3,424 matches
-
Taci! - strigase soldatul la ea și-o privise în ochi - taci din gură și zi mersi c-ai scăpat tu!” și zicându-i “tu” scoase batista și-i șterse lacrimile și praful de pe obraz și-i descoperi o gropiță sub batista umezită de lacrimi. Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. “Te implor, fată, să taci!” - striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
nu mai avea bani în ea de mai bine de un deceniu dar care funcționa pe baza unor împrumuturi care urmau să fie plătite, ca de obicei, de popor! La fereastra uneia din trăsuri apărea, din când în când o batistă albă care flutura spre admiratori. Era, bineînțeles, un lacheu întrucât regele, picotea între perne și visa că mănâncă. Era visul său preferat fiindcă la volumul său, aproape 200 de kilograme perfect împodobite cu diabet, gută, tensiune și astm, ultimul Bourbon
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AM PUS Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am pus sufletul pe tavă Și o lacrimă-n batistă Vă declar fără emfază, Că frumos încă există. Am jucat doar pe o carte, Cea trimisă prin destin Și-am băut nectar și fiere Sus pe creste și-n declin! M-am lovit de munți de sare Și de câmpuri
AM PUS de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374824_a_376153]
-
Iar tata să nu stea mereu mâhnit Eu am plecat, să scap de trei dileme Și ca să aflu, dacă sunt iubit Nu plânge mamă, te rog, nu fi tristă Iar tata să nu tacă, îmbufnat Să nu aduni lacrimile-n batistă Feciorul vostru, e acum, bărbat Nu plange mamă, zău, nu are rost Iar tatii cred, că i-a trecut de-acum Să nu privești în urmă la ce-a fost Privește-mă cum vin acum pe drum. 13.08.2015
NU PLÂNGE, MAMĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373827_a_375156]
-
aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o simfonie.) SCENA X (Intră în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud.) Dreptaciul: - Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi... (Își șterge lacrimile cu batista.) - Câți vor mai dispărea până când ajungem pe Tărâmul Făgăduinței? L-au mâncat rechinii. Bietul om. Așa cum gândea, fapt ce nu-mi plăcea, Stângaciul era, în primul rând om, tovarăș de drum... Dumnezeu să-l ierte! Ce întâmplare! Era pe punte
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
sunt li/adică un trepied / deoarece am două picioare și un toiag” Până acum am știut că li e o unitate de măsură din China antică pentru distanțe. Liliana GhițăBoian zice, cu multă finețe artistică, în altă poeziecă-i „ca o batistă șifonată/în buzunarul vacanței de vară” Idei neconvenționale, formulări interesante. Asta se așteaptă din partea poeziei moderne și Liliana Ghiță Boian are din plin aceste posibilități!Altă poezie, alte gânduri încântător exprimate. Poeta ne pune alternativa alegerii între a fi „un
``O CARTE, DUMINICA`` DE HORIA PICU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373815_a_375144]
-
raftul, Cu raionul, cu tot mall-ul, Cancerul este la liber, Căci am dat în schimb petrolul. Se dă carne varza de Bruxelles, De mămăliga se crucește, Deși avem hemoragie, Garou-i pus pe proteste. În schimb, trebuie s-avem batistă Și unghile tăiate frumos, Fiindcă suntem controlați, La cuțitul de la os! NE PLEACĂ Sunt expatriate cohorte de patrii, Prin capilare și prin atrii. Prin salve de tun de comemorare Și prin prostia, care nu doare. Prin nepăsarea, care nu comentează
POEME (1) de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374052_a_375381]
-
Un farmec mă cuprinde Când nevăzute adieri mă-nvăluie, Le simt atât de profund, că-mi iau în brațe sufletul Mă întreb de ești tu Cu iubirea ce-o porți în buzunarul de la piept Lângă floarea de la reverul stâng Și lângă batista roșie încrustată-n diamante Din lacrimile de fericire de cândva Când rătăceam pe fire de lumină pe cărări de iubiri pe care presăram, extaziați, bucăți din inimile noastre Și ne scrijelam numele pe scoarța unui copac în inima lui Cupidon
INIMA LUI CUPIDON de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374045_a_375374]
-
pe scoarța unui copac în inima lui Cupidon. Care dintre noi, oare, a ajuns primul La locul Cupidonului nostru Și s-a gândit: A fost și sufletul său singur ca al meu? A trecut pe aici să mai adulmece Mireasma batistei roșii Ce amandoi am lăsat-o Pe cărarea vieții Ca aducere-aminte sau de speranță A unei reveniri Că totuși cineva m-a așteptat?! Urfet Șachir Mangalia, 02.08.2015 Sursa foto Internet Referință Bibliografică: Inima lui Cupidon / Urfet Șachir : Confluențe
INIMA LUI CUPIDON de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374045_a_375374]
-
zărit frânghia atârnată de creanga unui copac și taburetul plasat sub ea, de fapt, un scaun cu spătarul rupt. Totul arăta pașnic la prima vedere. Abia când a apărut Porcul în pragul ușii, râgâind și ștergându-și mâinile într-o batistă, cu chipiul dat pe ceafă, am intuit iminența pericolului. M-a apucat un tremur atât de cumplit, când m-au târât spre scăunel, că unul din paznici m-a și încurajat, spunându-mi: Hai, mă piftie, că nu durează mult
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
să privească îndărăt. Îi stăruise o vreme în urechi vuietul demarajului lung al mașinii pe strada pustie. Mergând, constatase că de încordare ori de mânie mici broboane de transpirație îi înrouraseră fruntea. Le simțea din ce în ce mai reci și își căutase precipitat batista. Vârându-și mâna în buzunarul hainei, simțise o durere ascuțită. Dăduse din greșeală cu degetele în agrafa cameei, de a cărei existență uitase. Referință Bibliografică: Cameea / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII Sunt Toamna iubirii pierdute, de dorul unui vis fremătând. Dorințe-mi pun pe frunze ude, din sufletu-mi pribeag lăcrimând. Din izvorul nefericirii, iubirea-mi așez în batistă. Cu nostalgia revenirii Toamnei soră, la fel de tristă. Culoarea morții-mi lasă pe chip și cu ea îmi scrie bun-rămas. Să o aștept cu-al său anotimp, și-n viața mea să facă popas. Mesaj pun pe frunze ruginii, ca o
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
batic. Fetele poartă părul în coadă în care este împletită o fundă de culoare bleu, numită lenta și pe care sunt obligate să o poarte duminica la biserică. La gât femeile au manist (mărgele) și în mână flutură casinca, o batistă de culoare albă, brodată. Costumul bărbătesc este alcătuit din cămașă (rubașcă) albastră, legată la brâu cu pois (cordon), pantaloni. Interpretează cântece de dragoste, de război, despre lumea apelor și cea vegetală, : „Katiușa”, „Katerina” (Caterina), „Vinovata lia” (Vinovată sunt eu), „Acația
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
venit''. Autocarul avea fotolii comode și cum eram după câteva ore pe drumuri, în legănatul plăcut era cât pe ce să adorm. Vocea îndrumătorului care povestea despre m-ții Rodnei mi-a atras atenția. Așa dar, mi-am șters cu batista umedă pleoapele apoi, fruntea și am ciulit urechile. ,,Trecem spre Năsăud, Sângiorge-Băi și seara ne vom odihni la Rodna.'' spuse cu un glas convingător, observând că la o parte din grupă le pâlpâiau pleoapele. Șoseaua trecea pe lângă întinsele păduri iar
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
venit''.Autocarul avea fotolii comode și cum eram după câteva ore pe drumuri, în legănatul plăcut era cât pe ce să adorm.Vocea îndrumătorului care povestea despre m-ții Rodnei mi-a atras atenția. Așa dar, mi-am șters cu batista umedă pleoapele apoi, fruntea și am ciulit urechile.,, Trecem spre Năsăud, Sângiorge-Băi și seara ne vom odihni la Rodna.'' spuse cu un glas convingător, observând că la o parte din grupă le pâlpâiau pleoapele.Șoseaua trecea pe lângă întinsele păduri iar
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
toamnă peste țară, prin păduri și-n câmp e vaier, câte toamne oi fi tors din al vieții mele caier? Câte toamne o să mai am pe această lume tristă, astăzi, când, iar mi-a venit, să-mi vărs lacrima-n batistă? M-am privit într-o oglindă să-mi aduc de mine aminte și când m-am văzut în ea am rămas fără cuvinte... M-am rugat acum de toamnă, toamna ea și toamnă eu și ne-am pus toată speranța
CÂTE TOAMNE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372017_a_373346]
-
se scarpină, cam nedumerit... Savanții însă, că de aia-s savanți, vin cu o propunere de evitare a catastrofei! Se recomandă trecerea din nou la mai vechea și prietenoasa pungă din hârtie, la tradiționala țoșcă din sfoară, sau chiar la batista înnodată la capete. De spaimă, poporul muțește! Bine, unii muțiseră în scop de protecție încă de la prânz, dar erau totuși mai puțini decât acei care cască gura neîntrerupt la cel mai bun prieten al omului, televizorul! Totuși, un popor care
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii, fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
pe bunicul am deschisușa și le-amarătat picăturile calde de ceară și fărâmăturile rămase - e bolnav ăsta micu' ziceau ei noi nu vedem nimic și se duceau din nou la culcare capriciu față în față metereze, archebuze și baliste care flutură batiste din ținuturi calabreze nu e vorba de baliste, de landouri sau asceze operații de pareze, de corali sau ametiste n-am pus între paranteze curioșii să asiste nopțile când trec pe liste manierele obeze pentru gusturile mixte qui-pro-quo-uri siameze vin
CAPRICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371148_a_372477]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > LUMEA DE ATUNCI... Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 215 din 03 august 2011 Toate Articolele Autorului Îmi place sa port mănuși de macrame și camee. Pun bordură de dantele la batiste și țin în șifonier flori de levănțică și ciocolată englezească. Volumele de căpătâi ale adolescenței și studenției mele au fost “Craii de Curtea Veche” și „Cronica de familie”, prima a lui Mateiu Caragiale și ultima a lui Petru Dumitriu. Ambele
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
de pitoresc și legendă, pe o insulă micuță, dar minunată și miraculoasă, pe care poeta o amintește într-una din poeziile sale: Cipru - corolă de lumină vie, Cu soare-mbrățișat de trupul zării Un petic de pământ - o feerie, Ca o batistă pe obrazul mării... Cine este această doamnă? - se întreabă, pe drept cuvânt, cititorul care nu o cunoaște. Cu voia dumneavoastră, dragi prieteni, am să-i fac o scurtă prezentare, atât cât este suficient, dar necesar. Georgeta Minodora Resteman s-a
O NOUĂ STEA ÎN UNIVERSUL LITERATURII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345747_a_347076]
-
până atunci, pantofii negri cu talpa groasă, cămașa bleumarin cu gulerul bine scrobit și cravata elegantă cu dungi albastre. În geamantanul ieftin, cumpărat cu o zi înainte de la unul dintre negustorii de pe Lăpușneanu își adunase tot avutul: o cămașă, două batiste, briciul, câteva caiete din timpul școlii, multe cărți, un stilou, pălăria primită-n dar de ziua lui de la colegii de cameră și diploma. Fusese clasat, după absolvirea Școlii Normale Vasile Lupu, al treilea dintre cei 94 de absolvenți pe centru
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
plecat în grabă și așa am ajuns în gară, trecând valvârtej prin peron, sărind direct în trenul care era staționat demult. Impiegații își pregăteau stegulețele să dea semnalul de pornire. Ne-am așezat cuminți pe locurile rezervate, eu cu o batistă uriașă muiată în ceai de mușețel, pusă pe ochi, ea cu bagajele. Tot drumul aproape, mi-a curs sânge din nas. Apoi, sângele s-a uscat, dar nasul, frumosul meu nas, perfect ca mărime, drept și subțire, care se armoniza
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
am luat un troleu către Casa Scânteii. Cu chiu și vai am ajuns. Bineînțeles, primul drum a fost la redacția revistei Luceafărul unde Cezar și Mary Ivănescu mă așteptau. Când m-au văzut cei doi în ce hal arătam, cu batista la ochi, cu nasul cât o carboavă, s-au crucit: -Dar bine, fată dragă, (cu acest apelativ mă gratulau amândoi) - de ce ai mai venit? Nu puteai să te întorci acasă și să vii altă dată, când erai bine, m-a
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
prospețime: „am adunat atâtea cuvinte.../ se zbenguiau între soare și iarbă/ nu știu cine le-a aruncat// iau nectarul/ color desprinse/ din luceafăr// cunosc sclipirea// le ascund într-un cotlon știut de noi// nu dau nimănui// leg azi într-un colț de batistă/ puțin/ presar peste singurătatea amiezii/ și mă închid în teiul cărunțit// o schimb la Ipotești/ pe un poem” (la aniversare). De peste tot, ca o incantație a firii, răzbat strigătele inocente ale îngerilor, prinși în jocul copilăriei, dar atinși, din când
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]