a face să dialogheze mai multe "coruri" de instrumente. Vivaldi este unanim considerat a fi compozitorul care a dat cea mai mare strălucire genului numit concerto, în perioada barocului. De altfel, o analiză în "grilă concerto" a întregii creații vivaldiene, ar putea constitui argumentul principal al "ideii spiritului concertant " care traversează de la un capăt la altul nu numai creația sa instrumentală, dar și cea de scenă sau religioasă. Dezvoltându
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
eseist și critic literar român, profesor universitar, ales ca membru post-mortem al Academiei Române (în 2006). Este considerat unul dintre cei mai importanți comparatiști români postbelici, autorul unor studii de literatură universală și teorie literară. Una dintre cărțile sale fundamentale este "Barocul ca tip de existență" (1977). Se naște în 1908 la București din părinți contabili (Iacob Pappu și Italia Pappu, născută Bettelli). Între 1915-1927-gimnaziul și liceul la Colegiul "Sf. Sava" din București, apoi urmează Facultatea de Litere și Filozofie între 1927-1931
Edgar Papu () [Corola-website/Science/307259_a_308588]
-
Ardeal, și ungerea ca domn a doua oară. Lucrările au fost terminate în 1722, iar la 24 septembrie 1724 a fost sfințită biserica mănăstirii cu hramul “Sfânta Troiță” - clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncovenești si influențe ale barocului muntean, considerată de unii istorici ca o încununare a stilului brâncovenesc din Țara Românească. În 1730 Nicolae Mavrocordat moare de ciumă și este îngropat la Văcărești, în incinta bisericii. În dragostea lui pentru cultură, voievodul a înființat aici o școală
Mănăstirea Văcărești () [Corola-website/Science/307362_a_308691]
-
Statele Unite care oferea atunci astfel de specializare. După numai un an, dezamăgit să constate că facultatea de arhitectură a MIT, care copia programa de învățământ a "École des beaux-arts" de Paris, se axa pe studiul exclusiv al arhitecturii anticilor, Renașterii, barocului, clasicismului și academismului, părăsește studiile, se mută la Philadelphia, Pennsylvania și își găsește singur serviciu la firma arhitectului Frank Furness. Depresiunea economică cunoscută în istoria Statelor Unite ca [The] Long Depression a anului 1873, l-a făcut pe Furness să renunțe
Louis Sullivan () [Corola-website/Science/307992_a_309321]
-
său onorific, ceea ce îl obligă pe Calderón să-și mute reședința la Madrid, unde va muri în 1681, fiind considerat unul din cei mai mari dramaturgi ai epocii sale. Creațiile dramatice ale lui Calderón de la Barca reprezintă culminarea modelului teatral baroc creat spre sfârșitul secolului XVI de către Lope de Vega. Conform calculelor sale din anul morții, Calderón este autorul a cincisute optzeci de acte sacramentale, intermedii și alte opere minore precum poemul „"Psale et sile"” sau alte piese ocazionale. Deși mai
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
sau Dieterich (n. cca 1637 probabil la Helsingborg, Suedia; d. 9 mai 1707 la Lübeck, Germania) a fost un compozitor și organist danez-german din perioada barocului. Deși, probabil, născut în orașul Bad Oldesloe, apoi aparținând Danemarcei (acum Germania), Buxtehude a fost de origine germană și este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți din perioada baroca germană. Tatăl, un organist și învățător în Bad Oldesloe, să
Dietrich Buxtehude () [Corola-website/Science/307708_a_309037]
-
erau exportate în întreaga Europă apuseană. Caligrafia manuscriselor face cu timpul loc tipăriturilor artistice. În pictură, manierismul nu a fost un stil de sine stătător, ci un curent care a însoțit renascentismul târziu, o variantă a acestuia care prevestea deja barocul. El aducea cu sine o aglomerare confuză a formelor, o estetizare excesivă care conferea o doză de artificial lucrărilor. Aceste trăsături însă au caracterizat mai degrabă manierismul roman sau florentin, nu și pe cel venețian, care punea accentul mai ales
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
din acea perioadă erau messa, madrigalul (gen de obicei laic) și motetul. Perioada de apogeu a Renașterii în muzică a fost secolul al 16-lea, numit și "veacul de aur al polifoniei", principalul reprezentant fiind Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594). Barocul (sau Preclasicismul) începe odată cu nașterea genului de operă și se termină odată cu moartea celei mai importante personalități muzicale al acestui curent: Johann Sebastian Bach. Prima operă a fost compusă în 1595 de Jacopo Peri și s-a numit Dafne, însă
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
instrumente folosite în muzica culta: pianul, iar puțin mai târziu Giovanni Battista Pergolesi compune prima opera buffa (compozitie dramatica cu un conținut comic) intitulată "La serva padrona" (slujnica stăpâna). În ultimele două decenii ale curentului, compozitorii se îndepărtau rapid de barocul autentic și se apropiau de ceea ce noi numim clasicism, mai ales când stilul rococo a devenit principala tendință în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prin intermediul căruia se face trecerea treptată de la baroc la clasicism. Reprezentanți importanți ai stilului
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
curentului, compozitorii se îndepărtau rapid de barocul autentic și se apropiau de ceea ce noi numim clasicism, mai ales când stilul rococo a devenit principala tendință în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prin intermediul căruia se face trecerea treptată de la baroc la clasicism. Reprezentanți importanți ai stilului baroc în muzică au fost Claudio Monteverdi, Marc-Antoine Charpentier, Jean-Baptiste Lully, Antonio Vivaldi, Georg Friedrich Händel, Johann Sebastian Bach etc. Secolul al XVIII-lea a fost o perioadă în care artiștii din diferite domenii
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
mai bine pentru rivalitea sa cu W. A. Mozart, decât pentru muzica sa) și Leopold Mozart (tatăl compozitorului). Genurile preferate de compozitori în perioada clasicismului muzical au fost simfonia, sonata și concertul solistic (se trage din concerto grosso, gen specific barocului muzical). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Europa de Vest, apare o nouă mișcare în literatură, numită Romantism. La început de secol XIX această mișcare apare treptat și în muzică, însuși Beethoven fiind considerat de unii ca fiind primul compozitor romantic
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
știm noi astăzi, și anume ca o modalitate de a folosi dansul într-o manieră artistică și dramatică, căpătând o coregrafie mult mai complexă și o muzică foarte amplă, prin intermediul acestor elemente relatându-se o poveste. În trecut, îndeosebi în baroc, baletul exista sub o formă mult mai simplă; numerele de dans de atunci erau prezente la curtea regală franceză și italiană. Unul din primii compozitori care au adoptat această nouă formă a baletului a fost Adolphe Adam, cel mai cunoscut
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
pentru defectele sale fizice) sau a lui Juan Pérez de Montalbán, fiul unui librar cu care Quevedo a avut unele dispute. Cu toate acestea, ținta predilectă a ironiilor lui Quevedo a fost Luis de Góngora (considerat celălalt mare poet al Barocului spaniol și rivalul lui Quevedo), pe care l-a acuzat de a fi un „preot nedemn”, „homosexual”, „scriitor murdar si obscur”, „dependent de jocurile de noroc” sau „indecent”. Nici măcar aspectul fizic al lui Góngora nu a fost cruțat de Quevedo
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]