3,939 matches
-
așteptând ajutoarele. Nu mai stătu să-l caute și porni în viteză spre colțul clădirii, grăbindu-se să ajungă în spatele acesteia. Odată ajuns acolo se opri preț de câteva clipe descumpănit. Atât cât putea vedea în lumina slabă a unicului bec de iluminat, locul era pustiu. Doar un câine de pripas amușina tomberonul de gunoi lipit de zidul de cărămidă. Zgomotul muzicii și al clienților abia ajungea până la el. Își ținu puțin respirația și ciuli urechile. I se păru că aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și ciuli urechile. I se păru că aude pași pe străduța ce se desprindea perpendicular din cea pe care se afla el. Fără să ezite se repezi într-acolo. În jur, bezna era deplină. Abia în depărtare mai ardea un bec în vârful unui stâlp de iluminat care, însă, nu izbutea să alunge întunericul. Cristian era încordat la maxim, încerca să zărească silueta celui urmărit și totodată să deslușească zgomotul pașilor acestuia. Ajunsese aproape de zona luminată fără să dea de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strădui să-i răspundă dar buzele refuzară să scoată vreun cuvânt. Era confuz și alunecă din nou într-un somn adânc. Nu știa cât timp trecuse dar acum se afla în alt salon. Afară era întuneric, deasupra capului ardea un bec slab de la o lampă de veghe. Privi în jur și văzu suportul pe care erau agățate pungile de perfuzii și tuburile prin care lichidul îi picura în venă. Durerea era prezentă și nu își putea mișca de loc mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușor spre dreapta. Toate aparatele din bord prinseră viață. Acele indicatoarelor începură să tremure și se mișcară de la locul lor în timp ce câțiva martori luminoși se aprinseseră. Cristian Toma căută din priviri indicatorul bateriei. Nu găsi așa ceva la bord. Doar un bec roșu indica faptul că alternatorul nu funcționa, sursa de curent fiind deocamdată doar acumulatorul mașinii. Inspiră adânc și apăsă cu putere pedala de ambreiaj. Așeză maneta schimbătorului de viteze la punctul mort și apoi întoarse până la capăt cheia în contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
material. Ceva mai încolo, sub coroana bogată a unui măr bătrân, era un leagăn larg pe care se afla o pernă vărgată. Era o noapte caldă și senină, iar luna plină strălucea generos, astfel încât nu mai era nevoie să aprindă becurile electrice ascunse în niște felinare rustice din fier forjat. Era chiar mai bine așa, singur, pe întuneric, numai cu gândurile sale. La început, aflând că în zonă se află o șatră de țigani, întrezărise o rază de speranță. Acesta putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbi atât de tare. Probabil că se auzea de la marginea orașului. Oare cum era când începea să țipe? Iată, domnule Toma, am adus tot ce mi-ați cerut! o auzi Cristi pe doamna din anexă, ca și cum vorbea de lângă el. Un bec Bunsen nu aveți? întrebă polițistul. Avem, bubui glasul doamnei, dar s-a terminat gazul din butelie. O spirtieră nu e bună? Ba da, se declară Toma de acord. Femeia corpolentă trase sertarul de la catedră de unde scoase o spirtieră mare cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Încît domnul Cerber (așa-l numeam În sinea mea) ar fi putut să mă roage să-mi Întrerup lectura. Și atunci am Început să trec cu privirea peste paragrafe, răsucind cartea deschisă, atît cît permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pînzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stradă. — Ați chemat poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-un capot bleu-ciel și etalînd un cap cu bigudiuri pe potrivă. — Uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
adecvată În luptele de tauri. — Altfel spus, te-a trimis la plimbare. — Pe Fermín Romero de Torrres nu-l trimite la plimbare nici Sfîntul Roque. Ceea ce se-ntîmplă e că bărbatul, Întorcîndu-ne la Freud și exprimîndu-ne metaforic, se Încălzește ca un bec: se Încinge cît ai zice pește și se răcește la loc pe dată. Muierea, Însă, iar asta e știință pură, se Încălzește ca un fier de călcat, mă-nțelegi dumneata? Încetul cu Încetul, la foc mic, ca o escudella bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
este important pentru o „inimă”: banca la New York, marina și industria între Boston și Chicago, trecând prin Baltimore, Detroit și Philadelphia. Numeroase alte invenții de importanță majoră, venite în cea mai mare parte din Europa, se dezvoltă aici: printre ele, becul cu filament și fonograful lui Thomas Edison, precum și telefonul, invenție a unui emigrant italian exploatată comercial în Statele Unite în 1877, cu doi ani înainte de a fi introdusă și în Franța. Spre deosebire de toate celelalte mari puteri potențiale și de toate „inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
gărzilor camioanelor, ale bătăușilor poliției, și chiar, deși în mai mică măsură, ale personalului ambulanțelor, prin natura profesiei obișnuit cu ce era mai rău. Pe măsură ce automobilele avansau pe străzi, se aprindeau pe fațade, unele după altele, de sus până jos, becurile, lampadarele, proiectoarele, lanternele de mână, candelabrele atunci când existau, poate chiar și vreo candelă veche de alamă în trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Shakespeare, Regele Lear. Alesese Teatrul, nu Iubirea. Timpul trece, e transpirat, negru de supărare. Teatrul. * Sala mare a Teatrului din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”. Ard toate luminile din campus. La ora 19.00, în București, e încă lumină, dar becurile, lămpile, neoanele, spoturile, toate aprinse la Teatru, creează sărbătoarea Shakespeare. Lumea - bărbați și femei, urcă scările spre intrare. Eleganță și lumină în campus. Haine de seară, bijuterii, pantofi cu tocuri înalte, a început să nu se mai poarte încălțămintea ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mine În ultimii ani reîncarnarea În tine... ciudat cât de asemănători suntem... ciudat cât de neasemănători. La revedere, băiat drag, Domnul THAYER DARCY fie cu tine. ÎMBARCARE, NOAPTEA Amory a Înaintat pe punte până când a găsit un taburet sub un bec electric. Și-a căutat În buzunar carnețelul și creionul și a Început să scrie Încet și laborios: „În seara asta pornim... Tăcuți, umplurăm strada pustie și mută, Coloană de-un gri argintat, Stafiile s-au deșteptat la căderea tăcută A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un Arlechin rătăcit prin veacuri. Commedia dell'Arte merge înainte, o cohortă de figuri alungite, obosite de vreme și nevoi, dar cu ochi misterioși ca ai unor zeități egiptene. PAGINĂ NOUĂ PETER BROOK Parisul se pregătea de Crăciun și pusese becurile albe în pomii de pe Champs Elisee, eu mă pregăteam să plec acasă cu un sentiment incert, un amestec de bucurie și tristețe, bucurie că aveam să-mi revăd familia, tristețe pentru că simțeam că se petrecuse ceva cu mine acolo, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
colosal, ghidul nostru. ― La o bere, spun eu. ― A, păi suntem foarte aproape. Uite, acolo este una la trei beci. ― La ce? ― La trei beci, spune amărâtul, arătându-ne că la al treilea stâlp de telegraf pe care trona un bec se află o cârciumă vestită pentru berea pe care o vinde. La trei beci am băut o bere grozavă și am uitat de Fialka, un Pierrot din altă lume, sastisit și afanisit, care spunea lucruri aiurea despre ceea ce astăzi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu-mi mai simțeam buzele. Din gură mi se scurgea salivă amestecată cu un lichid gros și lipicios, probabil sânge, și alte secreții foarte acre la gust. O lumină strălucitoare și difuză, ca și cum m-aș fi uitat fix la un bec, se Întindea În fața ochilor mei, transformându-se apoi treptat În nenumărate pete de lumină. În momentul acela am simțit brusc un curent de aer proaspăt infiltrându-se În mine, ca o rafală de vânt suflând prin geamul spart al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în care să pot avea încredere. — Ei, ca să vezi ce înseamnă să fii popular. — Să te gândești un pic la asta. Nu văd cum aș putea evita să mă gândesc. O să reprezinte o schimbare față de rebus, presupun. Oricum, mersi pentru becul roșu de avertizare, Arthur, îți mulțumesc mult pentru intenție. Mi-am șters nervos gura uscată: — Mai ai niște limonadă din aia? Mi-ar prinde bine o gură acum. Nu primești în fiecare zi asemenea vești bune. Nebe îmi înmână sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încuiată ușa aia? l-am întrebat. — Nu-i nevoie, zise paznicul. Aici nu e nimic bun de furat. Berea se ține în spatele porții. Am ajuns la o pivniță veche având două secole de murdărie pe tavan și pe jos. Un bec de pe zid adăuga o tentă de galben întunericului. — Iată, aici este, zise omul. Bănuiesc că asta trebuie să fie ceea ce căutați. Aici sunt puse butoaiele care necesită reparații. Numai că multe dintre ele nu mai ajung să fie reparate niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cenușie, cu acoperiș în stil popular, cu câteva mici dependințe în jur, toate așezate pe o platformă de beton ce ieșea de sub clădire și venea mult în față, lăsând loc suficient pentru aterizare sau acostare. Deasupra ușii principale atârna un bec aprins, iar sub bec se zărea o firmă pe care scria în mai multe limbi: „Tâncăbești” - stație interplanetară clasa I. Remiză - 12%. Rent spacecar! — Păi asta e stația lui Gică, exclamă Felix S 23. Ia uite unde a ajuns! Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
stil popular, cu câteva mici dependințe în jur, toate așezate pe o platformă de beton ce ieșea de sub clădire și venea mult în față, lăsând loc suficient pentru aterizare sau acostare. Deasupra ușii principale atârna un bec aprins, iar sub bec se zărea o firmă pe care scria în mai multe limbi: „Tâncăbești” - stație interplanetară clasa I. Remiză - 12%. Rent spacecar! — Păi asta e stația lui Gică, exclamă Felix S 23. Ia uite unde a ajuns! Oprește puțin, Dromiket. „Bourul” trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Reverdy, Georges Henein, Dominique Grandmond, Alain Suied, Richard Rognet, Thierry Dimanche, José Gabriel Valdivia, Andrea Moorhead, Waldermar Deona, Henri Meschonnic, François Ewald, André Hughetto, Anne Hébert, Antoine Tudal, Arnault, Gérard Blua, Eugène Guillevic, Léo Lubéit, Thierry Herbin, Patricia Holz, Serge Bec, Yves Vicciani, Paulina Popa, Lucian Blaga, George Bacovia, Nichita Stănescu, Felician Pop, Aurel Pop, Ion Bala, Gaal Aron) și s-a concretizat în două apariții editoriale: „Un creion pentru curcubeu” de Dominique Sorrente (Editura Princeps Edit, Iași, 2008) și versiunea
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > RONDELUL LĂMPII DE PE VERANDĂ Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În jurul lămpii așezată într-un colț pe verandă, Fluturi albi cu aripi de sticlă roiau dezordonat - Becul galben închis sub globul rotund și luminat Aștepta asemeni unui zeu mâniat, o ofrandă. La radio cineva lăsase să meargă în gol o bandă Și vocea atonă a unei foste dive suna eronat - În jurul lămpii așezată într-un colț pe
RONDELUL LĂMPII DE PE VERANDĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361336_a_362665]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CEAS DE RECULEGERE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ceas de reculegere Vreme rece ... în curând va ninge soarele un bec uzat - se stinge se zgâiesc avizi pe bulevarde ochii indiscretelor mansarde vânturile haite hămesite stele timorate-n nori pitite luna a plecat în croazieră două portocale-n frapieră te doboară magistral plictisul la final nici nu apare bisul crede-mă
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
trei mese aveau vaze cu flori proaspete și lumânări parfumate, chiar dacă ea nu știa sigur câte persoane vor beneficia de atmosfera intimă de acolo. Câteva ghirlande, ce păreau a fi agitate în neorânduială, își schimbau culoarea sub lumina difuză a becurilor ascunse sub diferite ornamente, la cei mai ușori curenți de aer. Gheața sclipea în frapierele din care răsăreau câteva sticle cu gâturi lungi și etichete intacte. Era veselă. Se mișca ușor, degajată, cu zâmbetul ei profesional care o aranja atât
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
văita în mijlocul patului din cameră, doctorul Istrate scotoci prin dulapul indicat de gazdă și își alese ce-i trebuia să aducă pe lume o nouă viață. Descoperi-se întrerupătorul de pe perete și aprinse lumina în locuință. În cameră atârna un bec chior, prins direct de un cârlig bătut în tavan. Așa putu să se orienteze în casa necunoscutei. Găsi un aragaz, aprinse focul și umplu o oală cu apă de la robinet pe care o puse la încălzit. Se săpuni bine pentru
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]